Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 3/2007
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
S-a audiat inculpatul declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal atașat separat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătoarea aleasă a inculpatului recurent solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, în principal a se dispune revocarea măsurii arestării cu consecința punerii în libertate iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Susține că nu există indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de care este acuzat și acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție existând dubii cu privire la săvârșirea faptei întrucât mama minorei a declarat că a avut cunoștință încă din anul 2003 că inculpatul a săvârșit această infracțiune. Mai arată că inculpatul nu constituie pericol concret pentru ordinea publică și nu există dovezi că ar fi încercat să influențeze partea vătămată.
Pentru toate aceste motive apreciază că se impune admiterea recursului întrucât temeiurile avute în vederea la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și se impune punerea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpatul și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Susține că menținerea măsurii arestării preventive este pe deplin justificată subzistând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în cauză existând o hotărâre de condamnare în primă instanță și aceasta potrivit practicii CEDO este un temei suficient pentru menținerea măsurii dispusă până în prezent.
Inculpatul având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea penală pronunțată la data 7.01.2008 de Tribunalul Alba - secția penală în dosar nr- s-a dispus în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, născut la data de 17.11.1968, aflat în prezent în Penitenciarul Aiud.
În considerentele acestei încheieri s-a reținut că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri subzistă și în prezent.
Tribunalul a reținut că din probatoriul administrat în cauză până la acest moment a rezultat existența unor indicii temeinice privitoare la săvârșirea unei infracțiuni, fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, personal și prin apărătorul ales, inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate cu consecința punerii sale în libertate și cercetarea acestuia în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, pe considerentul că nu este vinovat de fapta reținută în sarcina sa și nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Mai susține că nu există dovezi că ar fi încercat să influențeze partea vătămată.
Curtea de Apel, examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate de recurent precum și din oficiu, conf. art. 385/6 cod procedură penală, cu referire la art. 143,148 lit. f) și art. 160/b cod procedură penală, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 226/2007 din 20.09.2007, reținând vinovăția inculpatului, Judecătoria Blaj în baza disp. art. 202 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal l-a condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de corupție sexuală subzistând astfel temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive. În mod corect, Tribunalul a apreciat că aceste temeiuri subzistă și în prezent și, având în vedere disp. art. 5 CEDO, existența unei condamnări, chiar în primă instanță a inculpatului, conduce la bănuiala verosimilă că inculpatul recurent a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele textului de lege art. 148 lit.f) Cod procedură penală, în contextul existenței unei sentințe de condamnare chiar nedefinitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă.
În ce privește susținerile recurentului inculpat referitoare la nevinovăția sa, Curtea constată că ele exced cauzei de față, acestea putând fi invocate în fața instanței de apel singura competentă să se pronunțe în actuala fază procesuală asupra temeiniciei sau netemeiniciei acuzațiilor ce i se aduc inculpatului.
Pentru motivele expuse mai sus și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, Curtea apreciază că nu se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate și ca atare nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Față de cele arătate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a se respinge recursul inculpatului, ca nefondat.
În baza 192 alin.2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitive.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/ 2 ex./11 Ianuarie 2008
Jud. fond
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIE I PENALĂ Nr. 3/2007
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitive.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss - - ss - - - ss - -
Pentru conformitate,
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
