Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 300/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.300
Ședința publică din data de 24 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20 septembrie 1993, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în temeiul disp. art.300 ind.2 cod proc. penală rap. la art.160 ind.b alin.3 cod proc. penală și art.160 ind.h alin.2 ind.1 din același cod, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, fiind totodată respinse cererile formulate de același inculpat privind revocarea și respectiv, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, ca neîntemeiate.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului P, conform delegației nr.2209/2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, apărător desemnat din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent, precizează că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în temeiul disp. art.300 ind.2 rap. la art.160 ind.b cod proc. penală s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului și a fost respinsă cererea de revocare și respectiv, înlocuirea acesteia.
Precizează că dosarul în care este cercetat inculpatul pentru comiterea infracțiunii de furt calificat se află pe rolul Tribunalului Prahova pentru soluționarea căii de atac a apelului.
Având în vedere stadiul procesual al cauzei, la dosar existând atât declarația inculpatului cât și cele ale martorilor, iar temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacată iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Ploiești la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, trei acte materiale, împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e către inculpat.
Precizează că în mod legal prima instanță de control judiciar, Tribunalul Prahovaa menținut starea de arest preventiv a apelantului, având în vedere că acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport de fapta comisă, modalitatea de săvârșire precum și față de circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost cercetat anterior pentru fapte antisociale.
Față de aceste motive, solicită a se constata că încheierea criticată este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Recurentul-inculpatul, având cuvântul personal, solicită cercetarea sa în stare de libertate pentru a putea să-și continue studiile școlare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15 aprilie 2009 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în temeiul disp. art.300 ind.2 cod proc. penală rap. la art.160 ind.b alin.3 cod proc. penală și art.160 ind.h alin.2 ind.1 din același cod, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 20 septembrie 1993, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
Prin aceeași încheiere au fost respinse cererile formulate de același inculpat privind revocarea și respectiv, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara ca neîntemeiate.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că în raport de gradul de pericolul social al faptelor comise de inculpat, modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, în formă continuată, circumstanțelor personale ale acestuia și perseverența sa infracțională, se impune menținerea măsurii arestării preventive pe durata prev. de art.160 ind.h alin.2 cod proc. penală, fiind respinse, pe cale de consecință, cererile de revocare ori înlocuire a acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate.
Împotriva încheierii din 15 aprilie 2009 declarat recurs, în termen, inculpatul, criticând hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
Cu ocazia dezbaterilor, recurentul inculpat, prin apărător desemnat din oficiu, a arătat că în mod greșit tribunalul i-a menținut starea de arest preventiv față de stadiul actual al procesului, întrucât nu mai există riscul influențării bunului mers al judecății, fiind administrate toate probatoriile. Totodată, a susținut că lăsat în libertate inculpatul și-ar putea continua studiile.
Pentru motivele invocate, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, constatând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.385 ind.9 pct.18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.385 ind.6 alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin sentința penală nr.361 din 26 februarie 2009 Judecătoria Ploiești, în temeiul disp. art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e cod penal, cu aplic. art.41 alin.2, art.33 lit.a și art.99 și urm. cod penal a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile prev. de art.71 și art.64 cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată.
Pe baza probelor administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești s-a reținut existența infracțiunii și vinovăția inculpatului, constând în aceea că la data de 3 aprilie 2008, în timp ce se afla în zona Centrale din mun. Pas ustras din geanta părții vătămate trei bancnote de câte 50 lei, aceiași faptă fiind comisă de inculpat, în același loc, la data de 23 octombrie 2008 în dauna părții vătămate, căreia i-a sustras un portofel ce conținea suma de 180 lei.
De asemenea, în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 25 octombrie 2008, în timp ce se afla în stația din zona Centrale a sustras din buzunarul părții vătămate un telefon mobil marca Samsung.
Împotriva sentinței penale nr.361 din 26 februarie 2009 inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a apelului, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, cu termen de judecată la data de 6 mai 2009.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei rezultă că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 30 decembrie 2008, potrivit încheierii dată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr-, reținându-se incidența disp. art.143, art.146 și art.148 lit.f cod proc. penală, coroborat cu art.160 ind.h alin.1 cod proc. penală, măsura fiind menținută ulterior, în condițiile legii, ultima dată prin încheierea de ședință din 26 martie 2009 Tribunalului Prahova.
Verificând încheierea recurată, în raport de criticile invocate și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că în mod temeinic și legal prima instanță de control judiciar a reținut că și în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind condamnat de instanța de fond la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, cu privire la care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, respectiv de la 3 la 15 ani, așa cum aceasta se interpretează în conformitate cu dispozițiile Deciziei în interesul legii nr.XXVIII din 18 septembrie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De asemenea, se constată că în mod corect s-a apreciat că în raport de natura și gravitatea faptei comise, modalitatea concretă de săvârșire, respectiv în loc public și în mod repetat, precum și față de persoana inculpatului, care a perseverat pe calea infracțională, abandonând cursurile școlare, există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, acesta fiind predispus la comiterea de furturi din patrimoniul personal.
Prin urmare, constatând că și în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în mod just s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, neexistând nici un motiv care să justifice revocarea măsurii arestării preventive ori înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate, simpla susținere a inculpatului în sensul continuării studiilor nefiind suficientă în acest sens, față de considerentele expuse anterior.
Pentru argumentele arătate, Curtea constatând că soluția tribunalului este legală și temeinică, conformă materialului probator administrat în cauză și disp. art.300 ind.2 rap. la art.160 ind.b alin.2 cod proc. penală, în temeiul disp. art.385 ind.15 pct.1 lit.b cod proc. penală, va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariu apărător desemnat din oficiu, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20 septembrie 1993, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 aprilie 2009.
Președinte Judecători
Grefier
Red. /Tehnored.
4 ex./27 aprilie 2009
.fond - Tribunalul Prahova
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2009
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
