Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 32
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv față de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefier, care învederează instanței că s-a respins cererea de recuzare formulată la termenul de judecată din data de 03.04.3009, de inculpatul, prin apărător.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpatul.
-., avand cuvantul pentru inculpatul recurent, pune concluzii de admitere a recursului si de casare a incheierii din data de 24.03.2009 a Tribunalului I ca fiind nelegala si neteminica, iar potrivit dispozitiilor art.385 ind.15 pct.2 lit.b Cod procedura penala solicita ca, in rejudecare, a se dispune revocarea masurii arestarii preventive si judecarea inculpatului in stare de libertate.
Potrivit dispozitiilor art.160 ind.b alin.1 si 2 din Codul d e procedura penala, instanta verifica periodic in cursul judecatii legalitatea si temeinicia arestarii preventive, putand dispune potrivit articolelor legale mentionate, atunci cand nu există temeiuri noi care să justifice mentinerea masurii, sau dacă temeiurile efectiv nu mai subzistă - revocarea acestei masuri si punerea de indata in libertate.
Considera ca, raportat la temeiurile initiale, acestea la acest moment nu mai subzista si nici nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea in continuare a starii de arest preventiv. Faptul că au fost audiate partile vatamate si martorii, inlatura cu totul posibilitatea ca actiunea lui sa influenteze acesti martori sau parti vatamate. In nici un caz nu se mai poate pune in discutie acest aspect.
Cu privire la dispozitiile art.148 lit.e Cod procedura penala, așa cum spune textul legal in cele doua teze ale articolului, se prevede pe langa un anumit grad de pericol social abstract exprimat in limitele de pedeapsă si existența unor probe in sprijinul unui pericol concret pentru ordinea publica - care ar justifica mentinerea in continuare a acestei masuri. Ori, verificand actele si lucrarile dosarului, se va observa că nu există astfel de probe in sustinerea unui pericol concret dacă inculpatul ar fi judecat in libertate.
De altfel, starea de libertate este cea firească, masura de arest preventiv este o masura extrem de restrictivă, privarea de libertate trebuie să constituie o exceptie care să aibă la bază probe solide.
Inculpatul este arestat de un an și o lună prin urmare s-a depășit cu mult termenul rezonabil prevăzut de dispozițiile legale și de jurisprudența CEDO.
Față de toate cele precizate, solicita admiterea recursului si judecarea in libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, apreciază încheierea instanței de fond ca fiind legala si temeinica, subzistând temeiurile inițiale care au determinat luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a i se da posibilitatea să se judece in libertate, se va prezenta la fiecare termen de judecata, susținând că nu se face vinovat de acuzatiile care i se aduc.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 24.03.2009, a Tribunalului Iașis -a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, conform art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b, Cod procedură penală, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "trafic de persoane".
Instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării inițiale a arestării preventive nu s-au schimbat, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În termen legal această încheiere a fost atacată cu recurs de către inculpat și criticată ca fiind netemeinică și nelegală,solicitând prin apărătorul său, judecarea în stare de libertate cu motivarea că:
- nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu va fi afectată buna desfășurare a procesului penal;
- temeiurile inițiale care au stat la baza arestării nu mai subzistă și nici temeiuri noi nu justifică menținerea acestei măsuri restrictive;
- perioada de peste un an de zile de arest preventiv constituie op depășire a termenului rezonabil prevăzut de jurisprudența
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, din următoarele motive:
Inițial, arestarea preventivă a fost luată față de inculpat cu motivarea că sunt indicii și chiar probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală în sensul prev. art. 143 Cod procedură penală, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că ea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum prevăd disp. art. 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Aceste temeiuri nu s-au schimbat, subzistă și în prezent, așa încât impun în continuare privarea de libertate, în scopul bunei desfășurări a procesului penal.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul și împrejurările prin care se presupune că s-a comis fapta, din natura relațiilor sociale presupus a fi lezate și își mai găsește expresia și prin starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită, ar fi judecate în stare de libertate.
Și instanța de recurs reține că, se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului penal și în această fază de judecată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 24.03.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 Aprilie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
14.04.2009
2 ex.-
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Aurel Dublea, Elena Scriminți
