Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 305/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.305/R/2009
Ședința publică din 13 mai 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin:
, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva Încheierii penale din 05 mai 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși, av., din Baroul Cluj și av., din Baroul Maramureș, ambii avocați cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea onorariului avocațial pentru studiul dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Instanța de fond nu analizează persistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, ci se raportează la termenul din 8.12.2008 când Curtea de Apel Cluja admis recursul Parchetului și a dispus menținerea măsurii arestării preventive. La data de 2.09.2008 s-a dispus arestarea inculpatului. Deci, până în prezent au trecut peste 8 luni de zile de când inculpatul este arestat, apreciind că rezonanța socială negativă a faptei este indiscutabil schimbată în acest moment. Instanța de fond trebuia să aibă în vedere starea de fapt actuală, care rezultă din probatoriul administrat până în prezent. Pericolul pentru ordinea publică trebuie să fie concret și persistent la momentul când se menține măsura arestării preventive. Din probe rezultă că incidentul nu a fost determinat de inculpat, nu se mai poate considera că lăsarea în libertate a acestuia mai prezintă pericol pentru ordinea publică. Acuzația reținută în sarcina inculpatului ar putea să determine la finalul procesului o schimbare a încadrării juridice a faptei, din tentativă la omor în vătămare corporală. Tentativa la infracțiunea de omor a justificat menținerea măsurii arestării preventive, nu celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, pentru că altfel era pus în libertate ca și inculpatul. Sub aspectul limitelor de pedeapsă, pentru vătămare corporală se prevede o pedeapsă de 6 luni, inculpatul fiind arestat deja de peste 8 luni. Având în vedere că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, apreciază că nu se mai impunea menținerea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Apărătorul inculpatului, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Motivarea instanței este identică cu hotărârea anterioară. Legiuitorul nu a avut în vedere o verificare formală, ci una reală, când a prevăzut că măsura arestării se analizează din 60 în 60 de zile. Pericolul public nu este același lucru cu pericolul social. Măsura arestării preventive nu presupune că se anticipează o pedeapsă privativă de libertate, ci că persoana și fapta justifică protejarea societății de o persoană care ar putea să prezinte pericol public. Există o inegalitate de tratament între inculpat și partea vătămată. C care a prezentat pericol social este partea vătămată, pentru că acesta a tras asupra inculpatului cu o armă de foc în zona capului. Partea vătămată este cel care a determinat incidentul. Această inegalitate trebuie sancționată, consecința sancțiunii fiind punerea în libertate a inculpatului. Inculpatul nu are antecedente penale, este un tânăr titrat cu masterate și nu a mai avut confruntări cu legea penală. Jurisprudența CEDO merge pe ideea că menținerea măsurii arestării preventive pe o perioadă lungă de timp nu este justificată și că privarea de libertate trebuie să fie susținută și argumentată de indicii clare. Trebuie să existe elemente materiale care să pledeze că în libertate inculpatul va săvârși alte fapte. Există și alternativa înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Depune la dosar decizia penală nr.392/2007 a ÎCCJ, în care s-a dispus punerea în libertate a unui inculpat, care era cercetat pentru omor deosebit de grav, tâlhărie, violare de domiciliu, apreciindu-se de către instanța supremă că măsura arestării preventive nu se justifică. Perioada de 8 luni de arest este o măsură preventivă care nu mai este preventivă, ci riscă să devină abuzivă.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că în mod corect s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. În ce privește art.143 pr.pen. arată că aceste dispoziții nu pot fi acum analizate, fiind verificate la momentul când s-a luat măsura arestării preventive față de inculpat. Există probe care dovedesc vinovăția inculpatului. În ce privește pericolul pentru ordinea publică, arată că la termenul anterior s-a apreciat că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică raportat la gravitatea faptei pentru care a fost trimis în judecată. Pentru a se aprecia acest pericol trebuie să se aibă în vedere și infracțiunile pentru care este judecat, respectiv tentativă de omor, ultraj și port ilegal de armă. Raportat la gravitatea acestor infracțiuni, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Acest pericol nu trebuie apreciat doar în raport de rezonanța faptei comise, ci rezultă din gravitatea faptelor comise și atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal. Termenul rezonabil, raportat la infracțiunile reținute, la limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru acestea, urmările comiterii infracțiunilor, apreciază că nu a fost depășit.
Apărătorul inculpatului, av. depune la dosar decizia penală nr.336/R/2007 a Curții de Apel Cluj, solicitând a fi avută în vedere la pronunțarea soluției.
Apărătorul inculpatului, av. arată că tocmai conduita inculpatului ar pleda pentru punerea acestuia în libertate, având în vedere că într-o lună de zile cât a fost liber, nu s-a apropiat de martori, de partea vătămată și nu s-a sustras de la urmărire penală.
Inculpatul având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorii săi aleși.
CURTEA:
Prin încheierea penală din 05 mai 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulată de inculpatul și, în temeiul art. 300/2 rap. la art.160/b pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și s-a menținut această măsură.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș întocmit la 28 octombrie 2008 în dosarul nr. 226/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20.pen. rap. la art. 174, 175 alin. 1 lit. d, i pen. distrugere prev. de art. 217 alin. 1.pen. ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1.pen. și port nelegal de obiecte confecționate pentru tăiere, lovire prev. de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La această instanță s-a format dosarul nr-, cauza fiind în prezent în faza de judecată.
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 3002.pr.pen. și art. 160 pr.pen. și la examinarea cererilor formulate de acest inculpat, tribunalul reține următoarele:
Prin încheierea penală nr. 74/R/2008 a Curții de Apel Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20.pen. rap. la art. 174, 175 lit. d,i pen. infracțiunile de distrugere prev. de art. 217 alin. 1.pen. de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321.pen. și de port ilegal de armă prev. de art. 11din Legea nr. 61/1991, în temeiul art. 148 lit. pr.pen.
Prin încheierea penală nr. 553 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a dispus prelungirea cu 30 de zile (2 octombrie - 31 octombrie 2008) a duratei arestării preventive inculpatului - soluție menținută prin decizia penală nr. 91/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
Prin încheierea penală din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în acest dosar s-a menținut starea de arest a inculpatului - soluție menținută de Curtea de Apel Cluj prin decizia penală nr. 653/R/06.11.2008. Prin încheierea penală din 5 decembrie 2008 pronunțată în acest dosar Tribunalul Maramureșa înlocuit măsura arestării preventive a acestui inculpat cu cea a obligării de a nu părăsi țara, însă prin decizia penală nr. 765/R/2008 Curții de Apel Cluj această încheiere a fost casată în sensul menținerii măsurii arestării preventive a acestui inculpat.
S-a reținut în considerentele acestei din urmă decizii că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat întrucât de la data de 30 octombrie 2008 până la data de 2 decembrie 2008 prima instanță nu a administrat nici o probă care să răstoarne situația de fapt inițială, că indiciile de comitere a faptelor sunt aceleași cu cele care au fost avute în vedere la luarea și la menținerea arestului preventiv, iar pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat urmare a trecerii unei perioade de timp foarte scurte (raportat la gravitatea faptelor și la persoana inculpatului).
Pentru considerentele pentru care curtea de apel a apreciat la data de 17 decembrie 2008, dar și ulterior că se impune a se menține măsura arestării preventive a inculpatului și care sunt obligatorii pentru instanță, văzând și faptul că de la acea dată nu s-a modificat nici starea de fapt și nici pericolul social nu s-a diminuat într-atât încât să se justifice punerea în libertate a inculpatului, tribunalul a apreciat că temeiurile pentru care s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia nu s-au schimbat, urmând, astfel că a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara și a menținut starea de arest a acestuia.
Durata arestării preventive a acestuia se încadrează și în prezent în limitele unui termen rezonabil, iar în cauză mai este necesară audierea unui număr semnificativ de martori (12). Nesoluționarea cauzei până în prezent nu este cauzată de motive imputabile instanței.
În această fază a procesului tribunalul a arătat că nu se poate pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, o atare cerere fiind prematură astfel că apărările formulate în acest sens au fost respinse (ele s-au formulat la termenele trecute de judecată, iar la acest termen s-a arătat faptul că se reiterează considerentele pe care s-au bazat cererile formulate la termenele anterioare).
Împotriva încheierii Tribunalului Maramureș, în termen legal a declarat recurs inculpatul solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului; în subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În motivarea recursului s-a arătat că, instanța de fond nu a analizat persistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, ci doar s-a raportat la termenul din 8.12.2008 când Curtea de Apel Cluja admis recursul Parchetului și a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. socială negativă faptei este indiscutabil schimbată în acest moment, în cauză conturându-se o altă stare de fapt, ca urmare a probatoriul administrat până în prezent, care dovedește că incidentul nu a fost determinat de inculpat. Așa fiind, nu se mai poate considera că lăsarea în libertate a acestuia mai prezintă pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât, se prefigurează în cauză o schimbare de încadrare juridică a uneia dintre faptele reținute în sarcina sa.
Măsura arestării preventive nu trebuie să presupună anticiparea unei pedepse privative de libertate. C care prezintă pericol social este partea vătămată, pentru că acesta a tras asupra inculpatului cu o armă de foc în zona capului, fiind cel care a determinat incidentul. Inculpatul nu are antecedente penale, este un tânăr titrat cu masterate și nu a mai avut confruntări cu legea penală și jurisprudența CEDO fiind în sensul că menținerea măsurii arestării preventive pe o perioadă lungă de timp nu este justificată și că privarea de libertate trebuie să fie susținută și argumentată de indicii clare privind pericolul pentru ordinea publică. Perioada de 8 luni de arest reprezintă o măsură preventivă care, dacă nu încetează, riscă să devină abuzivă.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și art. 385/6 alin. 3.pr.pen. Curtea constată următoarele:
Cu ocazia verificării periodice în cursul judecății, a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, în conformitate cu dispozițiile art. 160/b alin. 3.pr.pen.
În cauză, într-adevăr, instanța nu a analizat din nou temeiurile arestării, dar a arătat că acestea nu s-au schimbat, că starea de fapt reținută la data arestării și pericolul pentru ordinea publică nu s-au modificat și, ca atare, nu se justifică revocarea arestării preventive a inculpatului.
Curtea constată că, în mod corect instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 160/b alin. 3.pr.pen.
Astfel, subzistă în continuare indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 68/1 pr.pen. respectiv date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat. În acest sens, sunt probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și cele din faza de judecată administrate până în acest moment.
Totodată, pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, apreciem că subzistă și el, raportat la natura faptelor penale și gravitatea acestora - infracțiuni de violență, presupus comise în public, ce au determinat un impact puternic în comunitate, al căror ecou negativ nu considerăm că s-a estompat, prin trecerea unui interval de 9 luni de la data incidentului.
Aceste temeiuri nu au suferit modificări până în această etapă procesuală și, pentru buna desfășurare a procesului, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru că, apreciază Curtea, riscul de tulburare a ordinii publice prin lăsarea în libertate a inculpatului - nu a dispărut, având în vedere violența cu care se presupune că s-a acționat în cauză, impactul faptelor asupra comunității, tulburarea efectivă a ordinii publice prin instrumentele folosite, locul în care s-a produs incidentul, numărul persoanelor implicate în scandal.
Curtea constată într-adevăr că, unele dintre probele administrate în fața instanței ( declarațiile martorilor, ) vin să confirme apărările inculpatului, în sensul că nu el a inițiat conflictul, ci partea vătămată, care ar fi uzat de o armă și ar fi tras în inculpat, împrejurare care însă nu semnifică conturarea unei alte stări de fapt, nu înseamnă, cel puțin în acest moment, o exonerare de răspundere pentru inculpat, ci doar o circumstanțiere a stării de fapt, ce urmează a fi valorificată de instanță la finalul cercetării judecătorești, prin coroborare cu restul probelor existente la dosar, precum și cu cele care se vor administra în continuare ( cercetarea judecătorească nu este finalizată).
De asemenea, prefigurarea unei schimbări de încadrare juridică a unora dintre faptele reținute în sarcina inculpatului - din tentativă de omor în vătămare corporală - nu reprezintă la acest moment, o modificare a stării de fapt, o schimbare a indiciilor temeinice ale comiterii unei fapte penale, o diminuare a eventualei vinovății a inculpatului sau o periculozitate mai redusă a acestuia, ci doar o împrejurare ce trebuie avută în vedere de instanță, ce trebuie clarificată și, în funcție de soluționarea primită, această chestiune poate primi valențe importante pentru individualizarea acestor aspecte - grad de vinovăție, stare de fapt corect stabilită, limitele eventualei pedepse ce trebuie aplicată, etc.
Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului sau gradul de instruire a acestuia (absolvent de studii superioare, mastere, etc.) sunt elemente care, de asemenea, vor fi valorificate de instanță la momentul pronunțării unei soluții pe fondul cauzei, dar nu pot fi apreciate la acest moment ca factori ce caracterizează o periculozitate mai scăzută a inculpatului sau un grad mai redus de pericol social al faptelor acestuia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată nefondat recursul în cauză, acesta urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen.
În baza art. 189.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 225 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, detinut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din data de 5 mai 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 25 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 225 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
4 ex./19.05.2009.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Claudia Ilieș Ana Covrig
