Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 330
Ședința publică din 07 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Suceava
Reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii din 03 septembrie 2009 pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpații, asistați de avocat ales și traducător.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
Întrebați fiind, inculpații recurenți arată că nu doresc să dea declarație în această fază procesuală și că își mențin declarațiile date anterior. De asemenea, arată că își mențin recursurile declarate.
Instanța, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales pentru inculpați solicită admiterea recursurilor și revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Straja sau țara. Apreciază încheierea tribunalului ca fiind nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond nu s-a referit la toate aspectele invocate în apărare, motivarea fiind una generică și nu cu referire la speța concretă. Instanța de fond trebuia să verifice existența condițiilor prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală pentru a vedea dacă subzistă temeiurile prevăzute de acestea. Referitor la condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, în ceea ce privește măsura preventivă interesează doar infracțiunea de contrabandă calificată, întrucât inculpații au recunoscut fapta de trecere frauduloasă a frontierei de stat.
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj arată că aceasta a fost reținută în mod artificial, pentru a atrage o imagine negativă asupra inculpaților. Martorii din dosar sunt de fapt părțile vătămate (polițiștii de frontieră) tocmai pentru a exista probe, dar aceste declarații nu se coroborează cu alte mijloace de probă iar adeverințele medicale au fost depuse doar pentru a da impresia că fapta este foarte gravă, însă aceste adeverințe ar fi putut constitui mijloace de probă doar dacă ar fi fost eliberate de un serviciu de medicină legală. Organele de poliție în loc să tragă focuri de avertisment, au tras în inculpați, și pentru a nu fi trași la răspundere au motivat că inculpații au devenit violenți, apărând astfel în mod artificial infracțiunea de ultraj.
În ceea ce privește infracțiunea de contrabandă calificată, singurul considerent pentru care s-a reținut această infracțiune este acela că inculpații ar fi săvârșit fapta împreună. Ori imaginile surprinse prin procedeul termoviziunii arată clar că la data critică pe teritoriul României a fost depistată doar o singură persoană, ceea ce confirmă în totalitate declarațiile inculpaților referitoare la faptul că arma ar fi fost introdusă în țară doar de către inculpatul. A săvârși fapta împreună cu un coinculpat, din punct de vedere penal, înseamnă fie o formă de participație la aceeași faptă, fie săvârșirea unei fapte în formă de coautorat, și fiind același context, se spune că au săvârșit fapta împreună. Latura obiectivă a infracțiunii de contrabandă constă exclusiv în introducerea în țară a armelor de către un singur inculpat, nedovedindu-se forma calificată a faptei și săvârșirea acesteia împreună de către cei doi inculpați. Se susține că fapta este de o gravitate deosebită însă acest lucru nu este dovedit cu probe certe iar inculpații nu au fost acuzați de nerespectarea regimului armelor sau muniției. Infracțiunea de contrabandă se referă la eludarea taxelor vamale, fiind astfel o infracțiune de prejudiciu, însă în cazul de față nu există niciun prejudiciu întrucât obiectul care a fost trecut peste frontieră s-a recuperat de către organele statului, fiind vorba despre o simplă armă de vânătoare pe care foarte multe persoane o dețin mai mult sau mai puțin legal, simpla deținere nefiind o faptă de o gravitate deosebită.
Cu referire la disp. art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, arată că în ceea ce privește alegerea măsurii, instanța de fond s-a referit la persoana inculpaților și activitatea lor infracțională însă nu a motivat pericolul concret pe care-l prezintă aceștia și fapta reținută în sarcina lor, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca fapta să fie considerată de o gravitate deosebită.
În ceea ce privește disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală arată că instanța de fond a motivat pericolul concret pentru ordinea publică, referindu-se în mod generic la rezonanța negativă, reacția colectivă care afectează echilibrul social firesc, stare de temere, de dezaprobare și de insecuritate socială, dar nu concretizează pericolul pe care l-ar prezenta cei doi inculpați cercetați în speța de față, din motivarea hotărârii rezultând doar că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din pericolul social generic, din limitele de pedeapsă și examinarea concretă a faptelor.
Arată că menține practica judiciară depusă la instanța de fond și înțelege să facă vorbire doar despre decizia CEDO Lethelier vs. Franța, relevantă în prezenta cauză privind optica CEDO în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea precizând că dacă există o rezonanță a faptei în colectivitate, aceasta trebuie să determine anumite tulburări sociale care să afecteze în mod real și efectiv ordinea publică. Mai arată că din punctul său de vedere în dreptul penal românesc există și o condiție suplimentară, respectiv cea prevăzută de art. 136 alin. 1 teza I Cod procedură penală, referitoare la buna desfășurare a procesului penal, dar având în vedere că prezenta cauză se află în etapa cercetării judecătorești nu reiese în ce mod rezonanța socială negativă ar afecta buna desfășurare a procesului penal. Precizează că legiuitorul impune necesitatea existenței de probe din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică, însă la dosarul cauzei nu există până în momentul de față niciun mijloc de probă din care să rezulte că rezonanța socială negativă subzistă într-o asemenea intensitate încât să justifice privarea de libertate a inculpaților în continuare. Instanța de fond s-a pronunțat asupra termenului rezonabil, însă acesta nu a fost singurul aspect invocat în apărare.
În situația în care instanța apreciază că există un pericol concret pentru ordinea publică, raportat și la stadiul procesual în care se află cauza, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea, măsură care asigură buna desfășurare a procesului penal. Precizează că nu există niciun considerent legal pentru care să fie menținută măsura preventivă luată față de inculpați.
Reprezentantul Ministerului Public arată că pe baza probatoriului administrat în cauză rezultă că sunt date condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală precum și cele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat că măsura preventivă a fost luată în mod legal și temeinic. Arată că ambii inculpați au pătruns pe teritoriul României în mod ilegal cu scopul de a vinde arma și muniția aferentă, fiind date astfel condițiile infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei, a infracțiunii de contrabandă precum și a celei de ultraj. Precizează că polițiștii au fost audiați ca martori întrucât nu s-au constituit părți civile. În ceea ce privește art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciază că infracțiunile săvârșite sunt grave, în România introducerea în țară a armelor letale sau neletale fiind reglementat de Legea nr. 295/2004. Dată fiind această situație, apreciază că se impunea menținerea stării de arest a celor doi inculpați și în temeiul disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate.
În replică, avocat ales arată că în ceea ce privește reținerea infracțiunii de contrabandă, aceasta nu poate fi motivată ca fiind nerespectarea regimului armelor și muniției.
Inculpații, având pe rând ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, conform disp. art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data 03.09.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive, respectiv de înlocuire a acesteia cu una din măsurile preventive prev. de art. 145 sau 1451Cod procedură penală.
În temeiul art. 3001alin. 1 Cod procedură penală, s-a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: contrabandă calificată, prev. de art.271, 274 din Legea nr.86/2006, modificată prin OUG nr.33/2009, trecere ilegală a frontierei de stat, prev. de art.70 alin.1 din OUG 105/2001, cu modificările și completările ulterioare și ultraj, prev. de art.239 alin. 2 Cod penal.
În temeiul disp. art.3001alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților și.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava nr. 130D/P/2009 din 31.08.2009, inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor mai -menționate.
S-a reținut în rechizitoriu că inculpatul, în noaptea de 23/24.07.2009, împreună cu cetățeanul ucrainean, în baza unei înțelegeri prealabile cu un cetățean ucrainean, urma să predea unui cetățean român cunoscut cu apelativul "", o de vânătoare cu inscripția "Special---" " " ". (), seria 93356, 5 cartușe aferente, un aparat de vedere pe timp de noapte marca "", precum și un spray lacrimogen, introduse ilegal pe teritoriul României într-un loc situat în apropierea frontierei de stat, respectiv pe direcția 764, adiacentă localităților de - Straja, jud.
În noaptea de 23/24/.07.2009, inculpatul, împreună cu inculpatul, a trecut ilegal frontiera din Ucraina în România, pe direcția 764 adiacentă localității Straja, jud. S, iar în data de 24.07.2009, orele 04,00, în dreptul stâlpului de frontieră 764 - 30, în momentul în care a fost descoperit de către o patrulă a poliției de frontieră, a folosit forța împotriva membrilor acesteia cu intenția de a scăpa.
De asemenea, inculpatul, în ziua de 24 iulie 2009, orele 00,00, a introdus ilegal pe teritoriul României prin dreptul stâlpului de frontieră 764 - 30, la limita localităților de - Straja, jud. S, împreună cu inculpatul, cetățean ucrainean, arma de vânătoare cu inscripția"Special---" " " ". (), seria 93356, cu scopul de aol ivra unui cetățean român, neidentificat până în prezent.
În ziua de 24 iulie 2009, orele 00,00, inculpatul, împreună cu inculpatul, a trecut ilegal frontiera de stat a României cu sensul Ucraina către România, prin dreptul stâlpului de frontieră 764- 30, la limita localităților de - Straja, jud. S, iar în data de 24.07.2009, orele 04,00, în dreptul stâlpului de frontieră 764 - 30, în momentul în care a fost descoperit de către o patrulă a poliției de frontieră, a folosit forța împotriva membrilor acesteia un spray cu gaz iritant-lacrimogen, pulverizându-l spre zona ochilor cu intenția de a scăpa.
Prin rezoluția din data de 24.07.2009, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul, iar prin ordonanța din aceeași dată s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor decontrabandă calificată, prev. de art. 271, 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin OUG nr. 33/2009,trecere ilegală a frontierei de stat, prev. de art. 70 alin. 1 din OUG 105/2001, cu modificările și completările ulterioare și ultraj, prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal.
Prin încheierea nr. 39 din data de 24.07.2009, Tribunalul Suceavaa admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, dispunând arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 de zile și emiterea mandatului de arestare preventivă, iar prin încheierea nr. 151 PA din 19.08.2009 a Tribunalului Suceava, s-a prelungit măsura arestării preventive pe o perioadă de 15 zile, de la 22.08.2009 până la 05.09.2009.
Prin rezoluția din data de 28.07.2009, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul, iar prin ordonanța din aceeași dată s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor decontrabandă calificată, prev. de art. 271, 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin OUG nr. 33/2009,trecere ilegală a frontierei de stat, prev. de art. 70 alin. 1 din OUG 105/2001, cu modificările și completările ulterioare și ultraj, prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal.
Prin încheierea nr. 40 din data de 29.07.2009, Tribunalul Suceavaa admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, dispunând arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 de zile și emiterea mandatului de arestare preventivă, iar prin încheierea nr. 150 PA din 19.08.2009 a Tribunalului Suceava, s-a prelungit măsura arestării preventive pe o perioadă de 15 zile, de la 27.08.2009 până la 10.09.2009.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpații și, potrivit art. 3001Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că aceasta este legală și temeinică, motiv pentru care a dispus în consecință.
Astfel, potrivit disp. art.148 alin.1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală - existența unor probe sau indicii temeinice, astfel cum sunt ele definite în art. 681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală - și numai dacă este dat vreunul din cazurile prev. de art. 148 al. 1 lit. a - f Cod procedură penală.
În cauză, s-a constatat că sunt îndeplinite atât condițiile prev. de art.143, întrucât din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, dar și cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv că pentru faptele comise legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143. Cod procedură penală, Tribunalul a reținut că în cauză există probe (directe) și indicii temeinice (probe indirecte), în sensul art. 681Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații și au săvârșit infracțiunile de contrabandă calificată, prev. de art. 271, 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin OUG nr. 33/2009, trecere ilegală a frontierei de stat, prev. de art. 70 alin. 1 din OUG 105/2001, cu modificările și completările ulterioare și ultraj, prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal, (arestarea preventivă fiind dispusă numai pentru infracțiunea de contrabandă calificată), relevante fiind în acest sens: proces-verbal de constatare din data de 24.07.2009, proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 24.07.2009; proces-verbal de cercetare în comun cu grănicerii ucraineni; note de raport din data de 24.07.2009; planșă fotografică cu aspecte de la cercetarea locului faptei din data de 24.07.2009; proces-verbal de citire a telefoanelor; rezoluții de efectuare a constatării tehnico-științifice dactiloscopice și balistice; raport de constatare tehnico-științifice din data de 20.08.2009; proces-verbal de supraveghere operativă din data de 23/34.07.2009, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpaților.
Având în vedere probatoriul administrat (mai amintit), Tribunalul a constatat că arma de vânătoare nu a fost depistată ascunsă în vreun bagaj sau măcar husă, iar prin geometria sa aceasta constituie un obiect dificil de mascat față de o persoană aflată în imediata apropiere (cum susțin inculpații în declarațiile lor).
Tribunalul a concluzionat că acest probatoriu întrunește exigențele art. 681și 143.C.P.P. referitor la indiciile temeinice ce justifică prelungirea detenției, cu mențiunea că gradul de certitudine pe care acestea îl generează nu trebuie confundat cu certitudinea necesară unei eventuale condamnări. Mai exact, indiciile trebuie să fie de așa natură încât sunt apte a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut săvârși infracțiunea (cauza Fox, și Hartley contra Marii Britanii, paragrafele 32, 34-35).
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pentru fapta de contrabandă calificată reținută în sarcina inculpaților este prevăzută o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani (respectiv pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani), iar la dosarul cauzei există probe că lăsarea în libertate în libertate a celor doi inculpați prezintă pericol pentru ordinea publică.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, Tribunalul a constatat că deși din Codul român de procedură penală lipsește definiția legală a expresiei "pericol concret pentru ordinea publică", doctrina și jurisprudența constantă din România, și îndeosebi a Înaltei Curți de Casație și Justiție care are ca atribuție constituțională asigurarea interpretării și a aplicării unitare a legii de către celelalte instanțe judecătorești, au cristalizat acest concept, iar o jurisprudență constantă satisface exigențele de previzibilitate a legii, stabilindu-se că prin "pericol concret pentru ordinea publică" trebuie înțeleasă inclusiv reacția colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța sa, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Inculpații sunt cetățeni străini (ucraineni) și au trecut înarmați, în mod ilegal, frontiera de stat a României cu Ucraina. Mai mult, această trecere a avut loc noaptea, iar organele poliției de frontieră au fost nevoite a face uz de armă și au fost agresate de către inculpați (cu un spray iritant și prin acțiuni de îmbrâncire/împingere a acestora).
A apreciat tribunalul că astfel de fapte aduc o atingere gravă ordinii publice și climatului de siguranță și securitate ce trebuie să caracterizeze un stat de drept, iar trecerea timpului (în speță aproximativ 45 de zile) nu poate fi apreciată ca suficientă pentru estomparea acestui pericol.
În consecință, Tribunalul, constatând că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, iar temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent a procedat în consecință.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursurilor, au arătat că nu există indicii temeinice de comitere a infracțiunii de contrabandă calificată pentru care au fost arestați și nici probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere totodată și gravitatea redusă a faptelor, motiv pentru care se justifică judecarea în stare de libertate. În ceea ce privește infracțiunile de ultraj, singurele probe invocate de către acuzare le constituie declarațiile agenților de poliție care pretind că au fost loviți de în incident. În subsidiar, au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3001al. 1 Cod procedură penală după înregistrarea dosarului la instanță în cazurile în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea sa de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheierea motivată, arestarea preventivă.
În speță, măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă prin încheierea nr. 39A din data de 24.07.2009, respectiv nr.40A din data de 29.07.2009 ale Tribunalului Suceava, aceasta fiind ulterior prelungită, reținându-se ca fiind date condițiile prev. de art.136, art.143, 146 și art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
Din probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice, astfel cum sunt acestea definite de disp.art.68/1 cod procedură penală, că inculpații recurenți au comis faptele pentru care au fost cercetați și ulterior trimiși în judecată, îndeplinite fiind cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală. Forța probatorie a acestor indicii creează instanței bănuiala legitimă în acest sens.
În ceea ce privește condițiile cerute de art.148 alin. 1 lit.f Cod procedură penală reținute de instanța de fond la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, acestea sunt date în cauză, atât sub aspectul condiției cuantumului pedepsei, cât și sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică.
Relativ la pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl reprezintă, acesta, după cum însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului admite, este relevat în cauză, la acest moment apropiat de comiterea lor, de gravitatea faptelor pretins a fi comise de către aceștia. S-a creat astfel în rândul opiniei publice un sentiment de indignare, impunând o reacție adecvată a organelor chemate să restabilească ordinea de drept încălcată.
Prin urmare, există o necesitate reală și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală și justifică o detenție provizorie a inculpaților, cel puțin o perioadă de timp, subzistând astfel în cauză temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
Față de cele mai -menționate, Curtea constată că în mod corect prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Pentru aceleași motive, nu se justifică înlocuirea, față de inculpați, a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă neprivativă de libertate, cum aceștia au solicitat în subsidiar.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 1 lit. b rap. la art. 3001alin. 4 și 160 alin.2 Cod procedură penală, va respinge recursurile declarate de inculpați, ca nefondate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații - cetățean ucrainean, fiul lui și, născut la data de 28 iulie 1988, posesor al pașaportului seria - numărul -, domiciliat în localitatea, raion, regiunea, Strada -, numărul 113, Ucraina și - cetățean ucrainean, fiul lui și, născut la data de 10.12.1982 în - Raion, Regiunea, cu același domiciliu,-, studii - 11 clase, fără ocupație, posesor al pașaportului internațional nr. -, ambii în prezent aflați în stare de arest preventiv la Penitenciarul Botoșani, împotriva încheierii din 03 septembrie 2009 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosar nr-.
Obligă pe fiecare dintre inculpații recurenți să plătească statului câte 150 lei cheltuieli judiciare din recurs.
Dispune avansarea din fondurile sumei de 34,75 lei reprezentând onorariul traducătorului autorizat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 07.09.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 3/08.09.2009
Jud. fond -
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andrieș Maria, Andronic Tatiana
