Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 328/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 328/
Ședința publică din 13 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția Națională Anticorupție
Serviciul Teritorial Pitești
reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpata,aflată în Penitenciarul Colibași,împotriva încheierii din 7 mai 2009,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-inculpată, personal, în stare de arest și asistată de avocat ales.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă posibilitatea avocatului ales să ia legătura personal cu recurenta-inculpată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul ales, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Nici temeiuri noi nu există, astfel că inculpata trebuie pusă în libertate.
Dacă la început temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au existat și au persistat în timp, în acest moment acestea nu se mai mențin, astfel că menținerea în continuare a arestării preventive ar echivala cu încălcarea principiului nevinovăției.
Lăsarea în libertate a inculpatei nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal și nu există indicii că aceasta ar încerca să se sustragă de la cercetarea sa judecătorească.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefundat, menținându-se încheierea atacată ca legală și temeinică, având în vedere că se impune menținerea arestării preventive a inculpatei, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Recurenta-inculpată, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal:
Prin încheierea din 7.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art.300/2 rwap.la art.160/b al.1 și 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatelor și, aflate în Penitenciarul Colibași, județul
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că "temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatelor nu au încetat, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora. Pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a redus prin trecerea timpului, rezonabilitatea detenției fiind determinată de complexitatea cauzei.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpata care a criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei mențineri a arestării preventive, deși temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive, nu mai subzistă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, precum și în conformitate cu dispozițiile art.385/6 al.ultim Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Temeiul arestării acesteia îl constituie dispozițiile art.148 lit.h Cod procedură penală, dispoziții care își găsesc aplicațiunea și în prezent.
Pe de o parte, inculpata este cercetată pentru o infracțiune pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar pe de altă parte, lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială infracțiunii; aceasta nu înseamnă însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, trebuie făcut abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public se vor avea în vedere și date referitoare la faptă, acestea fiind de natură a crea în opinia publicului, un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Pericolul pentru ordinea publică se reflectă în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății civile, generate de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave, sunt cercetați în stare de libertate.
Așa fiind, pentru considerentele ce preced în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală recursul inculpatei va fi respins ca nefondat, în sarcina acesteia instituindu-se potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligația de a plăti statului cheltuielile judiciare avansate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 26.11.1963, în Rm. V, Jud. V, CNP--, împotriva încheierii din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă recurenta-inculpată să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./ 15.05.2009.
Jud.fond: -escu.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Constantin
