Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 33/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.33/
Ședința publică din data de 20 Ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații:, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, și, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 13.01.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.6/18.01.2010 emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocat "", recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales, și recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale emise de Baroul Galați - Cabinet individual de avocatură " ".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătându-se că este primul termen de judecată; la data de 19.01.2010, Tribunalul Galați, prin adresa nr-, a înaintat dosarul de urmărire penală nr.878/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, pentru a fi atașat la dosarul nr- al Tribunalului Galați, după care;
Apărătorii recurenților-inculpați nu au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, având cuvântul în susținerea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din 13.01.2010 a Tribunalului Galați, susține că motivarea instanței de fond nu justifică exigențele legii și nu a făcut referire la situația fiecărui inculpat în parte. Din cuprinsul rechizitoriului rezultă că intre cei trei inculpați există diferențe de participație, de contribuție, aspecte de probațiune, aspecte care insă nu au fost analizate de instanța de fond.
Față de nemotivarea hotărârii instanței de fond, solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii și trimiterii cauzei spre rejudecare și punerea în libertate a tuturor inculpaților.
Pe fondul cauzei, avocat susține că inculpatul este arestat preventiv pentru o faptă - chiar dacă aceasta întrunește elementele constitutive a două infracțiuni - pentru care, în situații similare, alți inculpați nu sunt trimiși în judecată ori sunt cercetați în stare de libertate.
Contribuția inculpatului, conform rechizitoriului, în plăsmuirea unui antecontract de vânzare-cumpărare, dacă ar fi adevărată, nu ar justifica nici luarea măsurii arestării preventive și nici menținerea ei în actuala fază procesuală.
Susține că, în lipsa unor declarații ale inculpatului după faza începerii de urmărire penală, instanța trebuia să aprecieze contribuția și participația inculpatului analizându-se atât restul materialului probator dar având în vedere și declarația dată de acesta în calitate de făptuitor la data de 9 decembrie 2008. Contribuția inculpatului la această faptă se rezumă doar la participarea la plăsmuirea antecontractului respectiv.
Inculpatul este arestat preventiv pentru tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în forma autoratului, în condițiile în care rechizitoriul și instanța de fond nu descriu această faptă, deși inițial a fost arestat în calitate de complice.
Dacă inculpatul este vinovat, conform rechizitoriului, și a folosit acel înscris, acel înscris era un duplicat, care folosit în instanța civilă pentru a perfecta vânzarea-cumpărarea, s-a realizat o tentativă absolut improprie și nu se pedepsește, iar în fața instanței civile trebuia folosit antecontractul în versiunea originală. Executarea a fost concepută în așa fel incat să nu poată fi consumată.
Menționează că, potrivit încheierii recurate, inculpatul este arestat preventiv pentru că "lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru comunitatea locală".
Ținând cont de restul probelor, de faptul că inculpatul nu a fost implicat în demersurile anterioare făcute la notariat, nu a contactat niciodată partea vătămată, nu s-a prezentat la nici un termen de judecată la instanța civilă, nu a făcut nici un act prin care să înceapă executarea infracțiunii de înșelăciune, în condițiile descrise de instanță, este evident că instanța de fond nu a motivat dispoziția de menținere a arestării preventive.
Avocat solicită să se constate că, pe de o parte, hotărârea nu este motivată iar, pe de altă parte, că nu sunt elemente în legătură cu situația de fapt și cu persoana inculpatului care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.
Pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, prezența inculpatului în fața instanței și pentru a se asigura respectarea instituției privind libertatea persoanei, solicită să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului să nu părăsească localitatea G până la sfârșitul acestui proces.
Învederează că ținerea inculpatului în arest preventiv este exagerată și nejustificată în raport de datele acestui proces și de modul instrumentării probelor în cauză.
Avocat, având cuvântul în susținerea recursului formulat de recurentul-inculpat, critică încheierea din 13.01.2010 a Tribunalului Galați pentru aspecte invocate și de avocat, respectiv nemotivarea soluției dispuse.
Deși este vorba despre trei inculpați, având fiecare o situație faptică și personală proprie, specifică, cu o încadrare specifică, instanța de fond a analizat situația celor trei inculpați "în bloc", la modul general, constatând că "temeiurile care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea de libertate, în condițiile în care nu s-a început cercetarea judecătorească și nu au fost adminJ. probe".
Totodată, arată că motivarea instanței este o simplă reproducere parțială a unui text de lege, ceea ce nu este suficient. Potrivit încheierii recurate, dacă nu s-a început cercetarea judecătorească și nu au fost administrat probe, inculpatul nu are dreptul să solicite discutarea privind necesitatea menținerii sau nu a măsurii arestării preventive, ceea ce este nedrept, nelegal.
Astfel, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește aspecte vizând fondul cauzei, avocat susține că rechizitoriul este confuz deoarece se arată că "cei trei inculpați au redactat un fals antecontract", în condițiile în care nu sunt indicați inculpații, de fapt aceștia fiind doar în număr de doi.
Ulterior, se menționează că "cu privire la acest document inculpatul a declarat în faza actelor premergătoare că ar fi procesat acest antecontract pe calculatorul său personal", "este vorba de o copiere și de o prelucrare computerizată a semnăturii și impresiunii papilare de pe declarația de anulare a procurilor", însă această declarație a avut loc ulterior, în luna octombrie 2008, în vreme ce plăsmuirea antecontractului se presupune că a avut loc în vara anului 2008 și că acțiunea a fost introdusă în luna august.
Învederează că în cauză nu ne aflăm în fața unei tentative nici măcar relativ improprii ci este o tentativă absolut improprie pentru că pentru a se realiza ceea ce și-a propus inculpatul, trebuia să treacă prin filtrul justiției, instanța civilă solicitându-i inculpatului să depună actul original, care nu există. Dosarul civil a fost suspendat, ulterior fiind repus pe rol la cererea părții civile.
Precizează că la momentul luării măsurii arestării preventive au fost avute în vedere atât scopurile prev. de art.136 Cod procedură penală dar și art.1491alin.1 Cod procedură penală.
Însă, în prezent, scopurile pentru care s-a luat măsura arestării preventive s-au epuizat pentru că în prezent cauza se află în cursul cercetării judecătorești, urmărirea penală fiind finalizată.
Astfel, nu se poate susține că nu s-au schimbat temeiurile arestării și nu se poate demonstra că, lăsat liber, inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Solicită să se aprecieze că art.136 Cod procedură penală prevede și alte măsuri preventive ce pot asigura desfășurarea normală a cercetării judecătorești, să fie admis recursul formulat și a se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, inculpatul urmând să se supună obligațiilor impuse de lege.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, susține că, inițial, nu s-a dorit arestarea preventivă a inculpaților insă, în final, prin luarea acestei măsuri judecătorul fondului va fi obligat să individualizeze pedepse cu închisoarea.
La pag. 17 rechizitoriului se menționează că "dl. comisar șef a primit la domiciliu un apel d e la o persoană care s-a recomandat a fi ". Față de situația acestui inculpat, arată că ori de câte ori este vorba despre disjungere, cei față de care s-a disjuns cauza au beneficiat de un tratament preferențial folosindu-și informațiile pentru a-i acuza pe ceilalți inculpați.
Învederează că recurenții-inculpați nu au capacitățile intelective necesare săvârșirii faptei, spre deosebire de inculpații și care au desfășurat toate activitățile infracționale și față de care cauza s-a disjuns.
Activitatea inculpatului nu a fost de natură a săvârși infracțiunea de tentativă la înșelăciune.
Activitatea inculpatului are legătură cu și, neavând nicio legătură insă cu activitatea inculpaților și.
În declarația părții vătămate G, aflată la fila 6 dosar, acesta arată că "m-am temut de fiul meu care nu urmărește altceva decât să pună mâna pe casă și să mă bage la azil". Partea vătămată nu reclamă fapta niciunuia dintre inculpați, fiindu-i teamă doar de fiul său.
Solicită să fie avută în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, care a cooperat cu organele de anchetă.
Menționează că în dosare are delegație pentru toți inculpații și a susținut în fața instanțelor că inculpatul dorește să renunțe la judecată, insă nu a putut formula această cerere în scris, dată fiind starea sa de arest preventiv, insă a menționat instanței locul de deținere a inculpatului. Totuși, în mod greșit inculpatul a fost citat la un alt loc de deținere, fiind astfel indicii că se urmărește împiedicarea inculpatului să precizeze că dorește să renunțe la judecată.
Învederează că măsura arestării preventive a depășit termenul rezonabil și nu se mai impune menținerea acesteia pentru că: inculpatul nu are antecedente penale, inculpatul a avut anterior o condamnare pentru o altă faptă.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare cu luarea măsurii obligării inculpatului și a celorlalți inculpați de a nu părăsi localitatea, măsură suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor inculpaților, precizând că încheierea recurată este motivată, cuprinzând aspectele necesare, fără a se intra pe fondul cauzei. Instanța de fond a precizat în mod corect că se mențin temeiurile avute in vedere la luarea acestei măsuri preventive. Ultima prelungire s-a acordat pentru întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată, ceea ce nu a schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru faptele pentru care au fost cercetați, și pentru care s-a dispus anterior arestarea lor, avându-se în vedere gravitatea faptelor comise, ce relevă și periculozitatea socială a inculpaților, și înțelegerea inculpaților privind săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
Totodată, solicită să fie respinse și cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă de a nu părăsi localitatea sau țara având în vedere că nu s-au modificat temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpaților.
Curtea, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvânt recurenților-inculpați.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Recurentul-inculpat, personal arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 13.01.2010, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația dispus, în baza art.3001alin.3 din Codul d e procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpaților:, și.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și că ele impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații:, și, criticând-o ca nelegală și ca netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorii aleși ai inculpaților au susținut, în esență, că încheierea recurată nu este motivată în mod convingător și că faptele reținute în sarcina inculpaților nu sunt suficient clarificate și nu justifică menținerea măsurii arestării preventive.
Recursul este nefondatpentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.3001din Codul d e procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acestei măsuri.
În funcție de rezultatul verificării, instanța dispune fie revocarea măsurii arestării preventive - dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate - fie menținerea acestei măsuri, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
În speță, inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.874/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, pentru săvârșirea infracțiunilor de: tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, instigare la fals privind identitatea în formă continuată și uz de fals în formă continuată, fapte prevăzute de art.20 Cod penal raportat la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, art.25 raportat la art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și art.291 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada septembrie - octombrie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, în complicitate cu alte persoane, prin substituire de persoană, a obținut procuri notariale false în baza cărora a încercat să o inducă în eroare pe partea vătămată G, încercând să-i vândă acestuia imobilul din-, proprietatea lui ă G, urmând a cauza un prejudiciu de 155.000 Euro.
Prin același rechizitoriu a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de: tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art.20 Cod penal raportat la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal și art.290 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că, împreună cu inculpatul, a redactat în fals un antecontract de vânzare-cumpărare, între vânzător ă G și cumpărător-inculpat, semnat în calitate de martor de inculpatul, document (în care se menționa că s-ar fi făcut plata sumei de 70.000 Euro ca preț al imobilului din-) pe care l-au folosit în instanță, solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în dauna părții vătămate ă
De asemenea, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art.20 Cod penal și raportat la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal și art.290 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că, împreună cu inculpatul, a redactat în fals un antecontract de vânzare-cumpărare, între vânzător ă G și cumpărător inculpat, semnat în calitate de martor de către el, document (în care se menționat că s-ar fi făcut plata sumei de 70.000 Euro ca preț al imobilului din-) pe care l-au folosit în instanță, solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în dauna părții vătămate ă
În cursul urmăririi penale s-a luat împotriva inculpaților măsura arestării preventive, în temeiul art.143 coroborat cu art.148 alin.1 lit.f din Codul d e procedură penală, reținându-se că sunt indicii temeinice care confirmă presupunerea că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Contrar celor susținute de inculpați prin motivele de recurs, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și impun menținerea acestei măsuri.
Astfel, din probele adminJ. în cursul urmăririi penale (respectiv din declarațiile martorilor: ă l, -, G, și ale inculpaților:, și, coroborate cu sesizarea lui ă l, declarațiile părții vătămate ă G, procesul-verbal de amprentare și fotografiere parte vătămată ă G, planșele fotografice, procesele-verbale de recunoaștere din planșe fotografice, procesele-verbale de verificare, procesele verbale de ridicare înscrisuri, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între inculpatul și partea vătămată ă G, procura nr.2064/01.09.2008, procura nr.2129/05.09.2008, declarația notarială nr.2128/05.09.2008, procura de revocare, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și expertiza dactiloscopică) rezultă indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 din Codul d e procedură penală, că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Una din infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, respectiv tentativa la înșelăciune, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea și împrejurările în care se presupune că a fost săvârșită pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților creează o stare de pericol, de insecuritate colectivă, atât pentru societate, în general, cât și pentru siguranța raporturilor civile, în particular, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii de către alte persoane a unor fapte asemănătoare, în lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de cei bănuiți că au comis astfel de fapte.
Aspectele invocate de inculpați, în sensul că urmărirea penală nu a clarificat în ce constă participația fiecăruia dintre ei la săvârșirea faptelor și care este corecta încadrare juridică a acestora, exced obiectului prezentului recurs, urmând a fi lămurite de către instanța de fond, în urma cercetării judecătorești.
În ce privește critica formulată de inculpați, în sensul că încheierea recurată nu este motivată, Curtea reține că, deși este sumară, motivarea încheierii cuprinde în mod succint argumentele pe care se sprijină soluția pronunțată, astfel că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, ci completarea motivării de către instanța de recurs.
Față de considerentele mai sus arătate, reținând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților:, și nu au dispărut și că ele impun în continuare privarea de libertate, Curtea constată că este legală și temeinică încheierea recurată, prin care a fost menținută această măsură.
În consecință, văzând și dispozițiile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respinse ca nefondate recursurile inculpaților:, și.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații: (fiul lui și, născut la data de 21.03.1987 în G, județul G, CNP:-, domiciliat în G,-, -.1,. 39, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), (fiul lui - și, născut la data de 01.03.1966 în G, județul G, CNP:-, domiciliat în G,-, -.5.C,. 2,. 30, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) și (fiul lui și, născut la data de 23.05.1974 în G, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), împotriva încheierii de ședință din 13.01.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenți la plata către stat a câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /25.01.2010
Tehnored. /2 ex./28.01.2010
Fond:
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
