Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 318/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 318
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinerea masurii de arest preventiv", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 17.11.1985 - aflat in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din 11.05.2009 a tribunalului I, pronuntata in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat ales, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal inderplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent sustine ca isi mentine recursul declarat si nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, sustine că a ințeles să formuleze recurs impotriva incheierii de sedinta din 11.05.2009 a Tribunalului I, prin care, prin scurta frază cu care deja s-a obișnuit de 1 an de zile, si anume că temeiurile initiale subzista in continuare si astfel s-a ințeles să se mențină această stare de excepție.
La data de 07.06.2008 Tribunalul I admite propunerea de arestare formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul I, in sensul că, fiind implicat intr-un scandal, inculpatul a lovit mai multe persoane - printre care si pe numitul, provocându-i anumite leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 25-28 zile de ingrijiri medicale.
La acel moment, pentru că se vorbește că se impune in continuare și că subzistă in continuare temeiurile de atunci, se vorbeste de o presupusă punere in pericol a vieții lui, care a fost stabilită in mod mai mult decat arbitrar, aleatoriu in fața unor concluzii preliminare ale medicului.
Ulterior, așteptând acest certificat medico-legal care să confirme sau să infirme dacă s-a pus in pericol viața părții vătămate, răspunsul a fost clar, respectiv, nu pot vorbi de punerea in primejdie a vieții lui.
din iulie 2008, a fost citat de nenumărate ori, s-a emis mandat de aducere pe numele acestuia, care a inteles intr-un final să se prezinte alături de polițistul care a indeplinit mandatul de aducere efectivă, s-a prezentat și a fost audiat, moment in care spune că a avut loc un conflict, că a avut un contact fizic cu inculpatul după care cei doi au căzut, orientându-se in direcții diferite, moment in care a simțit că este injunghiat.
Apare peste tot, și in propunerea si in mandatul de arestare, si in rechizitoriu participanți la acel scandal.
Au fost indicați o serie de martori in rechizitoriu, martori audiați in mare parte la termenul din 13.10.2009, o parte la termenul din 15.09.2008, și toti martorii oculari - barman, clienți ai clubului, taximetriști, organe de pază a acelui club, vorbesc de o incăierare, mare parte dintre ei indicand pe ca pe o victimă a acelei incăierări, fiind cel care a rămas trântit la pământ, cu o expulzie a 4 dinți din față in urma loviturilor primite.
S-a mai probat in rechizitoriu, la termenul din martie anul acesta, imaginile video surprinse de camera de supraveghere a clubului, din care, chiar Tribunalul le consideră că sunt neconcludente.
Aceste imagini video au stat ca probatoriu și in momentul când s-a făcut propunerea și s-a dispus arestarea preventiva, Tribunalul le consideră neconcludente, neclare, ele nu pot fi prelucrate pentru a le arăta fără echivoc ce s-a intâmplat de fapt in acea noapte in acel club.
Un alt aspect, in momentul in care dă declarații la termenul din 13.10.2008, procurorul de sedinta invedereaza instantei faptul că, din oficiu, se sesizează față de numitul sub aspectul savarsirii infractiunii de denunțare calomnioasă.
Din octombrie si pana in prezent, s-a asteptat alături de apariția și a celorlalte două presupuse parti vatamate, și o soluționare a cauzei privind pe privind această denunțare calomnioasă.
Trecând peste evenimentul neplacut din noiembrie, decembrie, ianuarie si februarie, timp in care dosarul de urmarire penala a cauzei a fost pierdut, a venit din doua in doua zile la instanta sa vada daca acest dosar a apărut, Tribunalul constatând lipsa dosarului de urmarire penala in nenumărate rânduri, nu aveau rechizitoriul, nu aveau o legală sesizare a instanței, totuși, a mentinut in continuare stare de arest a inculpatului sustinând că temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii impun in continuare mentinerea acestei masuri.
Pe 2 februarie este găsit dosarul și se oprește procedura de reconstituire a dosarului, care era incepută, de fapt era dispozitia de incepere a reconstituirii pe data de 05.01.2009.
In tot acest timp, neîntâmplându-se altceva nimic in speța de față, se mentine starea de arest a inculpatului.
La termenul din 11.05.2009, apare un fax de la Poliția Municipiului I, cu o declaratie a lui care spune că de fapt a mințit in fața instanței, că nu-si explică de ce a dat o declaratie de inculpare a lui.
, in mai 2009 spune că la acest moment isi aduce aminte acel moment din octombrie 2008, că a fost sunat pe telefonul mobil, a fost amenințat de catre o persoană pe care nu o cunoaște și nu s-a recomandat, că dacă nu-și retrage declarația să se gândească foarte bine, pentru că are un copil și, fiindu-i frică, a declarat in fața instantei că nu-l cunoaște pe și nu știe cine l-a injunghiat, de aceea a inteles să dea o declaratie in care să spună adevărul, că nu a avut un contact fizic, o incăierare cu, ci a fost un scandal general.
Ca atare, crede că se impune reaudierea lui, separat, pentru că mai este singura declarație pe care o mai așteaptă in dosar, cu o altă perspectivă a acelor evenimente.
Considera ca nu pot fi primite acele sustineri precum că trebuie să stea arestat, neținând cont de schimbările de substanță, până la acest moment nu există nici o dovadă, o probă certă care să ducă cu gândul că a savarsit infractiunea pentru care a fost trimis in judecata.
Invoca in sustinerea cererii de recurs si practica CEDO, in care se retine că, arestarea preventivă trebuie să se bazeze pe fapte de natură să demonstreze că neprivarea de libertate a inculpatului ar reprezenta o sustragere de la judecarea cauzei.
Solicita admiterea recursului, a se constata rejudecând cauza și făcând aplicarea disp. art.300 ind.2 raportat la art.160 lit.b Cod procedura penala, că in acest moment sub nici o formă temeiurile care au justificat luarea acestei masuri nu subzistă la acest moment, nu se poate discuta sub nici o formă de temeiuri noi care să justifice aceasta stare de privare de libertate.
Solicita a se dispune revocarea masurii arestarii preventive, urmand ca inculpatul să se judece in continuare in stare de libertate.
Așa cum a solicitat și la Tribunalul I, o face și in fața Curții de Apel, in subsidiar solicita a fi admisă o eventuală măsură, tot restrictivă, aceea a obligării de a nu parasi localitatea, inculpatul are loc de muncă stabil, are un domiciliu, nu are antecedente penale, si nu crede că ar fi un pericol pentru ordinea publica lasarea lui in libertate.
Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul, sustine că nu va face nici un fel de referire la discutiile care au fundamentat motivele de recurs, pentru că, in mod evident s-au referit in mod exclusiv la fondul cauzei, vizând schimbarea de incadrare juridică in infractiunea de incăierare si apoi vinovăția inculpatului. Nu se va referi la aceste imprejurări, pentru că nici instanța de fond nu a facut-o, ori incheierea recurată nu acest aspect l-a analizat.
Instanta de fond, prin incheierea din 11.05.2009 a apreciat că, in continuare, raportat la faptele pretins a fi fost savarsite de catre inculpatul, și mai ales raportat la imprejurarea că prin actul de sesizare a instanței s-a reținut savarsirea infractiunii prev. de art.20 rap. la art.174, sunt indeplinite in continuare conditiile care au justificat luarea masurii arestarii preventive, și dacă este să vorbească de pericolul pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatului pentru ordinea publica, in mod evident nu se poate face abstractie de gradul de pericol social al infractiunii pretins a fi fost savarsite, de valoarea lezată prin fapta pretins a fost savarșită, pentru că se susține, insistă, că se va pretinde că nu se respectă prezumția de nevinovăție, și când se lezează dreptul la viață intr-o asemenea manieră - in mod evident se creează o stare de insecuritate pentru persoanele la cunoștința cărora ajunge o asemenea faptă.
La acest moment se susține că, după 1 an de zile, deși in această perioadă de timp s-a efectuat și o cercetare judecătorească, ar mai putea prezenta un pericol real pentru ordinea publică dacă inculpatul ar fi pus in libertate, insă domnia sa, sustine că, raportat si la particularitatea speței, și așa cum rezultă până la acest moment, o persoană care se află intr-o situatie dificilă - scoate cuțitul și îl infige intr-un alt om, evident prezintă pericol pentru ordinea publica.
Un ultim aspect este acela că, de la momentul la care s-a dispus luarea masurii arestarii preventive si până la acest moment nu au intervenit elemente esențiale, de natură a duce instanta la convingerea că nu mai există nici un fel de probă in această cauză, pentru că, pe de o parte, primul aspect la care s-a referit inculpatul, acela care vizează imprejurarea că actul medico-legal nu atestă că leziunile suferite de victimă nu i-ar fi pus viața in primejdie, este știut, și practica este constantă, că nu acesta este singurul element care duce la calificarea corectă juridică a faptei.
Cât priveste cea de-a doua imprejurare, că victima și-ar fi schimbat declarația și că nu ar mai exista nici o acuzare din partea acestuia, dimpotrivă, după audierea acestuia la organul de cercetare penală a rezultat care a fost mobilul, care a fost motivul pentru care in fața instantei de fond a dat o altă declarație decat cea inițială.
Această ultimă declarație nu a făcut decât să o confirme pe prima.
Prin urmare, sustine că incheierea instantei de fond din 11.05.2009 este legala si temeinică, recursul nefondat, solicită respingerea.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a se dispune inlocuirea masurii arestarii preventive cu o altă măsură.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 11 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași, în temeiul disp. art. 3002rap. la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitate ași temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 17.11.1985, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, măsură ce a fost menținută.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive s-a dispus potrivit dispozițiilor legale în materia arestării cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale. De la momentul la care s-a dispus măsura arestării și până în prezent, în cauză nu au intervenit elemente noi care să conducă la concluzia că temeiurile inițiale care au stat la baza luării și, ulterior, la prelungirea și menținerea acestei măsuri nu mai subzistă.
Având în vedere că, în continuare există motive verosimile de a bănui că inculpatul ar fi comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, raportat și la importanța valorilor sociale pretins a fi lezate, la modalitatea concretă de comitere a presupusei fapte și nu în ultimul rând, la sentimentul de dezaprobare din partea comunității, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și se impune în continuare privarea de libertate.
În termen legal, încheierea de ședință a fost recurată de inculpatul - și criticată pentru motive de netemeinicie.
Apărătorul ales al inculpatului, cu ocazia dezbaterilor, în concluziile orale a susținut că din perspectiva disp. art. 139 Cod procedură penală, s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului în scopurile prevăzute de art. 136 Cod procedură penală ar putea fi atinse în acest moment procesual și printr-o măsură de restrângere a libertății de mișcare mai puțin severă decât măsura arestării preventive.
Prin depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă, deoarece s-a stins rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea presupuselor fapte de către inculpat, iar lăsarea acestuia în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Apreciindu-se că cele două cerințe ale art. 148 lit. "f" Cod procedură penală nu sunt îndeplinite în mod cumulativ - respectiv în prezenta cauză nu există probe certe sub aspectul pericolului pe care l-ar prezenta inculpatul în stare de libertate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință în ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive și, în rejudecare,să se dispună punerea în libertate a inculpatului.
Verificându-se actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele conform disp. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se rețin următoarele:
În conformitate cu disp. art. 3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat,instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160 alin. 3 Cod procedură penală când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea stării de arest.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul - a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. "i" Cod penal (parte vătămată -) și a trei infracțiuni de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal împotriva părților vătămate, - și -.
S-a reținut prin actul de inculpare că în noaptea de 06/07 iunie 2008, fiind implicat într-un scandal ce a avut loc în barul din municipiul I, inculpatul a lovit cu un cuțit părțile vătămate, și -, cauzându-le leziuni ușoare, iar părții vătămate - i-a produs o plagă penetrantă în zona toracică cu pneumotorax drept.
Măsura arestării preventive dispusă în baza art. 148 lit. "f" Cod procedură penală a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute în acest text și a criteriilor menționate în art. 143 și art. 136 alin. 8 din Codul d e procedură penală pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, urmând a fi cenzurată pe tot parcursul procesului.
Analiza criteriilor oportunității menținerii măsurii preventive, și anume: perioada semnificativă în care inculpatul a fost arestat în cauză sub acuzațiile arătate; perspectiva unei proceduri care este posibil să se prelungească în timp; actualitatea și realitatea pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului; subzistența sau nu a scopurilor prevăzute în art. 136 Cod procedură penală ce trebuie avute în vedere la alegerea măsurii preventive; contribuția efectivă la săvârșirea faptei, relevă că în cauză nu mai sunt întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de Codul d e procedură penală pentru a fi menținută în continuare măsura arestării preventive față de inculpat și că temeiurile inițiale s-au modificat.
Deși legală și temeinică la momentul luării și ulterior menținerii sale și determinată de natura relațiilor sociale lezate, de necesitatea bunei desfășurări a procesului penal, precum și de impactul produs la acea dată în cadrul comunității, măsura arestării preventive nu se mai justifică.
Reprezentând o excepție de la regula de bază a desfășurării procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, legea procesual-penală a reglementat riguros și limitativ condițiile pentru luarea măsurilor preventive, garantând astfel dreptul individului la libertate, stabilit în art. 23 din Constituția României, de natură a răspunde exigențelor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Dincolo de existența condițiilor de fapt și de drept ce trebuie avute în vedere la luarea și ulterior verificarea măsurii arestării preventive, instanța trebuie să vegheze ca această măsură să nu-și piardă caracterul preventiv și provizoriu. Astfel spus, prin durata ei, măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme într-o executare cu anticipație a pedepsei, chiar mai înainte de a se fi pronunțat măcar o hotărâre de condamnare în primă instanță căci, într-un asemenea caz s-ar aduce atingere dreptului inculpatului la un proces echitabil, ce presupune judecarea într-un termen rezonabil a cauzei sale.
Rezonabilitatea duratei procedurilor judiciare trebuie apreciată nu doar în ansamblul lor sau doar cu privire la fondul cauzei, ci și în ce privește perioada de timp scursă de la momentul privării de libertate a inculpatului.
Or, în speță, se constată că inculpatul este arestat preventiv din data de 07 iunie 2008, iar pericolul pentru ordinea publică și mai exact, tulburarea socială ce ar deriva din gravitatea faptei și reacția publicului ce au existat la data comiterii ei s-a diminuat treptat prin trecerea acestei perioade semnificative de timp.
Totodată, printre criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea duratei rezonabile a procedurilor judiciare se află și complexitatea cauzei, însă acesta nu trebuie absolutizat și oricum, nu trebuie separat de alte criterii, cum ar fi conduita părților și cea a autorităților.
Cum, în acest stadiu procesual nu se mai poate vorbi despre existența vreunui risc privitor la o eventuală presiune a inculpatului asupra martorilor și cum nu există date din care să rezulte presupunerea că lăsarea sa în libertate ar împiedica buna desfășurare a procesului penal sau că ar încerca să se sustragă de la judecată, Curtea apreciază că scopurile prevăzute de art. 136 Cod procedură penală pot fi atinse în acest moment procesual și prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin severă.
Astfel, în baza art. 38515pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală va fi admis recursul declarat de inculpat și casată în parte, numai cu privire la măsura preventivă încheierea de ședință recurată.
Rejudecând cauza, în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală va fi înlocuită măsura arestării preventive luată față de inculpat, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 1451Cod procedură penală.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul va fi obligat să respecte anumite obligații conform prev. art. 1451alin. 2 coroborat cu art. 1451alin. 11Cod procedură penală.
Se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor încălcării cu rea-credință a măsurilor sau obligațiilor ce îi revin.
Copie de pe prezenta hotărâre se va comunica inculpatului și organelor/ instituțiilor prev. de art. 145 alin. 21Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la 17.11.1985, aflat in Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de sedință din 11.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o casează în parte cu privire la măsura preventivă.
Rejudecând cauza:
In baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la 17.11.1985 în I, jud. I - în prezent deținut în Penitenciarul Iași, domiciliat în I,--A, -. B,. 4, jud. I, prin încheierea de ședință nr. 40 din 07.06.2008 a Tribunalului Iași, cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145 ind. 1 Cod procedură penală, fără încuviințarea organului judiciar care a dispus această măsură.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, cu datele de stare civilă menționate, de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 23/U din 07.06.2008 a Tribunalului Iași, dacă nu este arestat în altă cauză.
In baza disp. art. 145 ind. 1 alin. 2 coroborat cu art. 145 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul se va supune următoarelor obligații:
- Să nu depășească limitele teritoriale ale României;
- Să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori este chemat;
- Să se prezinte la Poliția municipiului I - organ de poliție desemnat cu supravegherea inculpatului, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- Să nu-și schimbe domiciliul indicat în prezenta hotărâre fără încuviințarea instanței de judecată care a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara;
- Să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
Obligă inculpatul ca pe durata măsurii să nu ia legătura direct sau indirect cu părțile vătămate ce fac obiectul dosarului nr-.
Copie de pe prezenta hotărâre se va comunica Poliției localității de domiciliu, Jandarmeriei I, Poliției Comunitare I, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră și locului de detenție.
Atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurilor sau obligațiilor care îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Cheltuielile judiciare avansate de stat in cauză, in cuantum de 100 RON, rămân in sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 Mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
01.06.2009
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă
