Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 325/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 325/
Ședința publică din 26 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Constantin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului și casarea încheierii penale recurate. Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că coinculpați cu o participare mai mare decât a inculpatului au fost achitați, sau au primit pedepse cu suspendarea condiționată, inculpatul a recunoscut contribuția sa la săvârșirea faptelor, iar menținerea stării de arest a inculpatului nu este necesară, acesta neprezentând pericol concret pentru ordinea publică
Procurorul solicită respingerea recursului și menținerea măsurii arestării preventive, întrucât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, arătându-se de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din data de 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 3002Cpp raportat la art. 160 Cpp, s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, cetățean R studii 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut fără loc de muncă fără ocupație, domiciliat in municipiul C, str. - -, 5, A 18, jud C - S, CNP: -, fără antecedente penale, arestat preventiv în lipsă, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 87/CC/4.07.2007, în dosar nr- al Tribunalului Timiș și arestat la data de 23.10.2008, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 11.05.2009.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa apreciat că temeiurile care au justificat luare măsurii arestării preventive față de inculpat nu s-au modificat, impunând în continuarea privarea de libertate a acestuia, respectiv faptele reținute în sarcina inculpatului sunt prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate reprezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, avându-se în vedere natura faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de inculpare, împrejurările în care au fost săvârșite activitățile infracționale, mijloacele utilizate pentru aducerea la îndeplinire a rezoluțiilor infracționale, precum și faptul că inculpatul a desfășurat același gen de activități în mai multe locuri din țară pe o perioadă relativ lungă de timp, prima instanță a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, în baza art. 3002Cpp raportat la art. 160 Cpp, a constatat legală și temeinică luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul și a menținut starea de arest preventiv a acestuia, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 11.05.2009.
Împotriva încheierii penale din 13.03.2009 a Tribunalului Timiș în dosarul nr- din 13.02.2009. a declarat recurs inculpatul recurent, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 23.03.2009, sub nr -. Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte grave, periculoase pentru patrimoniul, integritatea corporală sau sănătatea cetățenilor, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate a acestora reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului.
Curtea înlătură și apărarea inculpatului referitoare la faptul că acesta a recunoscut faptele săvârșite care sunt de o mai mică amploare decât cele săvârșite de restul coinculpaților cărora li s-au aplicat pedepse neprivative de libertate, aceste aspecte nefiind de natură să ducă la judecarea sa în stare de libertate.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul judecății, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de inculpare.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen respinge, ca nefundat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale din13.03.2009 a Tribunalului Timiș în dosarul nr- din13.02.2009.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit.b pr.pen. respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale din 13.03.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- din 13.02.2009.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 30.03.2009
Tehnored. 2 ex - 01.04.2009
Primă instanță:- - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Constantin
