Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 329/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 329
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatulfiul lui si -, nascut la 15.03.1950 - detinut in Penitenciarul Vaslui, impotriva incheierii penale din data de 19.05.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent G asistat de avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent G sustine că isi mentine recursul declarat și nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul pentru recurent, solicita a se avea in vedere circumstantele personale si reale care ar pleda in favoarea judecarii inculpatului in stare de libertate, respectiv, că nu are antecedente penale, că regretă fapta savarsită, că fapta a fost săvârșită sub imperiul bauturilor alcoolice și, mai mult decat atat, in urma unei provocări.
S-a reținut in rechizitoriu modalitatea de incadrare - cu provocare, dar si tentativa de omor.
Din punctul său de vedere, este o mare diferenta intre a actiona sub imperiul unei provocari, si intenție. Intentia presupune cât de cât premeditare, a pune ceva la cale, a dori ceva. In cazul de față, s-a acționat după un consum exagerat de alcool, mai multe tipuri de alcool. Poate că instanta nu si-a pus problema, că această parte vatamata săvârșea două infractiuni, o dată - de lovire, și o dată - de violare de domiciliu.
Poate că aceste circumstanțe trebuiau avute in vedere atunci când s-a solicitat a se dispune mentinerea masurii arestarii, mai ales că art.143 Cod procedura penala obligă instanta să verifice dacă există indicii că s-a savarsit o infractiune, și aici se referă la incadrarea juridică de tentativa de omor, cu care nu este de acord.
Din punctul său de vedere, sunt indicii că s-a savarsit o infractiune, nu va antama fondul cauzei, există o infractiune din punctul său de vedere, dar crede că nu poate fi vorba de o infractiune de tentativă de omor avand in vedere circumstanțele in care s-a savarsit.
Solicita a se aprecia că inculpatul nu prezintă pericol public, reținându-se starea de provocare consideră că nu se impune mentinerea starii de arest.
Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul, sustine că, nici starea de ebrietate, nici starea de provocare nu pot justifica concluzia că incadrarea juridică dată faptei este una greșită, raportat la obiectul vulnerant, zona vizată și leziunile suferite de către victimă.
Prin urmare, din această perspectivă, raportat si la probatoriul administrat instanța a constatat că sunt indeplinite conditiile prevazute de art.143 si 148 lit.f Cod procedura penala, apreciază că incheierea instantei de fond este legală si temeinică, solicita respingerea recursului ca fiind nefondat.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent G sustine că are varsta de 60 de ani, nu a avut niciodata probleme de acest gen, partea vatamata i-a bătut și violat concubina. A greșit, a vrut doar să-l sperie ca să iasă afară din casă, l-a rugat de două ori acest lucru. care vin la el la Penitenciar, la vorbitor, i-au spus că partea vatamata râde de el și umblă din bar in bar. Consideră că nu prezintă un pericol public, toată viața a muncit. Solicita a fi judecat in stare de libertate.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din data de 19 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vaslui, în baza dispozițiilor art. 3001alin. 1 și 3 Cod procedură penală s-a constatat că măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 15 din 24.04.2009 a Tribunalului Vaslui (mandat de arestare nr. 21/U din 24.03.2009) împotriva inculpatului G, fiul lui -, născut la 15.03.1950 în comuna, județul V, cu domiciliul în V,-, CNP -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal este legală și temeinică, măsură ce a fost menținută, urmând a fi verificată periodic, anterior expirării termenului prevăzut de art. 160 alin. 1 Cod procedură penală.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că, din probatoriul administrat (procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, raportul de expertiză medico -legală nr. 113/ED întocmit de SML V, declarațiile martorilor și, raportul de constatare tehnico științifică, coroborate cu declarațiile inculpatului) rezultă că există indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Totodată, există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere în acest sens natura infracțiunii, modalitatea de săvârșire (a aplicat părții vătămate 3-4 lovituri cu muchia securii în cap), valorile sociale lezate, rezonanța socială deosebită în comunitatea din care inculpatul face parte.
Cum, până în prezent, nu au intervenit elemente concludente pe baza cărora să se constate diminuarea caracterului solid al indiciilor temeinice cerute de art. 143 Cod procedură penală sau că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și necesitatea menținerii acesteia.
Împotriva încheierii de ședință, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G, invocând netemeinicia hotărârii.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, cu ocazia dezbaterilor, în concluziile orale, a susținut că, în mod nejustificat, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, solicitând a se reexamina și aprecia situația juridică actuală a acestuia (reținerea circumstanței atenuante a provocării) în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerii sale de îndată în libertate prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 3001alin. 2 Cod procedură penală.
Verificându-se actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate dar și sub toate aspectele conform prevederilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 3001alin. 1 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive.
În continuare, statuează legiuitorul în alin. 3 că, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Verificările efectuate din perspectiva amintită justifică prin încheierea atacată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate și aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 3001raportat la art. 160 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive în cauză a inculpatului G sub învinuirea comiterii infracțiunii de tentativă de omor calificat prin încheierea nr.15 din 24.03.2009 din Camera de consiliu a Tribunalului Vaslui, a fost dispusă cu respectarea condițiilor de fond (săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, existența unui caz prevăzut de art. 148 Cod procedură penală, necesitatea măsurii pentru buna desfășurare a procesului penal) și a condițiilor de formă care garantează respectarea regulilor procesuale în acest sens dar și a dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană atunci când există motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune (în speță, pentru inculpat s-a reținut cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, avându-se în vedere că pedeapsa închisorii pentru infracțiunea imputată, referitor la care a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică astfel cum rezultă din probele administrate în cauză).
Curtea apreciază că, în raport de natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, împrejurările de fapt în care a fost comisă, urmările produse, prima instanță în mod just a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii, precum și în prevederile art. 5 din Convenție.
Toate aceste aspecte justifică dispoziția primei instanțe, în sensul menținerii arestării preventive astfel că, în conformitate cu prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul -inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondul special al Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din 19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 180 lei (RON) cheltuieli judiciare, din care 100 lei (RON) onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.06.2009
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Otilia Susanu, Elena Scriminți
