Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 306/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.306
Ședința publică de la 30 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pocovnicu Dumitru judecător
- - - judecător
- -- judecător
- -- grefier
************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii din 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat cu delegație de substituire pentru avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
La solicitarea instanței dacă recurentul inculpat își menține recursul declarat, acesta a învederat că își menține recursul declarat.
Apărătorul recurentului inculpat a invocat excepția nulității relative a încheierii de ședință motivat de împrejurarea că, instanța nu a acordat ultimul cuvânt inculpatului cu privire la menținerea stării de arest. Alte cereri nu are de formulat.
Reprezentantul parchetului de asemenea a învederat că nu are de formulat cereri.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat a susținut că prin neacordarea ultimului cuvânt inculpatului s-au încălcat dispozițiile art.340 Cod procedură penală ceea ce conduce la nulitatea încheierii, astfel inculpatul nu a avut posibilitatea de a-și exprima o părere cu privire la probele administrate la acel termen și ar fi putut evidenția aspecte semnificative privind atitudinea acestuia.
Pe recurs, a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.l43Cod procedură penală neexistând indicii că inculpatul ar fi săvârșit fapta. Există o singură probă directă recunoașterea inculpatului, recunoaștere care nu a fost menținută ulterior. Au fost audiați martori care au povestit ceea ce au auzit de la inculpat și aceste declarații trebuiau coroborate cu celelalte probe. Neexistând probe care să-1 încrimineze nu se impune măsura stării de arest. Pentru aceste motive, a pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău și judecarea inculpatului în stare de liberare. A depus la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, în cauză s-au menținut temeiurile care au condus la luarea acestei măsuri iar infracțiunea săvârșită este gravă.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt a solicitat examinarea cu atenție a cazului său, a dat o declarație în condiții de stres, nu a beneficiat la acel moment de un apărător din oficiu, acesta a venit mai târziu,dar a declaratnu a recunoscut săvârșirea faptei. Se consideră nevinovat de săvârșirea faptei pentru care este trimis în judecată. Nu cunoaște câte din probele recoltate au fost trimise la laborator dar cu certitudine acestea vor scoate la iveală adevărul. Este căsătorit, are un copil, soția sa nu lucrează iar această situație i-a afectat imaginea publică. Solicită lăsarea în libertate deoarece nu este agresiv și nu prezintă nici un pericol pentru opinia publică, el fiind cel mai interesat de aflarea adevărului în acest caz. A ținut să sublinieze încă o dată că este nevinovat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii din 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, constată următoarele:
Prin încheierea mai sus arătată, în baza art.300/2 cu referire la art.160/b al.3 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, aflat în Penitenciarul Bacău.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în temeiul art.300/2 pr.Cod Penal, s-a constatat că nu au dispărut temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
Având în vedere faptele pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată, care sunt sancționate de lege cu pedepse ce depășesc 4 ani închisoare;
Având în vedere pericolul public pe care îl reprezintă faptele și făptuitorul, s-a constatat nu au dispărut temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și că se impune privarea de libertate în continuare a acestuia.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive inculpatului, s-a constatat că, într-adevăr, atunci când s-a dispus arestarea inițială a sus-numitului, au fost avute în vedere, printre altele, declarațiile sale prin care a recunoscut că l-a omorât pe profesorul G, arătând cu lux de amănunte cum procedat. Descrierea făcută fost luată în considerare pentru că la momentul respectiv nu a fost obligat să se autoincrimineze, ci a mărturisit ceea ce a făcut pentru a-și descărca sufletul de povara care-i apăsa conștiința.
Împrejurarea că ulterior, sus-numitul și-a schimbat atitudinea, poate avea relevanță, deoarece recunoașterea inițială a faptei a fost de natură a da naștere la o suspiciune rezonabilă că într-adevăr l-a omorât pe profesorul
Moartea violentă profesorului a impresionat multă lume, întrucât acesta, fiind profesor de matematică în sat de ani de zile, era cunoscut de generații numeroase de elevi, de părinții acestora și de alți cetățeni, astfel încât fapta de omor denotă un comportament reprobabil din partea ui bănuit a fi autorul, fiind de natură a trezi un oprobriu sever al opiniei publice.
Și inculpatul era cadru didactic, neavând relevanță că se afla în concediu pentru creșterea copilului.
Anterior, între inculpat și victimă relațiile au fost bune.
Se știe în comunitate că victima l-a ajutat pe inculpat, care îi fusese elev, să ocupe un post în învățământ, împrejurare care-1 obliga să-i fie recunoscător.
Fapta fiind atât de gravă, se impune menținerea inculpatului în arest pentru a se continua cercetarea judecătorească, în scopul de a confirma sau de a se înlătura temeiurile arestării.
Dacă inculpatul are într-adevăr talent actoricesc, aceasta nu înseamnă că a jucat teatru atunci când a recunoscut comiterea omorului, astfel că, suspiciunea rezonabilă de vinovăție nu poate fi înlăturată.
Lăsarea inculpatului în stare de libertate nu este cu putință pentru că inspiră teamă printre săteni, care nu s-ar mai simți în siguranță, deoarece pasiunea sa pentru teatru, dacă este reală, poate fi interpretată și invers în sensul că poate comite și un alt omor, crezându-se pe scenă.
Împotriva încheierii pronunțate inculpatul a declarat recurs în termen legal, fără a-l motiva în scris.
Cu ocazia dezbaterilor a invocat nulitatea relativă a încheierii întrucât nu i s-a acordat ultimul cuvânt. A mai susținut că nu este vinovat de săvârșirea faptei, motiv pentru care se impune să fie judecat în stare de libertate.
Instanța de control judiciar examinând încheierea atacată în temeiul art.38514Cod procedură penală pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate cât și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.3 Cod pr. penală, constată că aceasta este legală și temeinică.
Prima instanță a procedat corect atunci când a menținut arestarea preventivă a inculpatului, întrucât în cauză sunt îndeplinite prevederile art.3002cu referire la art.160 Cod pr.penală.
Până în acest stadiu al procesului există date și elemente că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport de natura infracțiunii săvârșite.
Cât privește susținerea că nu i s-ar fi dat ultimul cuvânt la judecarea cauzei, aceasta nu este reală, întrucât din practicaua încheierii rezultă contrariul.
Chiar dacă inculpatului nu i s-ar fi dat ultimul cuvânt, aceasta nu constituie o nulitate absolută, fiind relativă și prin aceasta nu i s-a adus o vătămare de natură a duce la anularea actului.
Față de cele ce preced și neconstatându-se cazuri din cele care examinate din oficiu să ducă la casarea încheierii atacate, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va constata că inculpatul a avut apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 al.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515al.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală obligă inculpatul să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.04.2008 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Pocovnicu Dumitru, Nimineț Ștefan, Novac Liliana
GREFIER,
Red.înch.
Red.dec. Șt.
Tehnored.
2 ex.
5/5.05.2008
Președinte:Pocovnicu DumitruJudecători:Pocovnicu Dumitru, Nimineț Ștefan, Novac Liliana
