Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 291/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 291/2008
Ședința publică de la 22 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul - la data de 19 mai 2008.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu și interpret de limbă italiană A.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și procedând la rejudecare a se revoca măsura arestării preventive și a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului declarat de inculpatul și menținerea ca legală și temeinică încheierii penale atacate.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită a fi pus în libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. - la 19 mai 2008 s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b Cod pr. pen. menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că subzistă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, menținându-se pericolul concret pentru ordinea publică, apreciind că termenul rezonabil al arestării preventive, raportat la complexitatea cauzei și la diligența organelor judiciare, nu a fost depășit, deoarece în cauză sunt multe părți implicate și un număr mare de martori propuși pentru audiere.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpatul a criticat încheierea atacată susținând că nu sunt probe ca lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar termenul rezonabil al arestării preventive a fost depășit, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Recursul declarat de inculpat este fondat din următoarele considerente:
Durata măsurii arestării preventive de la 10 noiembrie 2006 la 22 mai 2008, este excesivă din perspectiva articolului 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a drepturilor Omului, aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenție nu poate fi apreciat în abstract. Caracterul rezonabil al detenției unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia. Menținerea stării de detenție preventivă poate fi justificată într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală (vezi hotărârea versus Elveția din 26 ianuarie 1993).
Este în primul rând datoria autorităților judiciare naționale să se asigure că, într-o cauză determinată, detenția preventivă nu depășește o perioadă rezonabilă. În acest scop și având în vedere respectul cuvenit pentru principiul prezumției de nevinovăție, autoritățile trebuie să ia în considerare toate argumentele pentru și împotriva existenței unei necesități de ordin public care să justifice o îndepărtare de la regula respectării libertății individuale și care să constituie considerente pentru hotărârea autorităților de a respinge cererea de punere în libertate.
unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condițiesine qua nonpentru legalitatea menținerii stării de detenție, dar după o anumită perioadă de timp ea nu mai este și suficientă. În situațiile în care autoritățile judiciare au continuat să justifice privarea de libertate, dacă aceste motive au fost apreciate ca "relevante" și "suficiente", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit și dacă autoritățile naționale competente au arătat o "diligența specială" în conducerea procedurilor (vezi hotărârea Contrada versus Italia din 24 august 1988 și hotărârea IA versus Franța din 23 septembrie 1998).
Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a inculpatului de la 10 noiembrie 2006 la 22 mai 2008, peste 18 de luni, nu este justificată din perspectiva exigențelor articolului 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta fiind excesivă.
Suspiciunea că inculpatul. a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alineatele 1, 2, și 3 Cod penal, cu aplicarea articolelor 41, 42 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de articolul 288 Cod penal, cu aplicarea articolelor 41, 42 Cod penal și uz de fals prevăzut de articolul 291 Cod penal cu aplicarea articolului 41, 42 Cod penal, poate justifica, inițial privarea de libertate dar nu poate constitui un temei "relevant și suficient", după 18 de luni de arestare preventivă, cu atât mai mult cu cât autoritățile naționale competente nu au arătat o "diligența specială" în conducerea procedurilor.
Din examinarea încheierii penale din 10 martie 2008 rezultă că în cauză nu sunt alți martori de audiat, iar procedura cu părțile civile a fost îndeplinită prin afișare la Consiliul local C N, împrejurări care nu justifică menținerea arestării preventive a inculpatului.
În speță, nu se justifică detenția prelungită deoarece nu există indicii clare ale existenței unui interes public real de a priva pe inculpat de libertate, fără a se mai ține cont de prezumția de nevinovăție.
Astfel, în cauză prin depășirea unei durate rezonabile a măsurii arestării preventive, temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu subzistă, deoarece s-a stins rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea faptei de înșelăciune iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alineatul 1 punctul 2 litera b Cod procedură penală, instanța va admite recursul inculpatului, va casa încheierea atacată sub aspectul menținerii arestării preventive și rejudecând în aceste limite, va constata, în temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alineatul 2 Cod procedură penală, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat și va dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 31/10 noiembrie 2006 emis de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr-, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul articolul 139 alineatul 1 Cod procedură penală raportat la art. 1451Cod procedură penală,constatând că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, instanța va lua față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara și va menține celelalte dispoziții ale încheierii penale atacate.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul va trebui să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de reprezentanții părților civile, de martori sau experți desemnați în cauză;
- să nu se afle la sediul nici uneia din părțile civile;
- să nu desfășoare activitatea în executarea căreia s-a săvârșit fapta de care este acuzat;
În temeiul art. 145 34pr.penală instanța va pune în vedere inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor impuse, instanța va înlocui măsura de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive.
Conform art. 192 al. 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. -.
Casează încheierea penală atacată și dispune, în baza art. 139.pr.penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145/1 pr.penală.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, pune în vedere inculpatului următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de reprezentanții părților civile, de martori sau experți desemnați în cauză;
- să nu se afle la sediul nici uneia din părțile civile;
- să nu desfășoare activitatea în executarea căreia s-a săvârșit fapta de care este acuzat;
Pune în vedere inculpatului consecințele prevăzute de art. 145 (3)3.pr.penală și anume înlocuirea prezentei măsuri cu măsura arestării preventive în condițiile încălcării obligațiilor impuse.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare nr. 31/10.11.2006 al Judecătoriei Alba Iulia, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 40 lei și al interpretului de limbă italiană de 40 lei vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. LC
Tehnored. VV 2 ex/27.05.2008
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
