Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 29/R/2009
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Livia Mango Monica
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat prin procuror -, procuror șef secție judiciară, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 6 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1,2,3,4,5 penal, cu aplicarea art.41 alin.2 penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul arată că își menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu. Depune la dosar un memoriu cuprinzând trei cereri, respectiv revocarea măsurii arestării preventive, liberare condiționată sub control judiciar și casarea dosarului și trimiterea lui pentru refacerea urmăririi penale.
După ce în prealabil, apărătorul inculpatului a luat legătura cu acesta explicându-i-se că al doilea și al treilea capăt de cerere țin de alte instituții și că la acest termen nu se poate discuta decât primul capăt de cerere, inculpatul învederează instanței că din memoriul depus își menține doar primul capăt de cerere referitor la revocarea măsurii arestării preventive.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate pentru ca inculpatul să poată recupera prejudiciul cauzat menționând că o parte din acesta a fost deja recuperat. Apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar alte elemente noi nu au apărut care să impună menținerea în continuare în stare de arest. Arată că dosarul este în fază avansată la instanța de fond astfel că inculpatul nu mai poate influența cercetarea judecătorească.În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul obligându-se să respecte obligațiile impuse de instanță. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Apreciază că toate elementele arestării subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate, faptele inculpatului fiind pe deplin dovedite. De asemenea, sunt incidente în cauză și disp.art.148 lit.a,d și f pr.pen. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate prin revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din data de 6 ianuarie 2009 Tribunalului Maramureșs -au respins cererile de revocare a măsurii arestului preventiv și de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ambele cereri formulate de inculpatul prin apărător.
În baza art.3002pr.pen. rap. la art.160 pr.pen. s-a constatat ca fiind temeinică și legală măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 12 aprilie 1958, aflat în Penitenciarul Baia Mare și în consecință s-a menținut arestarea preventivă acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, că prin rechizitoriul nr. 817/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșa fost trimis în judecată, fiul lui și născut la 12 aprilie 1958 în localitatea D județul C, domiciliat în B M-/35 județul M sau în B M-/25, aflat în prezent în Arestul M, cercetat pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Prin încheierea penală nr. 590 din 8.12.2006 pronunțată de această instanță în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului. S-au reținut ca temeiuri ale arestării dispozițiile art.148 lit.a, și pr. penală. Pe baza încheierii pronunțate de instanță s-a emis mandatul de arestare preventivă în lipsă nr. 59/U/8.12.2006 al Tribunalului Maramureș, mandat care a fost pus în executare ulterior începând cu data de 3 iunie 2008 și până la data de 1 iulie 2008 inclusiv, dată când acesta a fost prins de organele de poliție.
S-a reținut, în esență, că inculpatul în calitate de administrator la SC SRL, SC SRL, SC SRL și SC SRL B M, în perioada 13.09.2005-august 2006 achiziționat mărfuri de la mai multe societăți comerciale pentru plata cărora a emis file CEC și bilete la ordin, care au fost refuzate la decontare pentru lipsă totală de disponibil și uneori pentru interdicție bancară, astfel că a indus în eroare părțile vătămate cărora le-a cauzat un prejudiciu estimat la 541.680,57 lei RON.
Întrucât inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, măsura preventivă privativă de libertate a fost verificată din punct de vedere al legalității și temeiniciei acesteia la termenele din 19 iunie 2008, 15 iulie 2008, 9 septembrie 2008, 14 octombrie 2008, 2 decembrie 2008 și 6 ianuarie 2009, instanța pronunțându-se în sensul menținerii acesteia date fiind următoarele considerente:
Potrivit art. 3002din Codul d e procedură penală " în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 ", dispoziții ce prevăd că instanța este datoare să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării și, în cazul în care se constată că arestarea este nelegală, că temeiurile au încetat sau că nu există temeiuri noi ce să justifice o asemenea măsură, să procedeze la revocarea ei cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului (alin. 2 al acestui articol).În caz contrar, al situației în care motivele subzistă în continuare, instanța va da curs dispozițiilor art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală. În această din urmă situație se află instanța în cauza ce face obiectul prezentei întrucât audierea inculpatului și a unor martori nu este de natură să permită o eventuală încetare a temeiurilor arestării, respectiv a cerințelor art. 148 lit. a, d și f Cod pr. penală, și, pe cale de consecință, cererea de revocare a măsurii va fi respinsă, potrivit dispozitivului prezentei. Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt pedepsite de lege cu închisoare mai M de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă atât din natura infracțiunilor reținute în actul de inculpare, dar și din antecedentele penale ale acestuia. În plus, nici temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a și d Cod procedură penală nu au încetat, situație în care s-ar impune revocarea măsurii.
Nici cerința prevederilor art. 139 alin. 1 din Codul d e procedură penală nu este îndeplinită întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii nu s-au schimbat, astfel că nu poate fi primită solicitarea inculpatului, prin apărătorul ales, de a se dispune înlocuirea măsurii preventive privative de libertate cu o altă măsură preventivă dintre cele prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b și c Cod procedură penală și reglementate de art. 145 și 1451cod procedură penală.
Față de cele de mai sus, instanța a menținut măsura arestării inculpatului pentru următoarele 60 de zile.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs cu ocazia pronunțării inculpatul, care în memoriul depus la dosar și susținut în ședința publică din data de 19 ianuarie 2009 solicitat admiterea recursului cu consecința revocării acestei măsuri sau a înlocuirii acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate.
În motivarea recursului s-a arătat că doar aflat în stare de libertate inculpatul ar putea recupera prejudiciul cauzat, menționând că o parte din acesta a fost deja recuperat. S-a mai arătat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar alte elemente noi nu au apărut care să impună menținerea în continuare a stării de arest, dosarul fiind în fază avansată de soluționare la instanța de fond, astfel că inculpatul nu mai poate influența cercetarea judecătorească.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel se constată că măsura arestării preventive a inculpatului recurent a fost luată în lipsa acestuia, prin încheierea penală nr. nr. 590 din 8.12.2006 a Tribunalului Maramureș din dosar nr-, ca temeiuri ale arestării fiind reținute dispozițiile art.148 lit.a, și pr.penală, respectiv existau date că inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, deoarece după ce a fost audiat în luna iunie 2006 de către organele de urmărire penală nu s-a mai prezentat ulterior la chemarea acestora; a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, fiind condamnat prin sentințele penale mnr.648/11.04.2005definitivă prin decizia penală nr.69/7.02.2006 a Curții de Apel Cluj și nr.1912/18.10.2006 definitivă prin neapelare, ambele ale Judecătoriei Baia Mare; fapta pentru care era cercetat este pedepsită cu închisoarea mai M de 4 ani și s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din pericolul social la faptei presupus comise și din modul de comitere.
Mandatul de arestare preventivă în lipsă nr. 59/U/8.12.2006 al Tribunalului Maramureșa fost pus în executare ulterior începând cu data de 3 iunie 2008, dată când acesta a fost prins de organele de poliție.
Inculpatul recurent este trimis în judecată sub acuzația de comitere a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev.de art.215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. acuzațiile ce i se aduc constând în aceea că în calitate de administrator la SC SRL, SC SRL, SC SRL și SC SRL B M, în perioada 13.09.2005-august 2006 ar fi achiziționat mărfuri de la mai multe societăți comerciale pentru plata cărora a emis file CEC și bilete la ordin, care au fost refuzate la decontare pentru lipsă totală de disponibil și uneori pentru interdicție bancară, astfel că a indus în eroare părțile vătămate cărora le-ar fi cauzat un prejudiciu estimat la 541.680,57 lei RON.
Curtea constată că în cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată și că temeiurile arestării, prev.de art.148 lit.a, d și f C. pr.pen. subzistă și impun privarea de libertate în continuare acestuia.
Raportat la atitudinea anterioară a inculpatului de sustragere de la anchetarea lui penală, la comiterea de noi infracțiuni, la pericolul concret pentru ordinea publică rezultat din gravitatea faptei pentru care este trimis în judecată, din amploarea pretinsei activități infracționale, curtea consideră că inculpatul nu oferă suficiente garanții că lăsat în libertate nu se va sustrage de la judecarea cauzei, îngreunând astfel desfășurarea procesului penal.
În consecință urmează ca în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen să fie respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 12 aprilie 1958, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr.din 6 ianuarie 2009 Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 12 aprilie 1958, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr.din 6 ianuarie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red./
22.01.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Livia Mango Monica
