Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze minori
Dosar nr. 50/35//P/2008
DECIZIA PENALĂ NR.34/R/2008
Ședința publică din 22 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 27.09.1985, fiul lui și, născut la 23.09.1989 și -, fiul lui și, născut la 11.09.1989, toți din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale de ședință din 7 ianuarie 2008 Tribunalului Bihor, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive conform art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul său ales, avocat, inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu avocat în baza delegației din oficiu nr.590 din 22 ianuarie 2008 emisă de Baroul Bihor și inculpatul recurent -, în stare de arest, asistat de apărătorul său ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale din 17 ianuarie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului declarat ide inculpat, casarea încheierii recurate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar martorii acuzării au fost deja audiați. Solicită de asemenea a se lectura declarația părții vătămate care a declarat că inculpatul nu a agresat-o, certificatul medico-legal precum și declarația martorului ocular care a declarat de asemenea că victima nu a fost agresată. Consideră că inculpatul are dreptul să se bucure de același tratament ca și ceilalți coinculpați respectiv inculpații și care au fost puși în libertate după 2 luni de la data luării măsurii arestării preventive. Totodată apreciază că raportul de audiere întocmit de psihologul Curții de APEL ORADEA este subiectiv în condițiile în care se menționează în concluziile raportului următoarele: "confruntarea cu agresorii și gândul că aceștia pot fi puși în libertate reprezintă un factor de stres" și consideră că această concluzie condiționează în mare măsură posibilitatea punerii în libertate a inculpatului. De asemenea depune la dosar copia deciziei penale nr.481/R/12.10.2007 a Curții de APEL ORADEA în care s-a pronunțat o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere într-o speță similară.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, arătând că măsura dispusă de instanța de fond de menținere a măsurii arestării preventive a inculpatului este lovită de nulitate absolută câtă vreme legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a fost discutată în lipsa inculpatului, fiind astfel încălcate dispozițiile art.197 Cod procedură penală.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. De asemenea achiesează la concluziile apărătorilor inculpaților recurenți și consideră că probațiunea a fost administrată iar cercetările ar putea continua și cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii din 07 ianuarie 2008 Tribunalului Bihor ca temeinică și legală, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților sunt pendinte, din probele administrate până în prezent, inclusiv raportul de audiere la care s-a făcut referire nedeterminând schimbarea sau încetarea acestora. În ceea ce-l privește pe inculpatul recurent arată că și în situația în care s-ar reține incidența în cauză a prevederilor art.197 al.2 Cod procedură penală și s-ar dispune rejudecarea cauzei de către prima instanță, în speță sunt incidente dispozițiile art.159 Cod procedură penală, câtă vreme anterior pronunțării încheierii recurate, prin încheierea din 10 decembrie 2007 s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului recurent.
În replică apărătorul ales al inculpatului recurent avocat a solicitat să se verifice declarațiile martorilor audiați de instanța de fond și a arătat că partea vătămată este cea care încearcă să ia legătura cu martorii.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat a ținut să precizeze că partea vătămată a declarat în fața instanței de fond că inculpatul recurent nu a exercitat violențe asupra sa, nu a amenințat-o și nu a agresat-o și apreciază că raportul de audiere întocmit în cauză nu poate constitui probă în procesul penal.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și achiesează la concluziile apărătorului său.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 07 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, în baza art.300/2 raportat la art. 160/b Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților, născut la 27.09.1985 în O, fiul lui și, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.15/01.07.2007 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.18/2007, ns. la 08.05.1991, în loc. O, jud. B, fiul lui și în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.15/01.07.2007 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.20/2007, născut la 23.09.1989 în loc. Aleșd, jud. B, fiul lui și, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.15/01.07.2007 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.19/2007, născut la 11.09.1989 în loc. M, jud. B, fiul lui și în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.15/01.07.2007 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.21/2007.
Au fost respinse cererile privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate pentru inculpații și, precum și a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive constată că inculpații, și au fost arestați la data de 01.07.2007, în baza mandatelor de arestare preventivă numerele 18/2007, 19/2007, 21/2007 emise în baza încheierii de arestare preventivă nr.15/01.07.2007 a Tribunalul Bihor pentru săvârșirea infracțiunii de viol calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 197 alin.2 lit. a și alin.3 teza I cod penal, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care sunt învinuiți este mai mare de 4 ani având în vedere și gravitatea infracțiunii comise, există probe certe că lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, dat fiind modul de comitere al faptei, pe timp de noapte, în grup, precum și vârsta persoanei vătămate.
Instanța a considerat că nu a intervenit nici un element de natură să determine schimbarea sau încetarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, dată fiind fapta reținută în sarcina lor, împrejurările reținute în rechizitoriu în legătură cu comiterea acesteia, dată fiind și vârsta părții vătămate, iar menținerea inculpaților în stare de arest se impune în conformitate cu disp.art.136 Cod procedură penală și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal și văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b al.3 și art.160/h Cod procedură penală și prev.art.23 al.4/2 din Constituția României și disp.art.5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut arestarea preventivă a inculpaților și implicit a respins cererile de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de apărătorii inculpaților, și.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații, și solicitând admiterea lor, casarea încheierii urmând a nu se mai menține măsura arestării preventive dispuse pe seama lor cu consecința punerii în libertate.
În motivarea recursurilor se arată în esență că măsura arestării preventive nu se mai justifică, că partea vătămată nu a fost constrânsă moral sau fizic să accepte întreținerea de raporturi sexuale cu nici o persoană, acest fapt reieșind din probele administrate în cauză și că doi dintre coinculpați au fost puși în libertate, astfel că menținerea arestării preventive în ceea ce-i privește apare ca nejustificată, fiind aplicabil principiul egalității cetățenilor în fața legii.
Examinând încheierea prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiile art.385/6 și art.385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este temeinică dar nelegală sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului recurent al cărui recurs va fi admis potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod corect a apreciat tribunalul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților recurenți subzistă și în prezent ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii comise, de atitudinea procesuală a inculpaților recurenți precum și de vârsta părții vătămate.
Este evident că în speță, în aceste condiții, lăsarea în libertate a inculpaților recurenți ar fi de natură a crea un puternic sentiment de insecuritate socială.
Aspectele invocate de apărătorii inculpaților recurenți referitoare la probele administrate în cauză și care vizează eventuala nevinovăție a acestora nu pot fi analizate în acest cadru procesual, acest atribut revenind exclusiv instanței investite cu soluționarea în fond a cauzei.
Față de cele ce preced, cum din probele administrate în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lor, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și, considerent pentru care în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de acești doi inculpați, care în baza art.192 al.2 Cod procedură penală vor fi obligați la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
În ceea ce privește însă menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, Curtea reține că într-adevăr în speță sunt incidente dispozițiile art.197 al.2 Cod procedură penală, din considerentele încheierii recurate rezultând că urmare a atitudinii recalcitrante a acestuia instanța a dispus îndepărtarea lui din sală, procedând ulterior la discutarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a acestuia în lipsa sa, încălcând astfel dispozițiile art.159 al.10 Cod procedură penală.
Astfel fiind, în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală recursul declarat de inculpatul recurent va fi admis, se va dispune casarea încheierii și rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor, care urmează să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în prezența acestuia.
Totuși, Curtea nu va dispune punerea inculpatului recurent în libertate, constatând că anterior menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului recurent prin încheierea de ședință recurată și a cărei casare s-a dispus prin prezenta, Tribunalul Bihor prin încheierea din 10 decembrie 2007 menținută această măsură potrivit dispozițiilor art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală, inculpatul recurent aflându-se sub puterea acestei măsuri.
În baza art.189 Cod procedură penală se va dispune obligarea inculpatului recurent la plata sumei de 40 lei onorariu pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații ȘI.
În baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 07 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
Obligă pe inculpații și la câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, avocat, în sumă de 40 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Menține restul încheierii recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
red.dec./-,în concept - 25.01.2008
jud.fond
tehnored. înch./GM/3 ex./28.01.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Crișan Marinela, Sotoc Daniela
