Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 332/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 332/R/2008
Ședința publică din 6 iunie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent R, născut la 16.07.1980, fiul lui și, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art. 160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent R, în stare de arest, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.3137 din 05.06.2008, emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Traducerea ședinței de judecată a fost asigurată de translator.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent R - avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, cu consecința punerii sale în libertate. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar, pe de altă parte, inculpatul se află în stare de arest din luna august 2007 și ceilalți inculpați din cauză sunt cercetați în stare de libertate, ca atare, față de faza procesuală în care se află procesul penal se poate dispune judecarea acestuia în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, apreciind că, în mod just, după analiza probelor de la dosar Tribunalul Bihora considerat că temeiurile arestării mai subzistă, față de faptele reținute în sarcina acestuia.
Inculpatului recurent R arată că nu vede nici un pericol pentru ordinea publică în cazul judecării lui în stare de liberate, iar pe de altă parte, se obligă în cazul în care va fi judecat în stare de libertate să nu părăsească localitatea și să se prezinte la fiecare termen de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27 mai 2008 Tribunalul Bihor, a dispus, printre altele, în baza art. 300 Cod procedură penală raportat la art. 160 lit.b Cod de procedură penală a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului fiul lui și, ns. la 16 iulie 1980 în, cetățenie slovacă, domiciliat în Republica Slovacia localitate Ziar -/23 cod de identificare - -/8400, arestat preventiv în baza încheierii penale din 02 august 2006 pronunțată de Tribunalul București secția II-a penală, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 353/UP/ 02.08. 2006.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihor, examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat la data de 2 august 2007 în baza încheierii penale din 02 august 2006 pronunțată de Tribunalul București secția II-a penală, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 353/UP/ 02.08. 2006, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a acestuia, motiv pentru care văzând dispozițiile art. 300/2 combinat cu art. 160/b alin.3 Cod de procedură penală și prevederile art. 23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art. 5 paragraful l lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale a menținut arestarea preventivă a inculpatului
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
În susținerea motivelor de recurs s-a invocat că măsura menținerii arestului preventiv dispusă prin încheierea Tribunalului Bihor este nelegală, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, iar pe de altă parte ceilalți doi inculpați față de care s-a disjuns cauza sunt judecați în stare de libertate.
. Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivele de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozițiilor prezentei.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Prima instanță a statuat în mod motivat și legal că se impune menținerea inculpatului în stare de arest, având în vedere fapta pentru care este cercetat inculpatul, respectiv, că inculpatul R s-a ocupat împreună cu alte persoane de îndrumarea și călăuzirea unui grup de 68 migranți, cetățeni moldoveni, găsiți în România, începând cu data de 12.05.2006, precum și de organizarea activității de îmbarcare a acestora în autotrenul cu număr de înmatriculare ZV-741-AZ, cu care urmau să iasă ilegal din țară, la data de 16.06.2006, prin crearea unui culoar între marfa pe care o transporta tirul, migranții fiind ascunși într-un locaș construit din material lemnos. S- mai reținut că inculpatul s-a asociat cu mai mulți cetățeni slovaci, unguri și români și a constituit o grupare de criminalitate organizată, ai cărei membrii desfășurau activități bine stabilite în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de migranți, fiind recompensat financiar pentru aceasta.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive, potrivit art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. "f" din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit. "c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat.
Cât privește cazul prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, de asemenea, în speță sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericol social al faptei, poate decurge din acesta. Mai mult de atât, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 90 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondatrecursul penal declarat de inculpatulR,fiul lui și al lui, născut la 16.07.1980, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 27 mai 2008, pronunțată în dosarul nr.876/P/2008 de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 90 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, va fi avansată din contul Ministerului Justiției, în cel al Baroului de Avocați B, pe seama avocatului, delegație 3137/2008.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
red. decizie - /11.06.2008
jud. fond
Tehnored.dec. /11.06.2008
3 ex.
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Crișan Marinela, Condrovici Adela
