Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 294/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.294

Ședința publică din 24 aprilie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa Președinte Secție

JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru

JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina

GREFIER: -

**********

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă J- Baf ost reprezentat legal de - procuror.

Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Recurentul - inculpat arată că își menține cererea de recurs.

Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.

Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicită casarea încheierii atacate. Arată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin și nu există alte motive pentru a se menține această măsură, deci inculpatul poate fi pus în libertate, putându-se, eventual, dispune înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Precizează că art.5 paragraful 2 din CEDO face vorbire despre termenul rezonabil, care începe la data reținerii și expiră când se pronunță o hotărâre de condamnare. Susține că din septembrie 2008 și până în prezent au trecut 6 luni iar cercetarea judecătorească nu a avansat mult. Afirmă că a fost depășit acest termen rezonabil. Arată că în Convenție nu se face distincție între un termen rezonabil pentru efectuarea urmăririi penale și unul pentru cercetarea judecătorească. Precizează că art.300²raportat la art.160 al.2 face discuții despre temeiuri noi, or acestea nu există, putându-se deci înlocui măsura arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea sau țara.

Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.385¹⁵pct.1 lit.b CPP, pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Bacău ca fiind legală și temeinică cu privire la menținerea arestării preventive, măsură care se impune față de stadiul incipient al procesului penal, subzistența temeiurilor prev. de art.148 lit.f CPP, gravitatea faptelor, numărul mare de acte materiale, rezonanța faptei în societate și atitudinea inculpatului.

Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său și menționează că a trecut o perioadă mare de timp de când este arestat. Precizează că părinții săi sunt bolnavi. Susține că nu are cum și nu va încerca să influențeze părțile sau martorii. Afirmă că poate fi judecat în stare de libertate, cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Învederează faptul că în favoarea sa există prezumția de nevinovăție și solicită judecarea în stare de libertate.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.300²coroborat cu art.160 CPP s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriu nr. 16 D/P/2007 a DIICOT B - SERVICIUL TERITORIAL BACĂU, s-a dispus, printre altele, - trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului:

zis "" - fiul lui și, născut la data de 18-09-1974 în mun. O, jud. B, cu același domiciliu,-, CNP - -, cetățean român, studii 8 clase și școală profesională, este administrator la SC. SRL O, fără antecedente penale în țară, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 al.1 și al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modif. prin Legea 287/2005, art. 13 alin 1,2,3 raportat la art. 12 al. 2 lit. a Legea 678/2001 cu aplicare art. 41 al. 2. pen și art. 7 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen. constând în aceea că începând cu anul 2003 pus bazele unei grupări infracționale organizate cu o structură ierarhizată în cadrul căreia se identifică ca lider, din care făceau parte mai mulți membri - inc., având reprezentarea neechivocă a apartenenței sau sprijinirii acestui anturaj de conivență - a recrutat direct sau indirect în modalități incriminate penal - promisiuni mincinoase de muncă, constrângere fizică și/sau morală, a plasat în țară și/sau străinătate pe piața prostituției - pe persoanele vătămate (minoră la momentul traficării), și martorele protejate/victime și în scop de exploatare sexuală prioritar scopul ilicit fiind materializat, astfel obținând la dispoziția sa și a acoliților săi importante beneficii financiare ilicite. De menționat că partea vătămată fost recrutată de inc., intermediat prin aportul infracțional al făptuitoarei fostă, exploatarea sexuală a acesteia nefiind finalizată întrucât nu s-a reușit transferul victimei în străinătate.

II - Punerea în mișcare a acțiunii penale,

- Trimiterea în judecată a inculpatului zis, cu datele de stare civilă cunoscute pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 al. 1. Pen. constând în aceea că în perioada anilor 2004-2006 înlesnit practicarea prostituției de către și, în cluburi de noapte din țară și străinătate, având beneficiul unor conexiuni ilicite cu persoanele care gestionau aceste locații, obținând astfel beneficii ilicite de la acestea.

Se aplică în raport cu faptele penale reținute în sarcina sus-numitului prevederile art. 33 lit.a Cp.

În art. 300/2. cod pr penală se arată că acă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

(3) Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Instanța, în concordanță cu legislația internă dar și cu cea europeană, are în vedere principiul statuat că, arestarea este o măsură preventivă care atinge grav libertatea individuală, ea având consecințe nebănuite asupra reputației persoanei, a vieții inculpatului și familiei sale.

Este adevărat că, prin luarea măsurilor de prevenție se aduce atingere dreptului fundamental al inviolabilității persoanei, legiuitorul instituit garanții procesuale temeinice, care impun respectarea strictă a dispozițiilor legale care permit luarea acestor măsuri procesuale.

Ori, trebuie avut în vedere faptul că, gradul de pericol social al infracțiunii nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură generală a infracțiunii (art.17 Cod procedură penală), acesta fiind exprimat prin limitele de pedeapsă prevăzute în art.148. În cadrul acestor criterii, pericolul social trebuie privit prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei.

În conformitate cu textul de lege menționat, pentru luarea măsurii de prevenție a arestului preventiv a inculpatului trebuie realizate cumulativ următoarele condiții:

-să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;

Așa cum s-a mai menționat în cauză, cu ocazia verificării stării de arest, se constată că în cauză sunt probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul săvârșit, în general, infracțiunile pentru care este cercetat.

Astfel, în cursul urmăririi penale, au fost audiați mai mulți martori, o parte sub acoperire care au dat indicii cu privire la comiterea faptei de către acest inculpat. De asemenea și părțile vătămate audiate în cursul urmăririi penale au dat declarații prin care îl încriminează pe inculpat ca fiind cel care le-a racolat și le-a exploatat sexual, urmând ca totuși, după administrarea întregului material probator să se stabilească adevărul în cauză.

Cu privire la probe, trebuie avute în vedere și înregistrările convorbirilor telefonice din care rezultă legăturile dintre inculpați, ce sunt indicii ale modului de constituire a unui grup organizat.

Astfel că, în raport de prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu privire la presupusa săvârșire de inculpați, inclusiv de către inculpatul, a infracțiunii de inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, există, deocamdată indicii și probe prin care să se dovedească comiterea acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, urmând ca după administrarea nemijlocită a probelor de către instanță să se stabilească dacă această infracțiune există, dacă a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpați.

-să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bacău și-a întemeiat propunerea de arestare preventivă în drept, pe dispozițiile art.149/1, cu art.148 lit.b, e și f Cod procedură penală și anume:

b) există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă;

e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Cu privire la existența cazurilor de la lit. b și s-a motivat în propunerea de arestare preventivă că inculpatul este o fire violentă, că în momentul în care victimele refuzau să se mai prostitueze erau lovite și amenințate. Tocmai datorită acestei situații, a fost nevoie ca în cursul urmăririi penale, o parte din declarații să fie luate sub acoperire.

În acest sens trebuie avute în vedere și cele două cereri depuse de părțile vătămate și, la termenul de astăzi, prin care solicită audierea prin mijloace speciale întrucât le este teamă de inculpați, cât și de anturajul acestora, cunoscuți ca interlopi.

Referitor la incidența în cauză prevederilor art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, acest text cere o condiție în plus -în sensul că trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de formularea anterioară "iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică";deci și aceste condiții prevăzute de art.148 lit. f, trebuie îndeplinite cumulativ; în cazul în care nu sunt îndeplinite cumulativ și aceste condiții nu se poate lua în mod legal măsura arestării preventive a inculpatului.

Deci, conform acestui text de lege trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pentru a se lua măsura arestării preventive a inculpatului, trebuie să existe una, sau unele dintre probele mai sus arătate, care să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a celor doi recurenți-inculpați ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, iar acest pericol să fie un pericol concret, iar nu doar unul abstract.

Din examinarea dosarului, față de faptul că nu au fost administrate direct probe de către instanță, față de violențele fizice exercitate de inculpat asupra victimelor, a reieșit că ar exista probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor presupuse a fi săvârșite de către inculpați, inclusiv a inculpatului arestat, trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: numărul de persoane traficate, o parte din acestea fiind minore, a sumelor importante de bani obținute ca urmare a exploatării sexuale a acestora.

În consecință, Tribunalul, a apreciat că lăsarea în libertate inculpatului, în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol pentru ordinea publică, pericol public care este real și actual. Acest prim termen de judecată s-au formulat cereri de angajare apărător și nu s-a pășit efectiv la cercetarea judecătorească a cauzei.

Urmează a se efectua cercetarea judecătorească, prin administrare de probatorii atât cele menționate în actul de sesizare cât și cele propuse, eventual de părți, și, pentru a nu se influența aceste probe, instanța a considerat că inculpatul trebuie cercetat în stare de arest.

Apărătorul inculpatului a invocat, că, în raport de data arestării, s-a depășit termenul rezonabil stabilit de

Instanța a reținut că, în ceea ce privește dispozițiile art.5 din, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".

Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia CEDO din 31 martie 1998).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de "acuzație penală" în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).

Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Curtea Europeană a avut în vedere și"comportamentul acuzatului"cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare(decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței).

Aplicând aceste principii la speța de față, având în vedere complexitatea cauzei, dedusă din numărul mare al inculpaților cercetați penal și trimiși în judecată și numărul mare al părților vătămate, durata arestării preventive a inculpatului nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conformă și cu aceste dispoziții.

Împotriva încheierii penale mai sus menționate a declarat în termen legal recurs inculpatul, fără a motiva în scris cererea de recurs. Oral, în fața instanței, prin apărătorul ales a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara.

Analizând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs, dar si din oficiu, potrivit art. 385/9 pct. 3.pen. Curtea de Apel retine următoarele:

Prin rechizitoriu nr. 16 D/P/2007 a DIICOT B - SERVICIUL TERITORIAL BACĂU, s-a dispus, printre altele, - trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului:

II - Punerea în mișcare a acțiunii penale,

Probele administrate in cauza, concretizează date certe privind săvârșirea de catre inculpat a infractiunii de trafic de persoane, asa cum este definita aceasta notiune de art. 12 al.1,2 și al.2 lit.a din Legea nr.678/2001 și art.7 din Legea nr.39/2003.

Temeiurile avute in vedere de instanta, la luarea masurii arestarii preventive, inculpatului, au fost dispozitiile art. 148 lit. b,e si f pr.pen., acesta a savarsit infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mari de 4 ani si exista probe certe ca lasarea acestuia in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, exista date certe, de asemenea ca inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate și a martorilor, fiind îndeplinite si conditiile prev de art. 143.pr.pen.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in jurisprudenta sa ca, pericolul concret pentru ordinea publica rezulta si din gradul insasi de pericol social al unor infractiuni savarsite.

Referitor la conditia conformitatii dreptului intern cu prevederile CEDO, trebuie observat ca dispozitiile art. 143 al. 3.pr. pen. " sa existe probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala" se constata ca aceste dispozitii sunt echivalente cu cele din art. 5 al.1 lit.c din Conventie, respectiv " motive verosimile".

Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, raportat la prevederile Conventiei si a practicii CEDO, rezulta ca luarea masurii arestului preventiv pentru inculpatul este conforma si cu aceste dispozitii.

Temeiurile care au determinat arestarea initiala a inculpatului subzista si acestea impun in continuare privarea de libertate.

Exista date si indicii temeinice pana in acest stadiu al procesului penal că inculpatul a comis infracțiunile de trafic de persoane, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si probe certe ca lăsarea acestuia in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica.

Din momentul pronuntarii ultimei incheieri, prin care s-a mentinut starea de arest a recurentului inculpat, nu au apărut elemente noi care sa conducă la concluzia ca temeiurile care au dus arestarea preventiva ar fi incetat, astfel incat, pentru considerentele de mai sus, in temeiul art. 385/15 pct. 1 lit b pr.pen. Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul formulat de acest recurent inculpat.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECID

În temeiul art.385¹⁵pcr.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.

Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2009, în prezența inculpatului arestat.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

- - - -

- -

GREFIER

Red.înch. Gh.

Red.

Tehnored.

Ex.2

27.04.2009

Președinte:Ioana Vorniceasa
Judecători:Ioana Vorniceasa, Gabriel Crîșmaru, Valerica Niculina

#Judecator Ioana Vorniceasa

Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 294/2009. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 294/2009. Curtea de Apel Bacau