Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.32/
Ședința publică din 22 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror Cleopatra
-din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
- Serviciul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui si -, născut la data de 07.05.1977 ), în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință nr- din 05.02.2010 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de av., în baza delegației nr. 842 din 19.02.2010 eliberată din oficiu de Baroul Galați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se prezintă în instanță av., care arată că este stagiarul d-nei av., care învederează că dumneaei nu se poate prezenta în instanță și solicită acordarea unui nou termen de judecată la data de 10.03.2010, când este și termenul de judecată în fond, la Tribunalul Galați.
Reprezentanta Ministerului Public se opune la amânarea cauzei, întrucât recursurile la încheiere trebuiesc soluționate în termen de 3 zile.
Instanța, deliberând, amână judecarea cauzei la data de 25.02.2010.
Av. arată că d-na av. se poate prezenta doar în data de 10.03.2010.
Întrebat fiind, inculpatul recurent arată că este de acord să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu.
Instanța a permis apărătorului din oficiu să ia legătura cu inculpatul.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii Tribunalului Galați prin care s-a menținut măsura arestării preventive. Luând legătura cu inculpatul, acesta i-a comunicat că împotriva sa a fost menținută măsura arestării preventive pentru o perioadă de timp deosebit de lungă, cu încălcarea prevederilor legii. S-a menținut măsura arestării preventive pe o durată de 11 luni, perioadă necesară pentru audierea martorelor împotriva inculpatului și a celorlalți coinculpați din cauza de față.
În condițiile în care în prezenta cauză sunt cercetați mai mulți inculpați, pentru săvârșirea acelorași fapte, pentru ceilalți inculpați s-a dispus măsura punerii lor în libertate, rămânând exclusiv în stare de arest doar inculpatul, consideră că această măsură încalcă prevederile cu privire la drepturile și libertățile omului, prevăzute atât de legislația română în vigoare, cât și de către hotărârile CEDO, cu încălcarea prevederilor CEDO, în sensul că o persoană trebuie să fie cercetată într-o perioadă de timp rezonabilă și nicidecum cu depășirea unei perioade de 11 luni.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea recursului și a se lua măsura eliberării inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public arată că hotărârea Tribunalului Galați de menținere a măsurii arestării preventive este temeinică și legală, în motivarea acestei instanțe de fond s- precizat cu obiectivitate care sunt motivele pentru care la acest moment se menține măsura arestării preventive, s-a analizat temeinicia și necesitatea acestei măsuri preventive care într-adevăr este o măsură de excepție, dar în măsura în care dosarul, cauza respectivă vine să justifice această măsură a arestării preventive, atunci nu se mai discută nici de nelegalitate și hotărârile CEDO nu se aplică după un șablon, ci adaptat și avându-se în vedere situația fiecărei cauze penale.
Este foarte adevărat că inculpatul este arestat de 17 luni, însă perioada arestului preventiv trebuie analizată, așa cum a precizat, în contextul fiecărei cauze penale.
Solicită a se observa faptul, că, fără a antama fondul, sunt foarte multe fete care au fost audiate în faza de urmărire penală și care vin să dovedească faptul că asupra inculpatului pe bună dreptate planează bănuiala că ar fi săvârșit această faptă.
În plus, în cursul cercetării judecătorești, atât cât au fost audiate din aceste fete, niciuna dintre ele nu a schimbat situația de fapt reținută prin rechizitoriu și, mai mult decât atât, nu i-au ușurat nici inculpatului situația și nici situația de fapt în totalitatea ei nu a suferit modificări, în sensul în care s-ar fi diminuat s-au s-ar fi ușurat în vreun fel față de inculpat.
Pe bună dreptate și cu obiectivitate instanța de fond a stabilit că temeiurile și probele se mențin, nu a intervenit, e adevărat, o altă situație care să schimbe în vreun fel cursul situației reținută în rechizitoriu, se întrunesc toate condițiile pe care o instanță le-ar avea
În vedere și le-ar analiza în momentul în care trebuie să se decidă cu privire la menținerea măsurii arestării preventive și în consecință, întrunindu-se toate aceste condiții, solicită respingerea recursului declarat cu inculpat, pentru că hotărârea tribunalului este temeinică și legală, este oglindită în totalitate de probele administrate până la acest moment în cauză.
Inculpatul recurent arată că nu înțelege acuzația doamnei procuror. Martora a fost audiată fără nici un membru de familie la Parchet - este declarația victimei minore în care arată că ea nu a declarat că i-ar fi propus să meargă în Spania. Mai este și declarația dată de o altă martoră care arată că nu i-a propus să plece în Spania, ci s-a întâlnit cu el în Spania, la un bar, cu o fată. Trebuia cercetat dacă într-adevăr în avion era o persoană cu numele de sau cine știe ce declarații a dat. În plus, este persoana cu achitarea din Spania și se poate verifica - are trei declarații diferite, date una în Spania, una în România și alta în fața președintelui completului. Se tot spune că nu s-au schimbat temeiurile, dar la judecarea cauzei în fond a depus la dosar un CD cu probe, a solicitat să se verifice și lista de pasageri, pentru că soția lui s-a întors cu martore sub identitate protejată în România, luând legătura cu avocați, pentru că nu a putut să le citeze și le-a dat bani că plece, iar situația sa nu se schimbă niciodată cu nimic, i se tot spune că ia legătura cu martorele. Solicită a se verifica lista de pasageri, pentru că toată lumea se duce și ia legătura cu victimele, dar față de el se reține că prezintă pericol public și că a condus grupul organizat. Solicită a se avea în vedea memoriul și decizia penală nr.18/R Curții de APEL GALAȚI, pe care le depune la dosar,prin intermediul gărzii.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 05.02.2010 a Tribunalului Galați,
Conform art. 3002.C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a respins ca nefondată cererea inculpatului prin care a solicitat înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la acest moment procesual subzistă în continuare temeiurile legale prevăzute de art. 148 litera f Cod procedură penală, în ceea ce-l privește pe inculpatul, în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată infracțiunilor, împrejurările în care au fost comise, pe parcursul mai multor ani, cu implicarea unui număr mai mare de persoane, amploarea acestor fapte și atingerea adusă imaginii țării prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni.
În aceste condiții s-a arătat că este necesară intervenția fermă a organelor judiciare pentru a stopa asemenea activități ilicite, inclusiv prin luarea și menținerea arestării preventive față de inculpatul.
S-a mai precizat că durata rezonabilă a arestării trebuie raportată la complexitatea ridicată a cauzei aspect care, coroborat cu gradul de pericol social concret al faptelor, conduc la concluzia că temeiurile de fapt și de drept nu s-au schimbat.
De asemenea, cercetarea judecătorească este în plină desfășurare iar măsura arestării preventive este oportună in continuare pentru ca procesul să se deruleze in bune condiții față de specificul infracțiunilor.
S-a mai arătat că înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu se impune la acest moment întrucât ar influența negativ cercetarea judecătorească și nu sunt elemente concrete care să conducă la ideea că temeiurile inițiale s-au modificat în vreun fel.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând punerea sa în libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
În susținerea recursului, inculpatul a precizat că ceilalți inculpați judecați împreună cu el în aceeași cauză se află în stare de libertate, deși față de toți s-a reținut săvârșirea acelorași infracțiuni.
Inculpatul a mai arătat că e arestat de 17 luni,iar în cauze asemănătoare, dar cu un număr de victime mult mai mare și fapte mult mai grave, instanțele gălățene le-au înlocuit inculpaților măsura arestării preventive cu o măsură mult mai ușoară.
Recursul e nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe e legală și temeinică.
Considerăm că față de inculpatul recurent se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Astfel:
- infracțiunile pentru care acesta e cercetat sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
- la dosarul cauzei există probe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această condiție rezultă și din activitatea infracțională presupus a fi săvârșită de inculpat și care e diferită de cea a celorlalți inculpați, din gravitatea infracțiunilor săvârșite, din atingerea adusă relațiilor sociale încălcate.
Faptul că ceilalți inculpați sunt judecați în stare de libertate nu poate reprezenta o modificare a temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nu poate conduce la lăsarea sa în libertate.
Pentru verificarea subzistenței temeiurilor arestării preventive se analizează activitatea infracțională concret desfășurată de fiecare inculpat în parte, precum și circumstanțele ce-i caracterizează persoana.
Împrejurarea că inculpații au fost trimiși în judecată pentru aceleași infracțiuni nu impune aplicarea aceluiași tratament judiciar privind măsurile preventive.
Așa cum s-a mai arătat prin încheierile anterioare, activitatea infracțională reținută în sarcina sa e diferită de a celorlalți inculpați, în concret implicând presupusa racolare și determinare prin inducere în eroare la practicarea prostituției a mai multor victime și pe o perioadă mai mare de timp.
Apreciem că menținerea inculpatului în stare de arest răspunde exigențelor constante a CEDO.
Astfel, s-a statuat că menținerea inculpatului în stare de arest pe durata desfășurării procedurii poate fi justificată de gravitatea faptei sau de persoana acestuia.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu ca în cursul procesului penal inculpatul să se afle în stare de libertate, numai în cauze deosebite, ca de exemplu atunci când fapta săvârșită sau persoana inculpatului prezintă un pericol grav ( cauza Constanda contra Italiei, cauza Dinler contra Turciei) acuzatul să se afle în stare de deținere.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin practica constantă împrejurarea conform căreia prin menținerea inculpatului în stare de arest pe durata desfășurării procesului nu afectează prezumția de nevinovăție.
Menținerea arestării preventive e necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă de la cercetarea judecătorească și de la executarea pedepsei.
Nu poate fi primită cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi, localitatea,față de faptul că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.139 alin.1 Cod pr.penală.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui si -, născut la data de 07.05.1977 in Mun.G, jud.G, domiciliat in com.Banca, sat, jud. V și fără forme legale în Mun.G,-, -.20, jud. G, CNP- -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință nr- din 05.02.2010 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 22.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud./24.02.2010
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./25.02.2010
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana
