Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 285/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 285
Ședința publică de la 18 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Carmen Căliman Liliana Novac
- -
GREFIER: - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - A FOST LEGAL REPREZENTAT DE - - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de inculpații, NA, și G, împotriva încheierii din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpații, în stare de arest, asistați de avocat, av. - apărători aleși, av., av., av., av. G, av., apărători desemnați din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat, pentru inculpatul, depune la dosar copie de pe pașaport, pentru a face dovada că în perioada 2004-2006 inculpatul a fost plecat din țară. De asemenea prezintă și pașaportul în original pentru conformitate.
Avocat, pentru inculpata a, depune la dosar un memoriu.
Avocat, pentru inculpații și, depune la dosar șase caracterizări și în temeiul art. 199 al.2 Cod pr.penală solicită să se dispună scutirea de plata amenzii aplicată prin încheierea de ședință din 17.04.2008, având în vedere că a făcut dovada că s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta în instanță. În acest sens depune și o cerere scrisă.
Apărătorii inculpaților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpata a, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatei, arătând că aceasta nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, a avut un comportament ireproșabil în societate, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă și mai mult decât atât are un copil în vârstă de un an în întreținere.
De asemenea solicită plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu, din fondurile
Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În susținerea motivelor de recurs arată că din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul a avut un grad redus de participare la comiterea faptelor, nu are antecedente penale, este tânăr iar menținerea sa în stare de arest nu ar fi benefică, apreciind că a săvârșit fapta din teribilism, neconștientizând gravitatea ei.
Având în vedere poziția procesuală a inculpatului, comportamentul de până acum, apreciază că acesta nu prezintă un pericol pentru ordinea publică și nici un risc pentru martorii care urmează a fi audiați, fapt pentru care solicită admiterea recursului și să se dispună plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu, din fondurile
Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că aceasta este o măsură excepțională, care nu se justifică având în vedere probele administrate în cauză, care nu sunt suficient de solide pentru a demonstra vinovăția inculpatului.
Față de aceste aspecte și având în vedere că acesta nu are antecedente penale solicită admiterea recursului și să se dispună plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu, din fondurile
Avocat, pentru inculpatul, arată că inculpatul este arestat fără un temei legal. La data de 11 februarie 2008 s-a prelungit de către instanță măsura arestării preventive, precizându-se că această măsură expiră la data de 14.03.2008. Chiar dacă această măsură a fost prelungită pentru o perioadă de 30 de zile ia trebuia să expire la data de 13 martie 2008. În consecință, la data de 13 martie 2008 când s-a pus în discuție menținerea stării de arest, această măsură expirase de drept, conform art. 140 lit.a Cod pr.penală.
Cu privire la temeinicia măsurii arestării preventive, arată că la dosar a depus o copie de pe pașaportul inculpatului din care rezultă că în perioada 2004-2006 fost plecat din țară, aceasta de altfel fiind perioada când martorele declară că au fost traficate și chiar dacă la începutul actului de sesizare al instanței se face mențiunea că faptele au fost comise în perioada 2003-2004, în finalul acestuia se precizează că inculpatul este trimis în judecată pentru fapte comise în anul 2007, lucru ce vine în contradicție chiar și cu declarațiile așa ziselor victime.
Având în vedere aceste aspecte, apreciază că măsura luată este nelegală și netemeinică, fapt pentru care solicită admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Cu onorariu pentru apărător desemnat din oficiu, din fondurile
Avocat G, pentru inculpatul G, solicită admiterea recursului și să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului arătând că din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă că acesta ar fi traficat părțile vătămate. Mai mult prin actul de sesizare al instanței se dispune neînceperea urmăririi penale pentru fapta de viol, el fiind trimis în judecată doar pentru tentativă la infracțiunea de viol, însă nici pentru această faptă nu sunt suficiente probe. Este adevărat că inculpatul îi cunoște pe ceilați inculpați, însă nu a racolat persoane pentru a fi traficate de frații.
Solicită casarea încheierii și punerea de îndată în libertate a inculpatului, precum și plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu, din fondurile
Avocat, pentru inculpatul, solicită casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 10 aprilie 2008, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se dispună revocarea măsurii arestării preventive însușindu-și concluziile puse de apărătorul inculpatului, cu privire la încetarea de drept a acestei măsuri.
Cu privire la netemeinicie, arată că măsura arestării preventive este o măsură extremă ce poate fi luată doar dacă sunt îndeplinite cumulativ atât normele de drept intern cât și dispozițiile art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului. Or, în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr.penală, în sensul că nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul a comis această faptă sau că ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Rechizitoriul întocmit de B prezintă unele lacune, iar singurele probe care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și a trimiterii în judecată a inculpatului sunt cele patru declarații ale așa ziselor victime, declarații carte însă nu se coroborează cu nicio o altă probă administrată în cauză. Însă acestor patru declarații nu li se poate acorda o valoare probatorie mai mare decât înscrisurilor depuse la dosar și din care rezultă că barul de la Hanul lui a fost închiriat de inculpat în anul 2005 și în consecință nu avea cum să exploateze părțile vătămate în anul 2003, în această locație, deoarece nu avea posesia imobilului. Mai mult, declarațiile unor părți vătămate vin în contradicție cu rechizitoriul.
În ceea ce privește încheierea recurată, arată că se face mențiunea că odată lăsați în libertate inculpații ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică, însă nu se arată clar în ce constă acest pericol în ceea ce-l privește pe inculpatul, încheierea fiind motivată la modul generic.
Inculpatul are vârsta de 50 de ani, nu are antecedente penale și nu a avut un comportament penal structurat în timp, iar cu privire la părțile vătămate acestea au o moralitate îndoielnică, acestea practicând prostituția și înainte și în prezent.
De asemenea, din expertiza medico-legală rezultă că inculpatul prezintă o serie de afecțiuni cardiace care îi pun viața în pericol.
Față de aceste aspecte, apreciază că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, fapt pentru care solicită admiterea recursului.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat, pentru inculpații și, în temeiul art. 38515pct.2 Cod pr.penală, solicită admiterea recursului și să se caseze încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău fie ca netemeinică fie ca nelegală.
În ceea ce privește nelegalitatea încheierii, arată că la data de 13 martie 2008 când s-a verificat de instanță temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive inculpatul nu a fost prezent în sala de judecată, deși art. 159 al.3 Cod pr.penlă prevede că "inculpatul va fi adus în fața judecătorului și va fi asistat de apărător", iar asl. 4 al aceluiași articol prevede că: " În cazul în care inculpatul arestat se află internat în spital și din cauza stării de sănătate nu poate fi adus în fața judecătorului sau când, din cauză de forță majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii". Or inculpatul nu se afla internat și nici nu s-a făcut dovada că există un caz de forță majoră care să împiedice prezența acestuia în instanță, fapt pentru care i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 197 al.3 Cod pr.penală.
În ceea ce privește netemeinicia încheierii, arată că art. 143 Cod pr.penală prevede că pentru a se lua măsura arestării preventive trebuie să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, or, înafară de declarațiile părților vătămate alte probe care să demonstreze vinovăția inculpaților nu există. Însă și declarațiile părților vătămate sunt contradictorii și vin în contradicție chiar și cu rechizitoriul. Părțile vătămate și au arătat că l-au cunoscut pe inculpatul în anul 2005, însă acesta era plecat la Milano, aspect ce rezultă din probele administrate în cauză. Mai mult solicită a se avea în vedere și moralitatea părților vătămate, care și anterior au practicat prostituția.
Prin încheierea pronunțată la data de 10.04.2008 judecătorul a motivat că se impune menținerea stării de arest a inculpaților deoarece există date certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, însă art. 148 Cod pr.penală prevede că trebuie să existe probe certe și nu date certe. În concluzie instanța nu a verificat dacă există probe certe și nici nu a arătat în concret în ce contă pericolul public pe care îl reprezintă fiecare inculpat în parte, referindu-se la acest aspect la modul general și totodată precizând "că față de gravitatea determinată de natura și împrejurările în care au fost comise faptele", or, inculpații se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
De asemenea, în motivarea sa judecătorul nu face nicio referire la persoana inculpaților, iar faptul că aceștia nu prezintă un pericol pentru ordinea publică rezultă din caracterizările depuse la dosar.
Față de aceste aspecte apreciază că buna desfășurare a procesului penal nu depinde de starea de arest a inculpaților și având în vedere și dispozițiile art. 136 al.8 Cod pr.penală care prevăd că "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura"; având în vedere că nu există nicio dovadă că dacă ar fi puși în libertate inculpații ar săvârși alte fapte, față de faptul că nu trebuie confundată prevenția cu pedeapsa, solicită admiterea recursurilor și revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că legalitatea și temeinicia arestării preventive a fost verificată și de instanța de control judiciar care a constatat că aceasta au fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, în cauză neintervenind alte temeiuri sau probe care să modifice această situație.
Încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău este legală și temeinică, având în vedere pericolul concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din gravitatea infracțiunilor, din rezonanța în rândul opiniei publice dar nu în ultimul rând și din faptul că inculpații au acționat în mod organizat, racolând părțile vătămate, pe care le-au traficat și exploatat sexual.
Având în vedere perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, numărul mare de părți vătămate, dintre care unele minore, apreciază că în cauză nu s-au modificat temeiurile arestării și că ele impun în continuare menținerea acestei măsuri, fapt pentru care solicită respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocat, având cuvântul, arată că până la acest termen nu s-a mai invocat faptul că măsura arestării preventive ar fi expirat de la data de 13.03.2008.
În replică av. arată că excepția nulității absolute poate fi invocată în orice stare a procesului penal.
Inculpatul arată că acest dosar a fost fabricat întrucât deoarece în perioada în care se susține că s-au comis fapte era plecat din țară. Solicită să fie pus în libertate.
Inculpatul arată că a avut o comportare decentă, nu s-a opus arestării și nici percheziției și nu consideră că reprezintă un pericol pentru ordinea publică. Având în vedere și afecțiunile de care suferă solicită să se dispună revocarea măsurii arestării preventive. precizând că nu va influenta martorii și se va prezenta în instanță la fiecare termen de judecată.
Inculpata a arată că are un copil de în vârstă de un an care are nevoie de îngrijirea și ocrotirea sa. Solicită să fie judecată în stare de libertate.
Inculpatul solicită să fie judecat în stare de libertate arătând că se va prezenta în instanță la fiecare termen de judecată.
Inculpații și, lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul G arată că nu a participat la comiterea faptelor, el fiind liberat condiționat de câteva luni. Mai mult, solicită a se avea în vedere că a fost cercetat pentru infracțiunea de viol, însă din lipsă de probe a fost trimis în judecată pentru tentativă.
De la data liberării a încercat să-și găsească un loc de muncă să-și întemeieze o familie și nicidecum nu s-a ocupat de traficul de persoane. Solicită să fie judecat în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să-și dovedească nevinovăția, precizând că se va prezenta la fiecare termen de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul și de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulata de inculpații,.
In temeiul art. 300.pr.pen. s-a constatat că măsura arestului preventiv privind pe inculpații:, ( ) a, () fost legal si temeinic luata si in consecință:
In temeiul art. 160 alin.3 rap la art. 3002.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților, ( ) a, ()
S-a constatat că inculpații si au fost asistați de apărători aleși.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la măsura arestului preventiv privind pe inculpați Tribunalul a apreciat că aceasta a fost legal și temeinic luată, iar motivele invocate de inculpați atât prin apărătorii lor cât și personal sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Astfel pentru fiecare inculpat s-a invocat în apărare lipsa probelor și nevinovăția acestora, considerându-se că prin cercetarea acestora în stare de arest se încalcă prezumția de nevinovăție.
Afirmațiile apărătorilor inculpaților in sensul ca se încalcă prezumția de nevinovăție a inculpaților prin menținerea lor in stare de arest, este in opinia tribunalului nefondata, aceștia beneficiază de această prezumție până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare iar stare de arest nu trebuie confundată cu prezumția de nevinovăție.
Din probele administrate pana la aceasta data în cauză au rezultat indicii
temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile ptr. care au fost trimiși în judecată, infracțiuni ptr. care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de și există date certe ca lăsarea lor in libertate prezintă pericol concret ptr. ordinea publică, pericol apreciat de instanța raportat la gravitatea faptelor comise, gravitate determinata de natura si împrejurările in care au fost comise faptele, precum si de urmările in special din pct. de vedere moral.
Mai mult decât atât, actele dosarului reflecta fără echivoc faptul că infracțiunile ptr. care inculpații au fost trimiși in judecata prezintă o gravitate sporită, faptele săvârșite având rezonanta in rândul opiniei publice si determinând reacția negativa a acesteia fata de împrejurarea ca persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate in stare de libertate.
De asemenea tribunalul apreciază ca măsura arestului preventiv este in concordanta si cu dispozițiile art. 5 din CEDO, respectiv măsura a fost luata pe baza unor motive verosimile ca s-a săvârșit o infracțiune sau ca exista motive anemice a crede in necesitatea de a împiedica sa se săvârșească o noua infracțiune, fiind necesara astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor si libertăților cetățenilor, desfășurarea in bune condiții a procesului penal, motive ce subzista si la aceasta data; susținerile apărătorilor inculpaților si fiind neîntemeiate.
De asemenea s-a susținut de către apărătorului ales al inculpatului că nu sunt îndeplinite dispoz. Art. 148 lit.b,e,f este C.P.P. nefondată, este neechivoc că datele și indiciile existente până la acest moment îi plasează în câmpul infracțional și8 nu se poate admite ipoteza lipsei de pericol social sau a neexistenței motivelor cuprinse în textele de lege invocate.
Cât privește nelegalitatea măsurii arestului preventiv privind pe inculpatul în sensul că aceasta este lovită de nulitate absolută întrucât instanța a soluționat sesizarea la primirea dosarului pronunțându-se pe starea de arest a inculpatului în lipsa acestuia, deși la dosarul cauzei exista doar o rețetă din care rezultă că a fost dus la spital și a primit medicație și că ar fi putut fi adus în instanță, tribunalul apreciază că în cauză nu este vorba nicicum de o nulitate absolută, tribunalul a respectat înainte de toate dreptul la viață al inculpatului care a fost dus la termenul de judecată din 13 martie 2008 la spital întrucât a acuzat stare de sănătate precară, iar instanța a verificat această măsură respectându-i drepturile procesuale, respectiv în prezența apărătorilor aleși.
Susținerea apărătorului ales în acest sens, respectiv că inculpatul putea fi adus la judecată și că nimic nu dovedește că starea sănătății sale ar fi fost în pericol, vine în contradicție practic cu apărările formulate pentru acesta
solicitându-se pe toată durata punerea sa în libertate tocmai pe motive de sănătate și că s-ar găsi aplicabile în cauză dispozițiile art. 139/1 așa C.P.P. încât tribunalul apreciază nu ne aflăm în incidența nulității absolute consecinței asupra arestării nelegale.
Acest motiv a fost de altfel reinterat și verificat și în fața instanței de control judiciar care a stabilit de altfel că nu poate fi vorba despre o nulitate absolută.
Apărarea inculpatului prin apărător in sensul ca nu avea cum sa comită infracțiunile pt. care a fost trimis in judecata, motivat si de faptul ca in perioada 17.06.2004- 3.12.2005 a fost plecat din tara si ca este nevinovat nu este determinanta la aprecierea necesitații menținerii arestului preventiv al inculpatului, activitatea infracționala a acestuia este prezentata si reliefata pe diferite etape, faptul ca acesta a fost plecat din tara intr-o anumita perioada nu echivalează cu lipsa oricărei comunicări cu persoanele implicate in cauza așa încât nu poate înlătura celelalte indicii care-1 plasează in câmpul infracțional.
Lipsa probelor invocate de apărătorii inculpaților ca temei ptr. punerea lor in libertate sau minimalizarea noțiunii de probe precum si lipsa pericolului social sunt aspecte ce țin de etapa probațiunii in procesul penal si care nu pot fi înlăturate in acest moment procesual iar pe de alta parte asemenea fapte neurmate de o riposta ferma a societății ar întreține climatul infracțional si ar crea impresia inculpaților ca pot persista in sfidarea legii.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că temeiurile care au stat la baza măsurii arestului preventiv subzista, nu s-au modificat si nu au intervenit elemente noi care sa determine instanța sa revoce măsura arestului preventiv ptr. cei șapte inculpați sau să înlocuiască măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu parași localitatea asa cum a fost formulata in cauza ptr. inculpatul sau să înlocuiască măsura arestului cu măsura de a nu părăsi țara pentru inculpații și, aceasta a fost legal si temeinic luata, sens in care a respins cerile formulate în cauză.
Împotriva încheierii a declarat recursa la pronunțare toți inculpații.
Cu ocazia dezbaterilor, oral, prin apărător, fiecare inculpat a criticat încheierea după cum urmează:
Inculpata aas usținut că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece a avut anterior o bună conduită în societate, nu are antecedente penale, manifestat sinceritate și regret față de fapta comisă și are 1 copil minor în întreținere.
Inculpatul a susținut că nici lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece a avut o contribuție redusă la comiterea faptelor este tânăr și a săvârșit fapta din teribilism, neconștientizând gravitatea ei.
Inculpatul a solicitat revocarea măsurii, deoarece arestarea preventivă este o măsură excepțională, iar probele administrate în cauză nu sunt suficient de solide pentru a demonstra vinovăția sa.
Inculpatul a susținut prin apărător că menținerea măsurii este nelegală, deoarece prin încheierea din 11.02.2008 s-a dispus prelungirea pe 30 de zile, precizându-se în încheiere că acesta expiră la 14.03.2008, ori în realitate măsura expiră la 13.03.2008, ceea ce înseamnă că la această din urmă dată, când s-a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive măsura era deja expirată.
În ce privește temeinicia măsurii, a susținut că în perioada când se reține că s-au comis faptele inculpatul era plecat din țară.
Inculpatul Gas olicitat revocarea măsurii preventive, deoarece din întregul material probator nu rezultă că acesta ar fi comis infracțiunea de trafic de persoane.
Inculpatul a susținut că arestarea sa s-a dispus pe baza declarațiilor a patru părți vătămate, declarații care nu se coroborează cu alte persoane.
De asemenea precizat că instanța a motivat generic, fără a arăta în ce constă pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate.
Inculpatul a criticat încheierea și pentru nelegalitate constând în verificarea măsurii preventive la 13.03.2008 în lipsa inculpatului.
Inculpatul a invocat și el lipsa probelor privind vinovăția, dar și a celor din care să rezulte că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Cu privire la acest din urmă aspect a precizat că instanța nu a arătat în concret în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică, pentru fiecare inculpat limitându-se la a preciza că acesta rezultă din gravitatea determinată de natura și împrejurările în care au fost comise fapte, formulare ce aduce atingere prezumției de nevinovăție.
Verificând încheierea pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în condițiile art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt fondate în parte pentru considerente ce se vor expune.
Libertatea individuală este una dintre valorile fundamentale protejate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin dispozițiile art. 5, care consacră acest drept, prevăzând în același timp, în mod limitativ cazurile, în care o persoană poate fi privată de libertate.
Cu ocazia controlului cu privire la orice măsură care ar putea aduce atingere acestui drept, Curtea Europeană a statuat în mod constant că detenția provizorie este o măsură excepțională, revenind întotdeauna organului judiciar obligația de a justifica luarea și ulterior prelungirea ei.
În cauză au fost arestați preventiv șapte inculpați, temeiurile în baza cărora sa dispus luarea măsurii pentru șase dintre ei fiind dispozițiile art. 148 lit. b,c,e și f Cod procedură penală, iar în ce îl privește pe inculpatul G dispozițiile art. 148 lit. b și f Cod procedură penală.
La data luării măsurii urmărirea penală era la început ceea ce înseamnă că activitatea de strângere și administrare a probelor privind atât vinovăția dar și existența temeiurile privind arestarea era de asemenea la început. Este însă în afara oricărei îndoieli că depistarea unei grupări infracționale constituite în scopul comiterii unor infracțiuni cu grad sporit de pericol este de natură a produce un ecou puternic și o tulburare însemnată în rândul societății.
Având în vedere că fiecare inculpat este titular al dreptului de libertate, există obligația justificării luării măsurii pentru fiecare în parte, această obligație fiind cu atât mai pregnantă după sesizarea instanței de judecată, când urmărirea penală a fost finalizată, iar prin actul de sesizare a instanței s-a stabilit contribuția fiecărui inculpat la comiterea faptelor deduse judecății.
Prin încheierea recurată instanța nu numai că nu a verificat dacă subzistă fiecărui temei care a determinat luarea măsurii, dar nici nu a justificat pentru fiecare inculpat de ce se impune menținerea în continuare a măsurii, limitându-se la a face referiri generale în mod deosebit cu privire la gradul sporit de pericol social al infracțiunilor, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii, situație ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală.
Acest motiv a fost invocat de inculpații și, dar privește în egală măsură și pe ceilalți inculpați.
În lipsa unei motivări, hotărârea ( în speță încheierea ) nu este aptă de a crea convingerea justeței soluției.
Ori, scopul urmărit de art. 5 din Convenția Europeană este de a asigura că nimeni nu este lipsit de libertate în mod arbitrar, una dintre condițiile oricărei privări de libertate constituind-o conformitatea ei cu acest scop.
Din aceste considerente, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va admite recursurile declarate de inculpații, a, G, împotriva încheierii din 10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar -.
Va casa încheierea numai cu privire la menținerea stării de arest a recurenților - inculpați și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Bacău.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Va dispune plata din fondul Ministerului Justiției a onorariilor pentru apărătorii desemnați din oficiu.
Va admite cererea formulată de d-l avocat și în temeiul art. 199 al. 3 Cod procedură penală va dispune scutirea de la plata amenzii judiciare în cuantum de 2.000 lei, aplicată prin încheierea din 17.04.2008 a Curții de APEL BACĂU.
Va constata că inculpații și au cost asistați de avocați aleși.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.
Cu ocazia rejudecării, instanța va avea în vedere și motivele de nelegalitate invocat de inculpatul și.
În ce privște cererea de scutire de plată a amenzii, având în vedere a justificat absența de la termenul din 17.04.2008, aceasta va fi admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, admite recursurile declarate de inculpații, a, G, împotriva încheierii din 10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar -.
Casează încheierea numai cu privire la menținerea stării de arest a recurenților - inculpați și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Bacău.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a onorariilor pentru apărătorii desemnați din oficiu.
Admite cererea formulată de d-l avocat și în temeiul art. 199 al. 3 Cod procedură penală dispune scutirea de la plata amenzii judiciare în cuantum de 2.000 lei, aplicată prin încheierea din 17.04.2008 a Curții de APEL BACĂU.
Constată că inculpații și au fost asistați de avocați aleși.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 18.04.2008, în prezența inculpaților.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. .
Red.dec.
Tehnored. - 4 ex.
21/21.04.2008
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Carmen Căliman Liliana Novac
