Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 293/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.293/R/2008
Ședința publică din 07 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, SERVICIUL TERITORIAL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R împotriva Încheierii penale din 23.04.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Arad, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cauză s-a formulat o cerere de abținere de către d-na judecător, fiind invocate disp.art.48 alin.1 lit.a pr.pen. respectiv a soluționat în cadrul recursului declarat de DNA, propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale, dispunând arestarea inculpatului.
În temeiul art.52 pr.pen. a fost admisă cererea de abținere, iar în baza art.98 alin.7 din Hotărârea nr.71/2005 a, prezenta cauză va fi soluționată de completul format din judecătorii, și, ultimul fiind inclus de pe lista de permanență.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul ales a inculpatului R învederează instanței că inculpatul a formulat în cauză recurs împotriva încheierii prin care s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de acesta. Având în vedere dispozițiile Codului d e procedură penală și că prima instanța nu a invocat apariția unor temeiuri noi, apreciază că în cauză trebuie analizate temeiurile inițiale, respectiv trebuie făcută analiza subzistenței temeiurilor de fapt și a temeiurilor de drept, care au stat la baza arestării.
În ceea ce privește temeiurile de fapt se are în vedere aplicarea prevederilor art. 143.pr.pen. respectiv existența unor probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și solicită să se aibă în vedere că încheierea prin care s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpat nu individualizează expres probele care stau la baza luării acestei măsuri. Consideră că aceste probe trebuie să susțină presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă ce se încadrează în condițiile de tipicitate a unei infracțiuni, iar pentru a ajunge la această concluzie instanța de fond trebuie să analizeze probele în mod individual și apoi în mod coroborat și să motiveze în mod detaliat concluzia existenței acestei suspiciuni rezonabile. Motivarea instanței de fond este pur generică, fără a se face trimitere în mod individual la ce acte și lucrări din dosar se referă instanța. Referitor la temeiurile de drept, constată că arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus și ulterior menținut, pentru pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, respectiv temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen, însă în opinia sa, pentru a prezenta pericol pentru ordinea publică, acesta trebuie să fie concret, iar ordinea publică trebuie să fie individualizată concret și pericolul să se bazeze pe probe. Niciuna dintre aceste condiții nu sunt constatate a fi îndeplinite de către prima instanță. Am fi în prezența unui pericol concret doar dacă s-ar dovedi prin probe că, lăsat în libertate, inculpatul ar săvârși anumite acțiuni care ar fi lezat societatea în vreun fel. Susține că în viziunea instanței de fond pericolul concret pentru ordinea publică este apreciat prin prisma următoarelor criterii: natura și gravitatea pretinsei fapte, urmările pretinsei fapte, rezonanța social negativă produsă în comunitate, natura și gravitatea pretinsei fapte de luare de mită în formă continuată presupus a fi comisă de inculpat și gradul de pericol social pe care îl au asemenea fapte de corupție. Apreciază că este imperativ necesară analiza încheierilor anterioare de menținere a măsurii arestării preventive, în sensul că în încheierile respective, instanța a renunțat la individualizarea formei concrete de pericol pentru ordinea publică. În viziunea instanței, lăsarea în libertate a inculpatului nu ar mai determina "crearea unui sentiment de neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție". Instanța nu mai motivează în niciun fel în ce ar consta pericolul pentru ordinea publică, nu mai individualizează vreo formă concretă a acestuia. nicio formă concretă de pericol pentru ordinea publică, instanța nu face trimitere la niciun mijloc de probă. Consideră că trebuie să se analizeze probele de la dosar, să se tragă concluzia că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și să se indice ce fel de pericol. În mod constant în jurisprudența instanțelor interne și jurisprudența CEDO s-a susținut că pericolul pentru ordinea publică nu este echivalent cu gradul de pericol social al faptei. Pericolul pentru ordinea publică este creat prin lăsarea în libertate a inculpatului. Acest temei de arestare prev.de art.148 lit.f pr.pen. - pericolul concret pentru ordinea publică - trebuie motivat în mod special, deoarece el nu rezultă și nu se confundă cu pericolul social al faptei, ci trebuie să fie constatat pe baza altor împrejurări privind în special persoana făptuitorului.
Învederează că toate concluziile instanței sunt combătute de jurisprudența CEDO în materie, care arată că, prin gravitatea deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot crea o stare de neliniște publică capabile să justifice, cel puțin temporar arestarea preventivă. Detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, întrucât continuarea detenției nu trebuie să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate (cauza Letellier contra Franței).
În realitate, din întreaga motivare a încheierii de menținere a arestării preventive rezultă o antepronunțare a instanței și o încălcare flagrantă a prezumției de nevinovăție a inculpatului și a regulilor privind sarcina probei în procesul penal. Menținerea măsurii arestării preventive reprezintă o anticipare a unei pedepse privative de libertate.
În concluzie, apreciază că încheierea instanței din data de 23 aprilie 2008 prin care s-a menținut arestarea preventivă este nelegală din următoarele considerente și anume: instanța nu arată care este forma concretă a pericolului pentru ordinea publică, nu motivează prin probe subzistența pericolului concret pentru ordinea publică, nu motivează în raport cu buna desfășurare a procesului penal, obiectivul menținerii arestării, utilizează în aprecierea pericolului pentru ordinea publică criterii ce derivă din pericolul social al faptei și nu criterii specifice pericolului pentru ordinea publică ce provin din aprecierea persoanei inculpatului, instanța încalcă prezumția de nevinovăție a inculpatului și se antepronunță prin menținerea măsurii arestării preventive. Având în vedere considererentele expuse mai sus, solicită admiterea recursului declarat de inculpat și revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale de menținere a arestării preventive și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara însoțită de controlul judiciar obligatoriu și cel facultativ. Consideră, având în vedere dispozițiile art. 136.pr.pen. că aplicarea acestei măsuri restrictive de libertate este suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta DNA - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art.148 lit.f pr.pen. raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită și la existența pericolului pentru ordinea publică, care rezultă din modul de comitere al infracțiunii, natura și gravitatea acesteia și împrejurarea că în libertate, inculpatul ar putea aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal. Inculpatul și-a exercitat drepturile procesuale într-o manieră care a împiedicat judecarea cauzei în condiții optime, nefiind imputabilă instanței durata de timp de când este arestat inculpatul, aceasta nefiind oricum în contradicție cu termenul rezonabil prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin trimiterea la încheierea de arestare preventivă, în considerarea faptului că se mențin temeiurile, instanța de fond a făcut o apreciere corectă în ce privește textul de lege invocat anterior. Prima instanță a făcut o apreciere corectă a temeiului de arestare înscris în art.148 lit.f pr.pen. motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de inculpat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului arată că, comportamentul inculpatului prin invocarea de excepții nu poate fi asimilat pericolului concret pentru ordinea publică. Este vorba de exercitarea dreptului la apărare și acest aspect nu poate fi invocat în susținerea pericolului pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul său ales, solicitând admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.
CURTEA
Deliberând reține că prin încheierea penală din data de 23.04.2008 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Maramureș, în temeiul art.300/2 și 160/b pr.pen. s-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului R și s-a menținut această măsură.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanță a reținut că, prin ordonanța nr. 67/P/2007 din 23 august 2007 Direcției Naționale Anticorupție- Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul Raf ost reținut preventiv pentru 24 de ore cu începere de la 23 august 2007 ora 22,50până la data de 24 august 2007 ora 16,40.
Prin încheierea penală nr. 76/R/4 septembrie 2007 Curții de Apel Clujs -a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 29 de zile cu începere de la 4 septembrie 2007 până la data de 2 octombrie 2007 și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 2 din 4 septembrie 2007.
A reținut instanța de fond că din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosar rezultă presupunerea că inculpatul Rac omis infracțiunea pentru care este cercetat, respectiv ce a de luare de mită prev. și ped. de art. 254 al. 1, 2.pen. rap. la art. 41 al. 2.pen. și art. 6 din legea nr. 78/2000, fapta constând în aceea că, în calitatea sa de director comercial al Companiei Naționale a Prețioase și SA B-M, în perioada octombrie 2006-august 2007 pretins de la denunțătorul suma de 27.000 euro, din care a primit 12.500 euro în scopul de a înlesni acestuia câștigarea unei licitații organizate de companie și derularea unui contract, încheiat în urma licitației.
De asemenea, rezultă presupunerea că în luna octombrie 2006 ca reprezentant al SC SRL A-I, denunțătorul a câștigat o licitație organizată de companie, când inculpatul i-a pretins plata sumei de 20.000 euro și a condiționat încheierea ulterioară a unui contract în condițiile în care societatea câștigătoare nu prezentase toate actele necesare pentru licitație și că denunțătorul a achitat suma totală de 10.500 euro în trei tranșe, iar contractul a fost reziliat înainte de finalizarea activității contractuale.
După înregistrarea denunțului, s-a mai întâlnit cu inculpatul care a afirmat că în luna august 2007 se va desfășura o altă licitație la sediul companiei și care l-a sfătuit să participe din nou, oferindu-i consiliere cu privire la actele ce le va prezenta și care se presupune că a condiționat câștigarea licitației la plata unei sume de 7.000 euro.
S-a reținut în actul de sesizare că la data de 23 august 2007, inculpatul Raf ost prins în flagrant când a primit suma de 2.000 euro, care se presupune că reprezintă avans din cei 7.000 euro care au fost pretinși pentru câștigarea licitației.
Totodată, s-a reținut că în cauză, este incident temeiul arestării preventive prevăzut de art.148 lit f proc.pen. deoarece se presupune că inculpatul a comis o infracțiune în formă continuată pentru legea care prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există indicii că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, raportat la un presupus mod de concepere a activității infracționale și împrejurările în care s-a desfășurat, precum și importanța relațiilor sociale ce se presupune că s-au încălcat.
De la data înregistrării dosarului s-au invocat excepții și s-au formulat cereri, recursuri de către inculpat care au presupus trimiterea dosarului cauzei în recurs, ceea ce a întârziat efectuarea de cercetări în faza de judecată, astfel că termenul scurs de la data reținerii și apoi arestării acestuia nu este imputabil instanței de judecată.
În raport de natura și gravitatea concretă a presupusei fapte comise de inculpat, de gradul ridicat de pericol social pe care îl au asemenea fapte de corupție, tribunalul a considerat că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului pentru desfășurarea corespunzătoare a cercetării judecătorești, în cadrul căreia acesta are posibilitatea de a solicita și administra toate probele pe care le consideră necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a acuzațiilor din rechizitoriu.
Împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii și punerea sa în libertate, iar în subsidiar, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că instanța nu a indicat probele din care rezultă subzistența pericolului concret pentru ordinea publică, nu motivează în raport cu buna desfășurare a procesului penal, obiectivul menținerii arestării, iar în aprecierea pericolului pentru ordinea publică face referire la criterii ce derivă din pericolul social al faptei și nu criterii specifice pericolului pentru ordinea publică ce provin din aprecierea persoanei inculpatului. S-a mai arătat că instanța încalcă prezumția de nevinovăție a inculpatului, iar prin menținerea măsurii arestării preventive instanța anticipează asupra unei pedepse privative de libertate.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Inculpatul recurent Raf ost arestat la 4 septembrie 2007 pe timp de 29 de zile, conform mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 4 septembrie 2007 emis de către Curtea de Apel Cluj.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, DNA - Serviciul Teritorial Cluj din 14 septembrie 2007 emis în dosar nr. 67/P/2007, a fost trimis în judecată inculpatul R, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 alin.1,2 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000.
Potrivit rechizitoriului, se reține în sarcina inculpatului că a săvârșit infracțiunea de luare de mită, constând în aceea că, în calitate de director comercial al Companiei Naționale a Prețioase și B M, în perioada octombrie 2006-august 2007 pretins de la denunțătorul suma de 27.000 euro, din care a primit efectiv 12.500 euro în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, și anume, de a încheia un contract câștigat în urma unei licitații organizate de Compania, respectiv pentru a asigura în favoarea denunțătorului câștigarea unei licitații.
În virtutea dispozițiilor art. 300/1 pr.pen. și, ulterior, a dispozițiilor art. 300/2 și art.160/b pr.pen. instanța investită cu soluționarea cauzei a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și, prin încheierile Tribunalului Maramureș din 20.09.2007, 06.11.2007, 18.12.2007 și 07.02.2008 s-a menținut această măsură.
La fel s-a procedat și prin încheierea din 23.04.2008, când instanța, în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor legale privind verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Este adevărat că instanța nu a arătat în concret care sunt aceste indicii, nu a făcut o analiză a acestora, folosind formularea generală " din actele și lucrările aflate la dosar", dar acest aspect nu echivalează cu nemotivarea soluției, ci, așa cum s-a arătat și în practică, se poate aprecia că motivarea decurge direct din alte constatări argumentate ale instanței, astfel că instanța de recurs poate, pe baza acestor constatări, să verifice motivarea și, eventual, să o completeze. Este și cazul încheierii atacate, care constată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, făcând trimitere la încheierea prin care s-a luat această măsură - încheierea penală nr.76/R/04.09.2007 a Curții de Apel Cluj. Ori, această încheiere arată concret, care sunt aceste indicii, din care se desprinde presupunerea rezonabilă a comiterii faptei de către inculpat: denunțul și declarațiile numitului din cursul urmăririi penale (filele 1-4, 11, 8-10, 12-14, 16-19 dosar ), declarațiile martorilor, ( filele 171-172, 167-168, 165-166,183-184, 169-170 dosar ), procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a înregistrărilor ambientale dintre denunțător și inculpat (58-99), planșele fotografice privind momentele operative ale întâlnirii dintre denunțător și inculpat ( filele 100-106, 147-150,154-161), procesul-verbal de constatare a flagrantului ( filele 151-153).
De altfel, motivarea unei încheieri, prin care instanța se pronunță strict pe legalitatea și temeinicia arestării preventive - se limitează, așa cum arată și obiectul cauzei de judecat, doar la a arăta dacă temeiurile arestării subzistă sau nu și, dacă da, dacă acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Este inutil a se relua, de fiecare dată când se verifică această măsură, analiza tuturor indiciilor, în sensul art.143 pr.pen. care au stat la baza arestării, atâta vreme cât instanța le apreciază ca întemeiate și face trimitere la momentul arestării. Alte este situația când apar temeiuri noi care justifică privarea de libertate sau când se constată că cele care au determinat arestarea au încetat - situații când instanța este obligată să le menționeze și să le argumenteze.
De vreme ce, încă nu a fost demarată cercetarea judecătorească, firesc, așadar, este a se reține de către instanță subzistența temeiurilor de fapt avute în vedere la data arestării, dat fiind că, presupunerea rezonabilă privind comiterea faptei de către inculpat nu a cunoscut nici un fel de modificare, nefiind administrată nicio probă până în prezent în fața instanței de judecată.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Având în vedere că inculpatul este judecat pentru o faptă deosebit de gravă de pericol și rezultat, sancționată de legea penală, faptă comisă de către o persoană având o funcție de conducere și care implică o anumită probitate morală a deținătorului, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestei fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
În final, este de observat că durata arestării preventive a inculpatului nu poate constitui motiv de a se aprecia că instanța se antepronunță asupra vinovăției inculpatului și sancțiunii aplicabile, după cum nu poate constitui nici nu temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
Totodată, Convenția europeană a drepturilor omului în în art. 5 par.3 se referă la termenul rezonabil în care trebuie judecată o persoană arestată și, în plus, acest text prevede și posibilitatea acesteia de a fi eliberată în cursul procedurii. Dar cu privire la legitimitatea menținerii detenției provizorii, Curtea a decis, ca fiind suficientă persistența indiciilor de vinovăție, precum și a tulburării sociale (determinată de reacția publicului față de săvârșirea unor infracțiuni grave) - pe o anumită perioadă de timp.
Ori, în speță, pentru motivele mai sus arătate, se apreciază că, perioada "considerabilă" de timp de care vorbește Curtea, nu a fost depășită, prin trecerea intervalului de timp de la data arestării inculpatului având în vedere natura și gravitatea concretă a faptei presupuse a fi comise de inculpat, condițiile concrete în care aceasta s-a desfășurat și imposibilitatea începerii cercetării judecătorești (neimputabilă instanței ori inculpatului).
Așa fiind, Curtea concluzionează că în mod judicios s-a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă și menținută față de inculpat, iar pentru buna desfășurare a procesului penal menținerea arestului preventiv al acestuia se justifică și se impune cu necesitate.
Pentru aceste motive curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. menținând în totalitate încheierea atacată.
Potrivit art.192 alin.2 proc.pen. inculpatul va fi obligat să plătească câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R (fiul lui G și, ns. la 15.01.1975 în B M, jud. M, arestat în Penitenciarul Gherla ) împotriva încheierii penale din data de 23.04.2008 pronunțată în dosar penal nr- al Tribunalului Maramureș.
Obligă inculpatul să achite 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red. /
3 ex./09.05.2008
Jud. fond:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința secretă din 07 mai 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: - -, judecător
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare cererea de abținere formulată în scris de d-ra judecător în cauza ce face obiectul dosarului nr-.
În susținerea cererii formulate au fost invocate dispozițiile art. 48 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, respectiv împrejurarea că d-ra judecător a soluționat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - A Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale nr. 86/C/24.08.2007 a Tribunalului Cluj, pe care a casat-o în întregime și a dispus arestarea preventivă a inculpatului R, prin încheierea penală nr. 76/R/4 septembrie 2006 Curții de Apel Cluj.
Soluționarea cauzei s-a făcut fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care, s-a procedat la examinarea declarației de abținere.
Procurorul solicită admiterea cererii de abținere, fiind incidente dispozițiile art. 48 alin. 1 lit.a Cod procedură penală.
CURTEA
În cauză a fost formulată cerere de abținere de către d-ra judecător, fiind invocate dispozițiile art. 48 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
Examinând actele existente la dosarul cauzei s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 48 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
S-a reținut că motivul abținerii este acela că d-ra judecător a soluționat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - A Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale nr. 86/C/24.08.2007 a Tribunalului Cluj, pe care a casat-o în întregime și a dispus arestarea preventivă a inculpatului R, prin încheierea penală nr. 76/R/4 septembrie 2006 Curții de Apel Cluj, împrejurare față de care cererea de abținere a d-rei urmează să fie admisă, iar în baza art. 98 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr.387/2005, modificată prin Hotărârea nr. 352/2006 ale, cauza urmează să fie soluționată de completul, și, stabilit prin planificarea de permanență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În temeiul art. 52 Cod procedură penală admite cererea de abținere formulată de D-ra judecător în soluționarea prezentei cauze, constatând că este incident cazul de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
În baza art. 98 al. 7 din Hot. nr.71/2005 a prezenta cauza va fi soluționată de completul de judecată compus din judecătorii, și.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - - - - - -
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Săndel Macavei
