Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 12065/2/2009
3016/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 34
Ședința publică din data de 06 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Ioana Ilie
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de recurenții-inculpați, împotriva Încheieri de ședință din data de 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați personal, în stare de arest și asistată de apărător ales, și personal, în stare de arest și asistați de apărător ales, cu delegația depusă la dosar.
Se prezintă de asemenea traducătorul de limbă maghiară în baza autorizației nr. 2883/16.02.2000.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales, solicită proba cu înscrisuri constând în acte medicale cu privire la inculpatul și documente privind cauciucurile mașinii, dorind să dovedească faptul că nu este fondată susținerea Parchetului cu privire la acest aspect.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea probei cu înscrisuri ca fiind neutile și neconcludente cauzei.
Curtea încuviințează și administrează proba cu înscrisuri.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales pentru recurenții-inculpați, și critică încheierea Tribunalul București în ceea ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică, considerând că acesta nu este similar cu pericolul faptei dedusă judecății.
Tribunalul București nu a motivat existența pericolului concret pentru ordinea publică, având în vedere că inculpatul nu a încălcat niciuna dintre condițiile impuse de lege prin măsura obligării de a nu părăsi țara, de asemenea inculpatul s-a prezentat în fața organelor de anchetă pentru a da declarație, ceea ce rezultă că a avut o bună colaborare cu organele judiciare.
Această măsură de menținere a arestării preventive nu a fost justificată în niciun fel nici din perspectiva prevederilor CEDO. La dosarul cauzei nu există probe directe că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru acre sunt cercetați.
S-a reținut de către instanță existența dispozițiilor art. 143, 136 și art. 148 lit. f Cod de Procedură penală fără a se ține seama de împrejurarea că inculpați au avut un comportament sincer, iar buna desfășurare a procesului penal se poate judeca cu inculpații în stare libertate.
Apărătorul solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, sens în care a depus la dosar contracte de comodat pentru fiecare inculpat în parte, pentru a avea o garanție că inculpații se vor prezenta în continuare în fața instanței de judecată.
Apărătorul face referire la faptul că procesul penal se va desfășura pe o perioadă mare de timp, urmând a fi audiați martori și administrat probe, iar în aceste condiții apreciază că starea de arest a inculpaților a depășit termenul rezonabil prevăzut de lege.
Să se aibă în vedere că starea de libertate este o stare de normalitate, iar prezumția de nevinovăție este prioritară în orice cauză.
Se arată despre inculpatul că are o situație familială deosebită, fiul acestuia a suferit un infarct, având o afecțiune cardiologică, considerând că această circumstanță impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpat.
Față de aceste motive solicită admiterea recursurilor formulate împotriva Încheieri de ședință din data de 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales pentru recurenta-inculpată solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheieri de ședință din data de 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea având în vedere că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar din probele administrate la dosar nu rezultă pericolul social concret pentru ordinea publică, întrucât din convorbirile telefonice nu rezultă că inculpata ar fi avut cunoștință despre ce se transporta și nu rezultă că ar fi vorba de droguri. Inculpata nu a avut niciun contact fizic cu marfa, nu a desigilat-o nu a verificat-o nu a atins-
Referitor la suma de 6000 euro arată că reprezintă taxe plătite de inculpată pentru staționarea și depozitarea containerului, existând în acest sens o factură care nu este la dosar.
În concluzie solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheieri de ședință din data de 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, cu judecarea inculpatei în stare de libertate iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate considerând că instanța de fond în mod corect și temeinic a analizat subzistența condițiilor prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod de Procedură penală, apreciind că se impune în continuare menținerea stării de arest a inculpaților.
Având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite precum și cantitatea mare de droguri traficată rezultă pericolul social ridicat pentru ordinea publică, impunându-se în continuare menținerea stării de arest a inculpaților.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați ca nefondate.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt arată că își menține toate declarațiile date până în prezent, considerând că a spus adevărul. Arată că nu se consideră vinovat de săvârșirea faptei întrucât la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte vinovăția sa. Precizează că nu făcut decât să-i prezinte prietenei sale doi comisionari vamali cu care a luat legătura. De asemenea nu există nicio dovadă că ar fi avut cunoștință despre transportul de droguri. Să se aibă în vedere că are un copil bolnav. Pentru aceste motive solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate.
Recurentul-inculpat arată de asemenea că își menține toate declarațiile date, precizează că este managerul unei firme internaționale de export-import a gazelor medicinale, transportă containere frecvent. A încercat să recupereze banii de pe un transport din, având promisiunea că banii îi vor fi înapoiați prin, de aceea a intervenit acest factor. Arată că tot ceea ce a făcut a fost pe cale legală, nu a știut că este vorba de droguri.
Să se aibă în vedere că are o vârstă de 59 ani și nu este cunoscut cu antecedenete penale.
Se consideră nevinovat, motiv pentru care solicită judecarea în stare de libertate.
Recurenta-inculpată precizează că nu avea cunoștință despre ce conținea containerul pe care l-a transportat și solicită judecarea în stare de libertate pentru a-și putea dovedi nevinovăția. Arată că factura doveditoare nu a fost pusă la dosar, fiind respinsă ca neîntemeiată.
Recurenta-inculpată arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului cauzei, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în temeiul art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților,.
Prin aceeași încheiere, a fost respinsă cererea de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații, și, prin apărător.
S-a reținut de către instanță că măsura preventivă a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest preventiv.
În subsidiar inculpații, au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpații, prin apărător, au arătat că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților, astfel că se impune lăsarea în libertate a acestora.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu sub toate aspectele cauzei, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpații, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în anul 2009, împreună cu, și au efectuat acte în vederea introducerii în România a unei cantități de 209, 50 Kg de cocaină, provenită din Peru, având destinatar Fundația din, Municipiul A și a efectuat acte materiale pentru transportul acestei cantități de droguri pe teritoriul României.
S-a mai reținut că la data de 13.05.2009, împreună cu și a fost depistată într-un depozit din apropierea Municipiului A, în timp ce manevrau pachetele care conțineau substanța substituită conform ordonanței de livrare supravegheată emisă în dosar, în locul cantității de 209,50 Kg de droguri de mare risc (cocaină) aflată în containerul --7 pentru a le transfera în mijloacele lor de transport în vederea transportului cocainei din România în Ungaria.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art.143 coroborat cu art. 681Cod procedură penală, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment procesual, din care rezultă indicii temeinice că inculpații, (alături de alții) au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată.
În cauză, Curtea apreciază că susținerea apărării, în sensul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin, nu este suficientă, fără arătarea în concret a acestor împrejurări, astfel că nu pot constitui - în sine - un temei pentru punerea în libertate a recurentului.
Totodată, trebuie subliniat faptul că sunt îndeplinite și cerințele dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat - în principal - de natura și gravitatea deosebită a faptei și de valorile sociale lezate prin comiterea acesteia.
Astfel, dacă îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei pentru faptelor reținute în sarcina inculpaților, este neîndoielnică (pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare), pericolul concret pentru ordinea publică este pus în evidență de natura și gravitatea faptei, de urmările produse de aceasta, urmări constând în lezarea unor valori sociale fundamentale ocrotite de legea penală; în acest context se relevă modalitatea de operare, minuțios și amplu planificată, cantitatea de cocaină pe care inculpații o dețineau, dar - mai ales - pericolul pe care-l prezintă acest gen de fapte pentru sănătatea și siguranța publică, rezonanța socială negativă, ecoul în rândul comunității, care generează temerea că lăsați în libertate, inculpații ar fi tentați să-și continue activitatea infracțională, perspectivă aptă să creeze - în mod real - o tulburare a ordinii publice.
Așa fiind, Curtea constată că soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, în condițiile acestea măsura arestării preventive impunându-se a fi menținută.
Pentru considerentele apreciate ca temeinice în menținerea măsurii arestării preventive, cererea privind înlocuirea acestei măsuri cu una mai blândă, formulată de inculpații, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea, apare ca fiind neîntemeiată și pe cale de consecință nu poate fi primită de
Pe cale de consecință - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile promovate de inculpații,.
Față de soluția ce va fi pronunțată, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală și va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, mpotriva încheierii de ședință din data de 17.12.2009 pronunțată de Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții - inculpați la câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă maghiară, echivalentul a 4 ore, se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G
Red.
Dact./01.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Ioana Ilie
