Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 287/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 287/
Ședința publică de la 27 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din 15.04.2009 pronunțată de tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenții- inculpați și, în stare de deținere și asistați de avocat G - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul ales al recurenților inculpați, depune la dosar motive scrise de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat G, având cuvântul, susține motivele scrise de recurs depuse la dosar.
Invederează că instanța de fond a arătat, în motivarea încheierii recurate, că inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție, deci există incertitudinea comiterii faptelor dar la menținerea arestării preventive nu se ia în considerare vinovăția inculpaților.
Solicită a se observa că inculpații sunt arestați de 1 an și 8 luni și apreciază că a fost depășit termenul rezonabil al arestării.
De asemenea, apreciază că într-adevăr prezenta cauză este complexă, dar au fost audiați un număr mare de martori care au arătat că alta este persoana vinovată.
Consideră că prezenta cauză se poate judeca în continuare și cu inculpații în stare de libertate cum de altfel alți inculpați din prezenta cauză se află în stare de libertate și deci nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Avându-se în vedere și motivele scrise de recurs depuse la dosar, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință din 15.04.2009 a Tribunalului Vrancea și revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită aplicarea prev. art. 1451Cod pr.penală.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică. Probatoriile administrate în cauză nu au dus la modificarea împrejurărilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive iar celelalte motive de recurs, arătate în scris, exced obiectului cauzei.
Față de prejudiciul mare produs prin infracțiune, complexitatea cauzei, instanța depunând diligențe în efectuarea cercetărilor, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul, în ultimul cuvânt, apreciază că deja se află în executarea pedepsei și nu s-a ținut cont că organele abilitate, DGFP și altele, au arătat că administratorul reprezintă societatea, administrator care a fost adus la instanță abia acum. Deasemenea arată că alți cinci inculpați din dosar se judecă în stare de libertate și solicită admiterea recursului formulat.
Recurentul, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la soluționarea recursului formulat.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15 aprilie 2009 tribunalul Vranceaa dispus, în baza art. 160 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și și a respins ca nefondată cererea acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Este adevărat că inculpații beneficiază de prezumția legală de nevinovăție și că există în continuare incertitudinea privind comiterea și contribuția fiecărui inculpat a unor infracțiuni, precum și prejudicierea părții civile, însă, pentru menținerea măsurii arestării preventive nu este necesară constatarea din partea instanței a certitudinii comiterii cu vinovăție a infracțiunilor așa cum au fost reținute în rechizitoriu, ci numai a verificării temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri și respectiv a dispozițiilor art.148 respectiv 143 Cod pr. Penală.
Din lucrările dosarului la cercetarea judecătorească a cauzei pana in acest moment procedural rezultă că inculpații au recunoscut în parte comportamentul care poate fi interpretat ca unul infracțional, au fost administrate probatorii, care pot constitui în continuare temeiuri privind motivația menținerii stării de arest preventiv în sensul pericolului social concret a lăsării în libertate a inculpaților.
Încadrarea juridică a infracțiunilor de comiterea cărora au fost acuzați inculpații nu a fost modificată și privește infracțiuni cu pericol social accentuat și definit prin cuantumul prejudiciului și acesta nemodificat,prejudiciu important ca întindere și efecte financiare asupra bugetului de stat.
Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar constitui pentru aceștia o motivație pentru continuarea activității infracționale iar pentru comunitate un exemplu negativ de tolerare a unui comportament infracțional.
În ce privește motivația că un alt inculpat acuzat de comiterea unor infracțiuni grave se află în stare de libertate, ca argument al punerii în libertate a inculpaților, aceasta nu are relevanță și nu poate constitui o interpretare a principiului egalității în fața legii.
Durata considerată exagerată a arestării preventive a inculpaților raportată la durata rezonabilă a desfășurării procesului penal de asemenea, chiar cu referire la legislația Curții Europene, nu poate fi apreciată decât raportat la complexitatea cauzei, aplicându-se în acest sens dispozițiile art. 62 Cod pr. Penală.
Împotriva acestei încheieri, în termenul prevăzut de lege au declarat recurs inculpații și susținând că există incertitudine cu privire la vinovăția lor, că sunt arestați de o perioadă de 1 an și 8 luni depășindu-se astfel o durată rezonabilă a acestei măsuri și că judecarea cauzei se poate desfășura în bune condiții și cu ei în stare de libertate întrucât nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică.
Astfel Curtea constată că în mod corect s-a reținut de instanța de fond faptul că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării și menținerii succesive a măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați și că nu se impune lăsarea acestora în stare de libertate.
În acest sens Curtea are în vedere că inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni estrem de grave, atât prin cuantumul pedepselor ce le pot fi aplicate dar mai ales prin modalitatea în care se reține că faptele s-ar fi săvârșit și prin prejudiciul total reclamat a se fi produs bugetului de stat.
Aceste aspecte sunt de natură să producă o rezonanță puternică în rândul opiniei publice fiind de altfel de netăgăduit că în asemenea cazuri sentimentul de siguranță colectivă poate fi menținut doar prin luarea și menținerea de către organele judiciare, chiar pentru perioade mai îndelungate, a unor măsuri preventive ferme față de inculpații acuzați de comiterea unor asemenea fapte antisociale grave.
Cât privește critica inculpaților care comiterea faptelor, susținând că sunt nevinovați, aceasta nu poate fi apreciată, într-o primă fază, decât de instanța de fond cu ocazia soluționării prezentei cauze printr-o hotărâre judecătorească care să statueze asupra vinovăției sau nevinovăției inculpaților, instanța de recurs neputând în această fază procesuală decât să constate că la dosar există și probe în susținerea acuzațiilor aduse inculpaților, probe ce urmează a fi evaluate și apreciate ulterior în contextul întregului material probator la terminarea cercetării judecătorești.
Referitor la durata arestării preventive Curtea apreciază că aceasta nu a depășit un termen rezonabil, chiar dacă inculpații sunt arestați de 1 an și 8 luni, dată fiind complexitatea cauzei și dificultatea administrării probelor.
Nici cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură procesuală mai blândă, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, nu poate fi primită favorabil întrucât temeiurile avute în vedere la arestarea inculpaților nu s-au modificat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 139 al. 1 Cod pr. penală, ce reglementează înlocuirea măsurilor preventive.
Concluzionând Curtea reține că dispoziția de menținere a inculpaților în stare de arest preventiv este temeinică și legală astfel că, văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr. penală, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în conformitate cu prevederile art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 07.10.1977 în F, CNP - -) și ( fiul lui și, născut la data de 16.04.1983, CNP - -) ambii deținuți în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 15.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea.
În baza art. 192 alin.2 Cod pr.penală, obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2009.
PT. JUDECĂTOR JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -, aflat în delegație - - - -
conf. art. 312 alin.2 pr.pen.
PREȘEDINTELE
CURȚII DE APEL GALAȚI
, Grefier,
Red. /04.05.2009
Tehnored./04.05.2009/2 ex.
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Marcian Marius Istrate, Liviu
