Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 304/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 304
Ședința publică din data de 3 august 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 17.04.1975 în oraș G H, jud. S, domiciliat în com., sat, nr. 217, jud. S, cu reședința în sat Ostra, com. Ostra, jud. S, și, fiul lui și -, născut la 17.01.1956 în oraș G H, jud. S, domiciliat în com., sat, jud. S, ambii aflați în Arestul IPJ S, împotriva încheierii din 29 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal au răspuns inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, și inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind, inculpații recurenți arată că nu doresc să dea declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a acestuia, iar în subsidiar solicită a se lua față de acesta măsura obligării de a nu părăsi țara. În motivare, arată că instanțele au obligația de a face o analiză completă și reală pentru care se impune luarea măsurii privative de libertate, însă este de observat că în hotărâre, instanța de fond nu a indicat motivele în baza cărora constatat legalitatea și a dispus menținerea arestării preventive, ceea ce constituie o încălcare flagrantă a dreptului la apărare. De asemenea, în motivare se face mențiune eronat despre propunerea de arestare, făcându-se vorbire de un inculpat, și se precizează că există riscul ca inculpatul să se sustragă de la cercetarea judecătorească, fără a se indica probele avute în vedere la stabilirea acestei concluzii. Apărătorul inculpatului arată că nu există nici un pericol de influențare a probelor, dat fiind faptul că până în prezent au fost audiați toți martorii, iar probele au fost epuizate, astfel încât nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării față de inculpat. Din analiza practicii CEDO reiese că regula o constituie judecarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate, măsura privativă de libertate putând fi luată numai în cazuri deosebite, fără ca această privare să apară ca o anticipare a pedepsei închisorii.
Avocat ales, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, punerea de îndată în libertate a inculpatului și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava, arătând, pe de o parte, că în motivarea instanței de fond se face referire la un alt inculpat, dintr-o altă cauză, iar dacă aceasta constituie o eroare materială ar fi trebuit îndreptată până în prezent, iar, pe de altă parte, apreciază că instanța nu a fost legal sesizată, conform disp. art. 264 al. 3 Cod procedură penală, întrucât actul de sesizare nu conține mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei". Lipsa acestei mențiuni atrage nulitatea relativă, iar aceasta putea și trebuia a fi înlăturată până la momentul verificării legalității și temeiniciei arestării de către prima instanță. Față de aceste aspecte, solicită casarea încheierii recurate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Suceava ori la parchet, pentru înlăturarea cauzei care atrage nulitatea actului de sesizare a instanței. Pe fond, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, ca fiind nelegală și netemeinică, apreciind că instanța de fond a identificat un alt pericol concret (pag.8 al. 3 din încheiere), însă nu a verificat dacă subzistă pericolul concret pentru ordinea publică. Conform disp. art. 136 al. 1 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive este acela de a se evita perturbarea ordinii publice, care ar putea avea consecințe asupra bunei desfășurări a procesului penal, însă în prezenta cauză urmărirea penală este finalizată, instanța a fost sesizată cu rechizitoriu și nu s-ar putea influența în vreun fel cursul procesului. De asemenea, desfășurarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate reprezintă o stare de normalitate, ori, eventual, cu obligarea acestuia de a nu părăsi țara sau localitatea. Inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, nu are antecedente penale, a avut un comportament bun în familie și societate, este căsătorit și are 2 copii minori, elemente față de care se poate concluziona că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În subsidiar, apărătorul inculpatului solicită a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, apreciind că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați. Mai arată reprezentanta parchetului că instanța a analizat toate aspectele, făcând trimitere și la scopul măsurilor preventive, prev. de art. 136 Cod procedură penală, fără a se referi la alte persoane iar, actul de sesizare a instanței poartă mențiunea "verificat conform art. 164 al. 3 Cod procedură penală", astfel încât această obligație a fost îndeplinită. De asemenea, pericolul social concret pentru ordinea publică a fost pe deplin dovedit, avându-se în vedere infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, modalitatea comiterii acestora, calitatea inculpaților la momentul săvârșirii infracțiunilor, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 148 lit. Cod procedură penală.
Având cuvântul în replică, avocat arată că la pagina 7 a motivării încheierii pronunțate de Tribunalul Suceava scrie clar " " și nu a invocat lipsa semnăturii prim-procurorului parchetului pe actul de sesizare a instanței, ci lipsa mențiunii. De asemenea, calitatea inculpaților la momentul comiterii infracțiunilor nu atrage o gravitate mai mare a faptelor, ci ține de încadrarea juridică.
Avocat, în replică, arată că, dacă pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază vizavi de rezonanța socială, atunci nu se explică motivul pentru care instanțe din țară au apreciat că pot fi lăsați în stare de libertate inculpați în cauze cu o rezonanță mediatică mult mai mare, în care erau create prejudicii de milioane de euro.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, conform disp. art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 29 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, în temeiul art. 3001alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații:
-, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1, 2 Cod penal rap. la art. 7 al. 1 din Legea nr. 78/2000, trafic de influență, prev. de art. 257 Cod penal rap. la art. 6 din legea nr. 78/2000, furnizare de informații ce nu sunt destinate publicității prev. de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, sustragere sau distrugere de înscrisuri,prev. de art. 242 al.1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, fals intelectual,prev. de art. 289 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal,cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și
-, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 242 al.1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, iar În temeiul disp. art. 3001alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Prin aceeași încheiere au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulate de inculpații și, cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Pentru a dispune astfel, a reținut prima instanță că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr.333/P/2009 din 27.07. 2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:
1., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- Luare de mită prev. de art. 254 al. 1, 2.Cod Penal rap. la art. 7 al. 1 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147.Cod Penal a pretins și a primit în data de 24.04.2009 și 02.06.2009 de la suma totală de 2000 lei pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu, prin necercetarea unei fapte de natură penală despre existența căreia avea cunoștință, respectiv folosirea de către acesta a unor documente false ale autoturismului pe care l-a condus și cu care a fost implicat într-un accident rutier în noaptea de 21/22.04.2009;
- de influență prev. de art. 257.Cod Penal rap. la art. 6 din legea nr. 78/2000, constând în aceea că:în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147.Cod Penal, la data de 03.06.2009 a pretins bani și alte valori de la -, pentru influența pe care a exercitat-o asupra inspectorilor de poliție din cadrul Poliției orașului G H în sensul că a intervenit pentru a-l ajuta pe soțul acesteia pentru a nu fi tras la răspundere penală;
- Furnizarea de informații ce nu sunt destinate publicității prev. de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că: la data de 02.06.2009 în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147.Cod Penala furnizat mai multor persoane din localitatea, reprezentanți ai unor societăți comerciale, martorilor - și informații ce nu erau destinate publicității cu privire la iminența efectuării unui control economic la mai mulți agenți economici de pe raza com., și care a avut drept rezultat închiderea punctelor de lucru pe o anumită perioadă de timp pentru a evita controlul;
- în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248.Cod Penal rap. la art. 132din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că:în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147.Cod Penal la data de 02.06.2009 s-a înțeles cu coinculpatul în sensul de a recupera de la numitul suma HG de 3000 lei pentru numitul, sens în care prin exercitarea abuzivă a atribuțiunilor de serviciu și prin invocarea autorității pe care i-o conferea calitatea de polițist a făcut presiuni psihice asupra debitorului, urmărind obținerea pentru altul a unei sume de bani și obținerea pentru sine a sumei de 600 lei;
- Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de art. 242 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2. Cod Penal constând în aceea că:în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147.Cod Penal a sustras începând cu anul 2002 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale unice de la autoritatea publică în care își desfășura activitatea, respectiv Postul de poliție, mai multe înscrisuri oficiale - un dosar penal și două reclamații;
- în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248.Cod Penal rap. la art. 132din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că:în perioada 2002 - 2009, în calitate de organ de cercetare penală în cadrul poliției judiciare a sustras înscrisuri din cadrul autorității din care făcea parte, urmărind în mod direct nesancționarea penală sau contravențională a unor persoane și nesoluționarea în mod legal a petițiilor altor persoane, fapt ce echivalează cu un avantaj patrimonial sau nepatrimonial obținut de persoanele cercetate și care au avut drept consecință aducerea unor grave prejudicii autorității din care face parte și sistemului judiciar în general, generând un sentiment de nesiguranță în rândul opiniei publice și de neîncredere în instituțiile statului;
- Fals intelectual prev. de art. 289.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal constând în aceea că:în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147.Cod Penal, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a menționat în registrele de evidență aspecte nereale cu privire la soluționarea unor înscrisuri ce au fost identificate în original la domiciliul acestuia, săvârșind astfel 3 acte materiale de fals intelectual.
2., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248.Cod Penal rap. la art. 132din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că:în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147.Cod Penalla data de 02.06.2009 s-a înțeles cu coinculpatul, în sensul de a recupera de la numitul suma HG de 3000 lei pentru numitul, sens în care prin exercitarea abuzivă a atribuțiunilor de serviciu și prin invocarea autorității pe care i-o conferea calitatea de polițist a făcut presiuni psihice asupra debitorului, urmărind obținerea pentru altul a unei sume de bani și obținerea pentru sine a sumei de 600 lei;
- în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248.Cod Penal rap. la art. 132din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că:în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147.Cod Penal a intermediat valorificarea a 10 mc de material lemnos în favoarea lui G, uzând de calitatea sa de agent de poliție în cadrul Postului de poliție, precum și de a facilita transportul acestei cantități în noaptea de 11/12.06.2009 prin obținerea mijlocului de transport, prin asigurarea traseului, și prin asigurarea consultanței lui cu privire la justificarea provenienței materialului lemnos și a atitudinii pe care urma să o adopte în fața organelor de control silvic;
- Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de art. 242 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal constând în aceea că:în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147.Cod Penala sustras începând cu anul 2001 și până în 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, de la autoritatea publică în care își desfășura activitatea, respectiv Postul de poliție, mai multe înscrisuri oficiale - 10 dosare penale, 3 procese - verbale de cercetare la fața locului, 18 procese - verbale de constatare și sancționare contravențională și 24 reclamații, petiții, sesizări.
- în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248.Cod Penal rap. la art. 132din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că:în calitate de organ de cercetare penală în cadrul poliției judiciare, în perioada 2001 - 2009, sustras înscrisuri din cadrul autorității din care făcea parte, urmărind în mod direct nesancționarea penală sau contravențională a unor persoane și nesoluționarea în mod legal a petițiilor altor persoane, fapt ce echivalează cu un avantaj patrimonial sau nepatrimonial obținut de persoanele cercetate și care au avut drept consecință aducerea unor grave prejudicii autorității din care face parte și sistemului judiciar în general, generând un sentiment de nesiguranță în rândul opiniei publice și de neîncredere în instituțiile statului;
- Fals intelectual prev. de art. 289.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal constând în aceea că:în baza aceleiași rezoluții infracționale și prin aceeași modalitate infracțională începând cu anul 2001, săvârșind astfel 52 acte materiale de fals intelectual din care 33 de acte materiale prin înscrierea în registrele de evidență a unor mențiuni nereale și 19 acte materiale prin omisiunea înregistrării lucrărilor penale sau a altor înscrisuri.
Prin încheierea nr.28A (privind pe ) și respectiv 27A (privind pe inculpatul, din 03.07. 2009 Tribunalului Suceava, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 3 iulie 2009 până la data de 31 iulie 2009 inclusiv.
La luarea măsurii arestării preventive s-au avut în vedere disp. art. 148 lit.f rap. la art.143 Cod procedură penală, reținându-se că, din probele administrate rezultă indicii temeinice că inculpații a comis faptele pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol social pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor și urmările produse.
Verificând, în considerarea disp. art. 3001Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpatul, Tribunalul, în urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, a reținut că măsura privativă de libertate a fost luată față de aceștia cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în raport de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale până la momentul sesizării instanței cu propunerea de arestare preventivă, constatându-se că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală precum și incident cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, potrivit disp. art. 148 alin. 1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală - existența unor probe sau indicii temeinice, astfel cum sunt ele definite în art. 681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală - și numai dacă este dat vreunul din cazurile prev de art. 148 al. 1 lit. a-f Cod procedură penală.
În raport de probele administrate în cauză până la momentul sesizării instanței cu propunerea de arestare preventivă, s-a reținut că este îndeplinită cerința prev. de art.143 Cod procedură penală, întrucât din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar și incident cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv că pentru infracțiunea imputată legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând, în acest cadru procesual, aceleași temeiuri care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143 Cod procedură penală, Tribunalul a reținut că în cauză există probe (directe) și indicii temeinice (probe indirecte), în sensul art. 681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații, în maniera în care au acționat s-au cantonat în sfera ilicitului penal,
Se justifică în raport de probatoriul la care s-a făcut anterior trimitere a se raționa că există indicii temeinice și probe că inculpatul a săvârșit o faptă sancționată din punct de vedere penal și prin prisma prevederilor art. 5 parag. 1 lit. c din CEDO, care fac referire la noțiunea de suspiciuni, întrucât nu este necesar ca la momentul arestării, organele în drept să aibă suficiente probe pentru a aduce o acuzație. Faptele care au dat naștere suspiciunii (bănuielii) nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare (a se vedea hotărârea din 16.10.2001 în cauza O Hara contra Marii Britanii, parag. 36). Nu trebuie stabilită așadar vinovăția unei persoane când se dispune arestarea preventivă, după cum nici la acest moment procesual nu se analizează acest aspect.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, dat fiind că pedeapsă pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost privați de libertate și ulterior trimis în judecată este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Aprecierea acestei ultime condiții presupune atât o analiză procedural penală cât și o analiză criminologică.
În același context instanța a ținut cont că pericolul concret pentru ordinea publică la care se referă art.148 lit. f teza a II-a Cod procedură penală, are un sens mult mai larg și presupune în aceeași măsură o rezonanță a faptei analizate în comunitate, o reacție colectivă față de o stare de lucruri negative, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, în cazul în care organele în drept nu ar acționa eficient.
În speță, având în vedere modalitatea concretă în care au fost săvârșite infracțiunile, urmările acestora, faptul că inculpații îndeplineau funcția de agent de poliție (și implicit cunoșteau foarte bine consecințele acțiunilor lor), sentimentul de indignare pe care inculpații l-au trezit în rândul comunității (în condițiile în care infracțiunile de corupție au o amploare deosebită în ultima perioadă), denotă un grad de pericol social concret deosebit al faptelor săvârșite (ce excede pericolului social concret al unor fapte similare).
Prin urmare, există o necesitate reală și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală, justificând în continuare o detenție provizorie a inculpaților.
Aspectele că inculpații au avut un bun comportament anterior și în prezent au probleme familiale și de sănătate, prin ele însele, nu pot conduce implicit la aprecierea inexistenței sau a unui grad minim al pericolului concret pentru ordinea publică pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică.
Pentru aceleași considerente, Tribunalul a respins și cererea formulată de apărători privind luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Ori, Tribunalul a reținut că infracțiunile pentru care inculpații sunt trimiși în judecată prezintă o gravitate sporită, faptele săvârșită având o rezonanță deosebită în rândul opiniei publice, și determinând o reacție negativă a acestora față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații ar putea fi judecate în stare de libertate. În atare condiții, asemenea fapte ca cele analizate în cauza de față, neurmată de o ripostă fermă a organelor în drept ar întreține climatul infracțional.
Față de considerentele anterior expuse, în conformitate cu disp. art. 3001alin. 1 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că această măsură este legală și temeinică, fiind luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și, dat fiind faptul că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, în considerarea art. 3001al. 3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților. Există așadar după cum s-a reliefat în cele ce preced o necesitate reală și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție de care beneficiază cel în cauză, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală și justifică o detenție provizorie cel puțin încă o perioadă de timp, măsura urmând a fi menținută și pentru a satisface scopul prev. de art. 136 Cod procedură penală pentru care a fost instituită, acela de a se asigura desfășurarea în bune condiții a procesului penal de față, dat fiind stadiul procesual al dosarului, evitându-se astfel riscul ca inculpatul să se sustragă de la cercetarea judecătorească, ori de la executarea unei eventuale pedepse.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen legal inculpații și inculpatul, care prin apărătorii aleși au solicitat, în principal, în esență, a se constata nulitatea încheierii Tribunalului Suceava, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, deoarece aceasta nu motivat hotărârea, iar în subsidiar revocarea măsurii privative de libertate sau înlocuirea acesteia cu una din măsurile preventive restrictive de libertate. În plus, inculpatul a apreciat că instanța de fond nu a fost legal sesizată, conform disp. art. 264 al. 3 Cod procedură penală, actul de sesizare neconținând mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei".
În concret, s-a arătat că în considerentele încheierii atacate instanța de fond face referire la un inculpat dintr-o altă cauză, la propunerea de arestare preventivă deși obiectul cauzei îl constituia verificarea legalității și menținerii acestei măsuri, la probatoriul avut în vedere, fără însă a-l indica și, de cele mai multe ori, motivarea se referă la un inculpat nenominalizat, ceea ce constituie o încălcare flagrantă a dreptului la apărare.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a arătat că nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate, impunându-se fie punerea în libertate a acestora fie luarea unor măsuri mai puțin coercitive.
Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispozițiile art.3859pct.9 și 171Cod procedură penală.
Examinându-se cauza prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3856alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursurile sunt întemeiate, în cauză fiind incident cazul de casare prev. de art.3859pct. 9 Cod procedură penală, întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivul acesteia.
Într-adevăr, din lecturarea succintă a motivării încheierii atacate, expuse anterior în integralitatea sa, Curtea remarcă o serie de neconcordanțe care, dacă la o primă vedere ar putea fi apreciate ca simple erori materiale, la o analiză concisă conduc la concluzia expusă de recurenți, respectiv:
1. Prezența numelui unei persoane ce nu are legătură cu speța de față, ar fi putut constitui o eroare doar în condițiile în care considerentele ce urmau vizau strict cauza, inculpații și obiectul dedus judecății, fiind înlăturată astfel orice posibilitate de interpretare contrară.
2. Referirile la motivele ce ar justifica propunerea de arestare preventivă sunt în mod evident străine de obiectul cauzei ce se întemeiază pe disp.art.3001pr.pen.
3. Faptul că, la examinarea cerințelor legale în materie, motivarea se referă alternativ atât la "inculpat" cât și la "inculpați" constituie o încălcare a dreptului la apărare al acestora, neputând permite o verificare a îndeplinirii prevederilor legale în materie, raportat la cazul dat pentru fiecare inculpat în parte, atâta timp cât o astfel de măsură constituie o măsură individuală, ce poate fi dispusă doar în considerarea persoanei.
4. Deși în considerente se face referire la probatoriul care ar justifica menținerea măsurii arestării preventive, în lipsa indicării în concret a probelor, această referire nu constituie o motivare în sine. Aceasta, cu atât mai mult cu cât în jurisprudența CEDO s-a apreciat, chiar în cauze împotriva României, că otivarea insuficientă a hotărârilor judecătorești constituie o încălcare a art.6. al.1.
5. Cu toate că, la finele considerentelor, se face o referire lapidară la dispozițiile art. 3001al.1 și 3.pr.pen. aplicabile în speță, nu se poate aprecia că există o motivare a încheierii care să cuprindă argumente suficiente de natură să permită instanței de control judiciar să efectueze o verificare. De altfel, și în această frază se face trimitere atât la "inculpat" cât și la "inculpați".
Chiar în situația acceptării ipotezei că cele expuse ar constitui de fapt erori materiale strecurate în considerentele încheierii, în realitate este vorba despre o motivare insuficientă, contradictorie și neclară care nu permite Curții să verifice dacă judecătorul de fond a aplicat corect regulile de drept procesual penal în materia verificării legalității și temeiniciei măsurii privative de libertate sub incidența cărora se afla inculpații.
Cum practica judiciară este constantă în această materie învederându-se că,în cazul motivărilor contradictorii sau în cazul în care există o contradicție între considerente, pe de o parte, și dispozitiv, pe de altă parte, se apreciază că drepturile părților sunt grav vătămate impunându-se anularea hotărârii" față de cele ce preced, în baza art.38515pct. 2 lit. d rap. la art.385 pct. 9 Cod procedură penală se vor admite recursurile declarate de inculpați, se va casa încheierea tribunalului și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond - Tribunalul Suceava.
În acest context nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate, aceasta urmând să fie avute în vedere de instanța de fond cu ocazia rejudecării.
Văzând și disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DISPUNE:
Admite recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 17.04.1975 în oraș G H, jud. S, domiciliat în com., sat, nr. 217, jud. S, cu reședința în sat Ostra, com. Ostra, jud. S, și, fiul lui și -, născut la 17.01.1956 în oraș G H, jud. S, domiciliat în com., sat, jud. S, ambii aflați în Arestul IPJ S, împotriva încheierii din 29 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în totalitate încheierea susmenționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3.08.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex.
04.08.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Andrieș Maria, Frunză Sanda
