Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 332/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 332/

Ședința publică din data de 02 iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Adriana Ispas

JUDECĂTOR 2: Maria Uzună

JUDECĂTOR 3: Viorica Lungu

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -

S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciar Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.208-209 Cod penal, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.

În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:

- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat () - în baza împuternicirii avocațiale nr.2768/2009, emisă de Baroul d e Avocați

Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.

În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.

Avocat (), apărător din oficiu recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.

Apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, rezonanța socială negativă a faptei s-a stins prin trecerea unui timp destul de îndelungat iar până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitivă, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Precizează că inculpatul se află în stare de arest preventiv de o perioadă de 7 luni iar termenul rezonabil pentru care această măsură poate fi dispusă, a fost depășit.

Pentru aceste considerente, solicită revocarea măsurii arestării preventive considerând că scopul procesului penal poate fi atins și prin cercetarea inculpatului în stare de libertate.

Dacă instanța constată că asupra inculpatului trebuie să se mențină un control, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Procurorul,având cuvântul, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și la acest moment procesual, ele nu s-au modificat și nici nu au apărut elemente noi în favoarea inculpatului cercetat pentru infracțiunea de furt calificat, cu o valoare mare de prejudiciu.

Precizează că inculpatul a mai suferit anterior 9 condamnări, astfel că se justifică menținerea în continuare a măsurii arestării preventive.

Consideră că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive și nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Față de aceste considerente, apreciază că Tribunalul Constanțaa pronunțat o hotărâre legală și temeinică, solicitând menținerea acesteia.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul promovat în cauză.

Instanța ia cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea de ședință din data de 27 mai 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art.3002Cod procedură penală, a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin încheierea nr. 120/13.11.2008 pronunțata de Judecatoria Constanta, în dosarul nr-, s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventiva a inculpatului, insa prin incheierea nr. 166/14.11.2008 a Tribunalului Constantaa fost admis recursul declarat de procuror si s-a dispus luarea masurii arestarii preventive fata de acelasi inculpate pe o durata de 29 de zile, începand cu data de 14.11.2008 și până la 12.12.2008 inclusiv, iar prin incheierile successive pronunțate în cauză s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive, dispunandu-se mentinerea starii de arest.

Tribunalul, în apel constată că sunt în continuare incidente dispozițiile art. 143 alin.1 în C.P.P. sensul că persistă bănuiala legitimă conform căreia inculpatul se face vinovat de infracțiunile care I se rețin în sarcină.

Mai mult în cauză sunt îndeplinite în continuare condițiile cumulative prev. de art. 148 lit. f proc.pen. în sensul că inculpatul este cercetat pentru savarsirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și exista probe certe ca lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publica, pericol apreciat prin prisma modalității concrete de savarsire a faptelor reținute in sarcina acestuia, care se presupune ca, in doua rânduri ar fi sustras bunuri din doua societăți comerciale, iar din alta societate nu a mai reușit sa facă acest lucru întrucât s-ar fi declanșat alarma, fapte reținute la intervale relativ apropiate de timp, valoarea mare a prejudiciului reclamat, ca fiind creat prin cele doua fapte, dar si datele ce caracterizează persoana inculpatului care a mai fost condamnat in 9 rânduri la pedepse cu închisoarea pentru același gen de infracțiuni.

Măsura arestării preventive se justifica în continuare, fara a incalca prezumția de nevinovatie de care se bucura inculpatul, pana la rămânerea definitiva a hotărârii, întrucât a fost luata pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni, fara a se face vreo referire la vinovăția acestuia, si nici nu tinde sa reprezinte o executare anticipata a unei eventuale pedepse, ce i-ar putea fi aplicata, măsura arestării preventiva având la acest moment procesual caracter rezonabil.

În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul, prin apărător din oficiu, solicită casarea încheierii recurate și, rejudecând, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Se motivează că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu mai subzistă iar rezonanța socială negativă a faptei, s-a stins prin trecerea timpului justificând judecarea inculpatului în stare de liberatate câtă vreme, durata arestului a depășit limitele rezonabile.

La Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza a fost înregistrată sub nr.740/-.

Verificând încheierea recurată în raport de criticile aduse și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul declarat de inculpatul, este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că prin sentința penală nr.316 din data de 09 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție.

Potrivit art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verificând legalitatea arestării, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsuri, subzistă și impun, în continuare, privarea de libertate, dispune menținerea stării de arest.

În cauză, având în vedere că există indicii temeinice așa cum sunt definite în art.143 alin.ultim Cod procedură penală, Tribunalul Constanțaa reținut corect că subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit."f" Cod procedură penală și că se impune menținerea stării de arest, inculpatul bucurându-se până la rămânerea definitivă a hotărârii, de prezumția de nevinovăție, arestarea preventivă încadrându-se la acest moment procesual, în limitele rezonabile.

În lipsa motive de revocare sau de înlocuire a arestului preventiv cu altă măsură preventivă și a unor motive de nulitate a hotărârii, curtea în baza art. 38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.

Cu aplicarea corespunzătoare a disp.art.192 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,

Respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciar Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondat.

Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală,

Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul în sumă de 100 lei pentru avocat () se va plăti, conform art.189Cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 iunie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Jud.apel -;

Red.dec.Jud.

Tehnored.Gref.-/2 ex.

Data: 04.06.2009

Președinte:Adriana Ispas
Judecători:Adriana Ispas, Maria Uzună, Viorica Lungu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 332/2009. Curtea de Apel Constanta