Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.330/R/2009

Ședința publică din 20 mai 2009

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:

, procuror șef secție judiciară

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva Încheierii penale din 29 aprilie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul inculpatului solicită amânarea cauzei față de lipsa inculpatului, care nu a putut să fie transferat, având afaceri judiciare la Tribunalul Sălaj.

Deliberând, instanța respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul inculpatului, având în vedere că s-a mai acordat un termen în vederea apărării, iar prezența inculpatului la judecarea recursului nu este obligatorie. Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara, apreciind că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Instanța de fond a reținut că pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din gravitatea faptei săvârșite și modalitatea concretă în care aceasta s-a comis. Acestea sunt elemente care țin de individualizarea pedepsei și nu reflectă pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în stare de libertate. Hotărârea de condamnare nu este definitivă, inculpatul beneficiind de prezumția de nevinovăție. Solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului la instanța de fond, apreciind că nu există nici un pericol ca inculpatul să influențeze buna desfășurare a procesului penal dacă ar fi pus în libertate. Cu onorar avocațial din.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare. Având în vedere hotărârea de condamnare pronunțată de prima instanță, dar și raportat la gravitatea faptei comise, apreciază că se impune menținerea în stare de arest a inculpatului. În concluzie, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului, în baza art.192 alin.2 pr.pen. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

CURTEA

Prin încheierea penală din 29 aprilie 2009 a Tribunalului Sălaj, în baza art.160 alin.3 raportat la art.3001Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:

1. (fiul lui și, născut la data de 03.06.1987 în Z, jud. S, domiciliat în, nr.169, jud. S);

2. (fiul lui și, născut la data de 04.10.1989 în, jud. S, domiciliat în, nr.169, jud. S).

Onorariul avocațial pentru apărare din oficiu a inculpaților în sume de câte 100 lei a fost avansat Baroului de Avocați S din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că subzistă temeiurile legale care au impus această măsură și față de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpați, se impune menținerea arestului preventiv al acestora.

Astfel, s-a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, tâlhărie și complicitate la furt calificat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 211 alin. 1, 2 lit. b și al. 21lit. a, c Cod penal și art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,g și i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c și 33 lit.a Cod penal iar inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie, fapte prevăzute și pedepsite de art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 211 alin. 1, 2 lit. b și al. 21lit. a, c Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și 33 lit.a Cod penal, aceștia fiind arestați preventiv în baza art.148 lit. f și art.149(1) Cod procedură penală prin încheierea penală nr.15/A din 31 octombrie 2008 Judecătoriei Zalău.

Măsura arestării preventive a fost menținută de instanța de fond și după trimiterea în judecată a inculpaților iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr.82 din 25 martie 2009 Judecătoriei Zalău, inculpații și au fost condamnați, fiecare, la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu privare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate.

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și inculpatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr- stabilindu-se termen de judecată pentru soluționarea apelului data de 20 mai 2009.

S-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților și este temeinică și legală iar temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Astfel, inculpații sunt judecați pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, tâlhărie și complicitate la furt pentru inculpatul și infracțiunile de violare de domiciliu și tâlhărie pentru inculpatul, constând în aceea că cei doi inculpați, împreună cu coinculpații -A și - cercetați în stare de libertate și cu făptuitoarea (12 ani), în seara zilei de 27.10.2008, în jurul orelor 2000, prin forțarea ușii de acces, scoțând-o din balamale, au pătruns fără drept în locuința părții vătămate din localitatea Poarta, comuna. După pătrunderea forțată în locuința părții vătămate, inculpații au amenințat-o cu moartea pe partea vătămată, apoi au lovit-o cu pumnii si picioarele și după ce au căutat prin casă au luat mai multe bunuri, în principal alimente, o parte consumându-le chiar la fața locului, precum și un motofierăstrău, un telefon mobil și un radiocasetofon portabil.

Faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prezintă o gravitate sporită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpați fiind închisoarea mai mare de 4 ani apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Acest pericol se raportează atât la persoana inculpaților cât și la pericolul social concret al faptei săvârșite precum și la reacția colectivității față de asemenea fapte grave, lăsarea în libertate a inculpaților ar putea stimula temerea în rândul cetățenilor, că organele de stat nu acționează eficient, că nu aplică legea față de persoanele care au comis fapte grave și că ei ar putea fi în pericol. Aceasta și datorită modalității în care inculpații a comis faptele: pe timp de noapte, prin efracție și prin amenințare.

Împotriva încheierii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs pe care nu l-a motivat în scris, iar în concluziile orale, apărătorul din oficiu a solicitat casarea încheierii și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive față de inculpat și în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și, deși a fost condamnat în primă instanță, încă se bucură de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Analizând actele dosarului, Curtea reține că inculpatul a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.192 alin.2, art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.2/1 lit.a,c pen. art.26 rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.1, lit.a,g,i pen. cu aplic.art.75 lit.c pen. menținându-se starea de arest a acestuia.

Împotriva sentinței nr.82 din 25 martie 2009 Judecătoriei Zalău, au declarat apel coinculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, la primul termen fixat, s-a analizat din oficiu măsura arestării preventive pentru ambii inculpați și în mod corect, a fost menținută starea de arest, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, ci în plus, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, pe care personal, nu a contestat-o și care este posibil a fi modificată doar prin extinderea efectelor apelului celuilalt inculpat.

Conform disp.art.160 alin.3 pr.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive, iar raportat la temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. și la împrejurarea că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani cu privare de libertate, ținând cont de gravitatea faptei și de persoana sa, se apreciază că arestarea preventivă se impune a fi menținută.

În consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. recursul este nefondat și va fi respins ca atare.

Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 03.06.1987, aflat în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 29 aprilie 2009 Tribunalului Sălaj.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

RED.CI/MB

29.05.09/4 EX.

Președinte:Claudia Ilieș
Judecători:Claudia Ilieș, Vasile Goja Ana Covrig

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Cluj