Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 290/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 290/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20 martie 2009
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
- SERVICUL TERITORIAL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de apărător ales avocat.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și judecarea inculpatului în stare de libertate arătând că în cauză a început cercetarea judecătorească, inculpatul nu mai poate influența martorii, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii recurate ca fiind legală și temeinică arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
Inculpatul recurent solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea penală de ședință din data de 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 300 indice 2.C.P.P. rap. la art. 160 indice b C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților:, urmând ca legalitatea acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 zile.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. s-a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de apărătorul ales al inculpatului.
Tribunalul a reținut următoarele:
Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpaților, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora subzistă și în prezent, aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni referitor la care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani, și lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura infracțiunii, respectiv infracțiune de pericol prin aceea că se aduce atingere relațiilor sociale referitoare la integritatea și demnitatea persoanei, dar și din aceea că inculpații au acționat racolând nu număr mare de persoane, împreună cu alți participanți, în condițiile în care, de la ultima verificare a lealității măsurii arestării preventive și până în prezent, temeiurile în baza cărora a fost luată măsura nu s-au schimbat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a inculpaților, susținerile apărătorilor inculpaților urmând a fi analizate de instanță în timpul administrării probatoriului, respectiv a audierii inculpaților și a părților vătămate, motiv pentru care, în temeiul art. 300 indice 2.C.P.P. rap. la art. 160 indice b C.P.P. a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și.
Pentru considerentele expuse mai sus, apreciind că nu s-au schimbat temeiurile în baza cărora a fost luată măsura arestării preventive, a respins ca neîntemeiată, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. cererea apărătorului ales al inculpatului, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva încheierii de ședință din 9.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr- din 19.03.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci doar oral conform mențiunilor din practicaua prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale).
Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpat în motivarea recursului nu sunt de natură a conduce la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică a acestuia, precum și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de trafic și consum de droguri de risc aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv circulația liberă a bunurilor, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20.03.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /20.03.2009
Dact P 2.ex./23.03.2009
Prima inst.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 290/
În temeiul art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20.03.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Florin Popescu, Codrina Iosana
