Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.34/
Ședința publică din data de 20 Ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR Cleopatra
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale declarate de inculpații:, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, și, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva Încheierii de ședință din 14.01.2010, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 20.01.2010, emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură "", și recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 20.01.2010, emise de Baroul Galați- Cabinet individual de avocat "".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că este primul termen de judecată, după care;
Întrebați fiind, recurenții-inculpați mențin recursurile formulate.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp. art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, având cuvântul în susținerea recursului promovat de inculpatul-recurent, critică încheierea de ședință din 14.01.2010 a Tribunalului Galați ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Susține că hotărârea nu este motivată în sensul dispozițiilor legale în materie.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de către inculpat, nu există nicio motivare privind soluția de respingere a cererii ci doar dispoziția dată de instanță.
Pentru aceste motive, apreciază că hotărârea pronunțată este lovită de nulitate.
În ceea ce privește cererea de menținere a arestării preventive, prima instanță face o sumară motivare în cuprinsul unei fraze în care se menționează că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și că aceste temeiuri justifică în continuare menținerea acestei măsuri.
Pe lângă faptul că această frază, la modul general, nu întrunește condițiile necesare unei motivare pentru a fi supusă controlului judiciar al instanței superioare, însă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă.
Legea prevede că menținerea acestei măsuri preventive poate avea loc dacă se mențin temeiurile sau dacă au intervenit temeiuri noi. Instanța de fond menționează temeiuri noi si face referire la art.148 lit.f Cod procedură penală. Însă, acest articol nu reprezintă un temei ci un caz în care se poate lua măsura arestării preventive.
Pe lângă temeiul juridic în baza căruia se ia măsura arestării preventive există necesitatea prezenței unor temeiuri faptice, determinante în luarea sau nu a unei măsuri preventive.
Instanța de fond, făcând o trimitere generală la texte de lege, contrar practicii O, a constatat că temeiurile se mențin.
Din analiza propunerii de arestare preventivă se constată că măsura arestării a fost dispusă: pentru ca procurorul să facă verificări, pentru a se descoperi toate persoanele implicate, pentru ca organele financiare ale statului să facă verificări cu privire la prejudiciu, etc. iar toate aceste aspecte au fost clarificate pe parcursul urmăririi penale, ulterior dosarul fiind înregJ. pe rolul instanței. Prin urmare, temeiurile de fapt avute în vedere inițial la luarea măsurii nu mai au cum să subziste iar alte temeiuri noi procurorul nu a mai invocat de la data la care dosarul a ajuns în stare de judecată la instanță.
Pentru aceste motive, instanța nu putea să rețină că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării.
Instanța reține că inculpatul a fost condamnat printr-o altă sentință insă acea hotărâre a fost casată iar inculpatul a fost arestat în acel dosar 1 an și 4 luni.
Menționează că în prima declarație dată inculpatului i s-a spus că este cercetat cu privire la infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat. Pentru faptul că din acel grup cea de-a treia persoană a dobândit ulterior calitatea de martor, pentru a exista în continuare noțiunea de "grup", inculpatul a fost încadrat la infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat.
În rechizitoriu se menționează că inculpatul a avut o atitudine sinceră și pe parcursul multiplelor prelungiri la urmărire penală, s-a recunoscut faptul că inculpatul a ajutat Parchetul în soluționarea altor cauze prin formularea de denunțuri însă acest aspect va fi avut în vedere doar la stabilirea pedepsei.
Astfel, se recunoaște că atitudinea inculpatului a fost una sinceră, ajutând organele de cercetare penală.
Menționează că inculpatul a fost prezent la dezbaterile ședinței din 3.11.2008, când s-a judecat propunerea de arestare preventivă precum și pe data de 4.11.2008, la pronunțarea soluției de arestare preventivă.
O astfel de persoană sinceră, care recunoaște faptele în materialitatea lor, s-a prezentat de bună voie, deși știa că este arestat, a ajutat ulterior organele de urmărire penală pentru descoperirea altor fapte penale, nu poate constitui pericol concret pentru ordinea publică.
Practica O prevede că organele judiciare trebuie să justifice prelungirea unei astfel de măsuri nu la modul general ci la modul concret, indicând de ce o anumită persoană și nu o anumită faptă prezintă un anume grad de pericol pentru ordinea publică.
Totodată, practica O tratează pericolul confundării pericolului social generic al unei infracțiuni cu pericolul social concret al unui făptuitor.
Consideră că instanța de fond a omis să motiveze în încheierea recurată cererea formulată de inculpatul cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive, deși aceasta era admisibilă, și a motivat generic dispoziția de menținere a arestării preventive.
Inculpatul se află în arest preventiv în prezenta cauză de 1 an și 2 luni.
Avocat apreciază că la acest moment instanța poate concluziona că scopul procesului penal poate fi atins și cu inculpatul în stare de libertate, astfel încât solicită admiterea recursului formulat, să fie casată încheierea din 14.01.2010 a Tribunalului Galați și, în rejudecare, în principal, să fie admisă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, care la acest moment procesual este suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. În subsidiar, solicită să se constate că nu mai este necesară menținerea măsurii arestării preventive și să se respingă această cerere ca fiind nefondată.
Avocat, având cuvântul în susținerea recursului promovat de recurentul-inculpat, arată că prin încheierea recurată instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie formulată de inculpat având în vedere trei aspecte: natura infracțiunilor în discuție, situația faptică, atitudinea procesuală a inculpatului, evidența contabilă a societății.
Consideră că aceste trei motive se pot aplica în cazul a 90% din societățile în funcțiune din România.
Într-adevăr, faptele de care este acuzat inculpatul sunt grave, fiind pedepsite cu închisoare de la 2 la 8 ani, de la 3 - 13 ani. Însă, din probele adminJ. până în prezent, al cercetării judecătorești, nu rezultă indubitabil implicarea sau săvârșirea acestor fapte de către inculpatul, făcând referire la infracțiunile economice privind firma -.
În ceea ce privește inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracțional, acesta nu există.
Faptul că firma inculpatului, -, a avut relații comerciale cu firma a inculpatului, nu duce la constituirea unui grup infracțional.
În ceea ce privește atitudinea procesuală a învinuitului, fie se reține ca atitudine negativă faptul că inculpatul nu și-a însușit acuzele aduse, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, fie că se referă la aspectul subiectiv, inculpatul comentând mai mult, generând anumite discuții cu reprezentatul Ministerului Public.
Însă, faptul că inculpatul nu recunoaște infracțiunea nu înseamnă că este vinovat dar nici nevinovat.
În ceea ce privește evidența contabilă incertă, firma a fost înființată în octombrie 2006, fost condusă și administrată până în februarie 2008 de către inculpatul. A făcut afaceri cu multe firme mari din România, însă niciuna dintre acestea nu s-a constituit parte civilă în ceea ce îl privește pe inculpatul sau produsul pe care acesta l-ar fi vândut, dinexol.
Pe de altă parte, în februarie 2008, inculpatul a cesionat firma, cu activ și pasiv, unei persoane care apare în rechizitoriu în calitate de martor. Din februarie 2008 și până în noiembrie 2009, când a fost arestat, persoana care a cumpărat firma s-a aflat în Spania. Singurul contact al organului de urmărire penală cu firma a fost unul telefonic, a cărui stenogramă se află la dosar. Actele au fost predate pe bază de proces verbal și totuși se arată că evidența contabilă este incertă.
Această evidență, fiind predată, nu se mai găsește la inculpatul. Expertul contabil desemnat în cauză nu are acte contabile din partea firmei -.
Actele contabile au fost reconstituite pe baza multiplului exemplar de la, de la alte firme și se află la dosar. În ceea ce privește actele contabile specifice ale -, cele care au fost găsite au fost apoi predate, iar actele care au fost furate nu mai pot fi reconstituite.
În ceea ce privește sumele de bani care se impută lui și -, acestea au fost stabilite prin acte de control organizate de Garda Financiară și Administrația Financiară, acte de constatare a unor lipsuri către stat, care au fost analizate și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, constatându-se că inculpatul nu a săvârșit contravențiile pe care ANAF le reține de două ori. Există și o hotărâre judecătorească care arată că nu datorează acele sume bugetului de stat. Însă, în rechizitoriu sunt regăsite aceste sume, deși evidența contabilă este incertă.
Art.1602alin.2 prevede că nu se acordă liberarea provizorie în condițiile în care nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit să săvârșească noi infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului ori influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Infracțiunile de săvârșirea cărora este acuzat inculpatul sunt infracțiuni economice, săvârșite, potrivit rechizitoriului, în legătură cu desfășurarea activității.
Însă, la acest moment, având un dosar pe rol, cazierul fiscal împiedică inculpatul să mai înființeze o altă societate, fiind nevoit să se angajeze. Astfel, nu mai poate săvârși alte infracțiuni de natura celor de care este acuzat în prezent.
Inculpatul nu are cum să influențeze expertul, martorii în cauză, nu are cum să distrugă actele contabile în cauză, nemaifiind în posesia lor.
Astfel, motivul principal pentru care inculpatul cerere liberarea provizorie este de a căuta noi probe, acte contabile, care să ajute la lămurirea contabilă a expertului.
Avocat arată că, în situația în care inculpatul ar dori să plătească sumele imputate, nu există stabilit în mod cert cui trebuie să facă această plată, nefiind indicată în concret nicio parte vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public susține că, cauza în care a fost pronunțată încheierea recurată a fost supusă controlului judiciar de 1 an și 3 luni, instanțele de fond și recurs statuând că temeiurile și probele avute în vedere la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților subzistă și se perpetuă. De la acel moment și până în prezent nu a intervenit nicio situație, împrejurare care să ușureze situația inculpaților sau să modifice situația de fapt reținută în sarcina lor prin rechizitoriu.
Singurul aspect care a evoluat în cursul cercetării judecătorești a fost admiterea a două expertize: contabilă și tehnico-științifică care insă nu au fost efectuate deci, nu pot fi asimilate unor împrejurări care schimbă situația de fapt reținută prin rechizitoriu.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu este susținută de probele adminJ. în cauză.
Consideră ca fiind pur interpretativă motivarea invocată în susținerea recursurilor promovate la acest termen, deoarece instanța de fond a menținut justificat măsura arestării preventive, motivând în mod concret, concludent, justificând că nu s-a schimbat nimic până la acest moment în ceea ce privește pericolul social al faptelor, pericolul concret pe care inculpații il prezintă pentru ordinea publică și care sunt în contextul infracțional susținute de probele din dosar.
Pericolul social al faptelor și pericolul concret pe care inculpații îl prezintă pentru societate sunt analizate de la caz la caz.
Prezenta cauză este deosebit de complexă, cu o modalitate deosebită de săvârșire a faptei.
Dat fiind faptul că probele avute în vedere de instanță nu au suferit modificări, nu sunt împrejurări favorabile inculpaților, subzistă temeiurile avute în vedere de instanță la luarea măsurii arestării preventiv, hotărârea Tribunalului Galați din 14.01.2010 este temeinică și legală, în conformitate cu probele adminJ. în cauză, justificând pe deplin măsura arestării preventive, astfel încât solicită să fie respins recursul declarat de inculpați.
Curtea, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvânt recurenților-inculpați.
Recurentul-inculpat, personal, menționează că libertatea individuală reprezintă dreptul fundamental al unei persoane, care primează asupra pericolului social.
În ceea ce privește pericolul social iminent, menționează că în august 2008 fost pus în stare de libertate, cu interdicția de a părăsi localitatea. de 3 luni a avut posibilitatea și ocazia de a lua legătura cu martorii din dosar insă nu a făcut acest lucru, nu a luat legătura cu ceilalți inculpați și nu a influențat alte probe.
În această perioadă a fost preocupat să restituie o parte din prejudiciul cauzat în acea cauză.
În ceea ce privește pericolul sustragerii sale, menționează că s-a prezentat singur, în baza unui apel telefonic, la judecarea propunerii de arestare preventivă în ceea ce il privește. Nu este membru, asociat, administrator în niciuna din societățile implicate în dosar, nu are cum să influențeze expertizele dispuse în cauză.
de 3 luni s-a prezentat săptămânal la organele de poliție, fiind ținut sub observație, nu a creat niciodată probleme, iar de la data arestării sale a incercat să se reintegreze, s-a înscris la facultate. A dovedit astfel că nu are intenția de a împiedica ancheta judiciară, de a influența martori.
La finalul rechizitoriului se află o adresă prin care i-au fost respinse toate cererile formulate pe parcursul urmăririi penale: declarații, confruntări, expertize.
Solicită cercetarea sa în stare de libertate. Menționează că la data la care se presupune că a aderat la un grup infracțional, era minoră.
Recurentul-inculpat, personal, solicită să se aibă în vedere că este arestat de 1 an și J fără motiv, la dosar sunt atașate 4 hotărâri judecătorești definitive prin care se constată că nu datorează bugetului de stat exact sumele are au stat la baza arestării sale preventive.
În plus, în luna februarie a câștigat un proces cu P, care nu implică răspunderea sa patrimonială, neexistând nicio sumă datorată precum și nicio parte vătămată căreia să ii plătească
Solicită admiterea cererilor formulate de apărătorul său.
În ceea ce privește aderararea la grup infracțional, menționează că acest grup nu există, deoarece pe inculpatul l-a cunoscut abia în momentul arestării sale preventive, singura firmă cu care a colaborat a fost -, fiind insă supus multiplelor controale ale Gărzii Financiare din G și B, în urma cărora nu s-a constatat vreo neregulă. Menționează că la data la care se presupune că a aderat la un grup infracțional, era minoră.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14.01.2010 a Tribunalului Galațis -a dispus respingerea ca nefondate a cererilor privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cereri formulate de inculpații, și precum și a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Prin aceeași încheiere s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților Petro, și.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații Petro, și au fost trimiși in judecată in stare de arest preventiv pentru săvârșirea in concurs a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat (prev de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003), evaziune fiscală in diverse forme de participație (art. 9 al. 1 lit b si c din Legea nr.241/2005) și în formă continuată, spălare de bani in diverse forme de participație (prev de disp. art 23 al. 1 lit c din Legea nr.656/2002) și, cu excepția inculpatului, a infracțiunii prev de art. 2961al. 1 lit b din Codul fiscal ( Legea nr.571/2003 ).
Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței de fond la data de 27.04.2009, măsura preventivă fiind menținută succesiv.
La data de 11 ianuarie 2010 inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, la același moment inculpata promovând cerere de liberare pe cauțiune.
Prima instanță a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea in principiu a acestor cereri (condiții procedurale prevăzute de disp. art.1602al.1 Cod procedură penală, art.1604Cod procedură penală, corelativ cu art. 1606al.1 și 2 Cod procedură penală), dispoziția legală prevăzută de art.7 al.2 din Legea nr.39/2003 fiind incidentă conform recursului in interesul legii statuat prin decizia penală nr. 7/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În privința cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpata, in cauză a fost stabilit cuantumul cauțiunii la suma de 5.000 lei, la termenul din 14.01.2010 fiind depusă dovada de consemnare a acesteia (chitanța cu nr. -/1/14.01.2010 ).
Inculpații și au arătat că toate condițiile în privința acestor cereri de liberare sunt îndeplinite, că nu există dovezi că aflați in libertate ar fi capabili să obstrucționeze cursul procesului penal iar în privința inculpatei s-a constituit o garanție suplimentară ca va respecta cerințele legale.
Inculpații au menționat, de asemenea, că le sunt cunoscute dispozițiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii precum si cele vizând cazurile de nerestituire a cauțiunii.
Asupra temeiniciei cererilor de liberare provizorie mai sus menționate, acestea au fost apreciate prin prisma naturii și gravității faptelor penale deduse judecății corelativ cu elementele care circumstanțiază persoana inculpaților in contextul dedus judecății.
Astfel, instanța de fond a apreciat că la acel moment procesual exista suficiente elemente de natura a contura ideea de încredere care stă la baza instituției procesuale a liberării provizorii doar in privința inculpatei.
In acest sens s-a admis că inculpata mai sus menționată are o contribuție mai redusă in contextul situației faptice deduse judecății; a fost audiata in cursul cercetării judecătorești și a arătat că, deși și-a conștientizat responsabilitățile aferente calității avute in cadrul societății comerciale - SRL G nu s-a implicat si nu a făcut nici un demers in derularea vreunei tranzacții comerciale, situația fiind de altfel nuanțată și prin depozițiile celorlalți inculpați.
De asemenea, s-a apreciat că in perioada scursă de la reținerea si arestarea preventiva a inculpatei (4 noiembrie 2008 ) nu au fost evidențiate situații din care să reiasă că aceasta ar încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți ori martori ori prin alterarea sau distrugerea vreunor mijloace de probă iar cauțiunea are menirea de a garanta respectarea de către acesta a obligațiilor ce ii revin pe timpul liberării provizorii. De altfel, majoritatea martorilor ramași de audiat nu au legătura cel puțin directa cu situația - SRL
Față de aceste considerente apreciem că se impune admiterea cereri deliberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpata și impunerea unor obligații care să garanteze buna desfășurare a procesului penal in conformitate cu disp. art. 1604al 2 și 3 Cod procedură penală, corelativ cu art. 1602al. 3 și 31Cod procedură penală.
Sub aspectul cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatul instanța de fond a apreciat-o ca fiind neîntemeiată; au fost avute în vedere: natura infracțiunilor in discuție raportate la situația faptică reținută in sarcina inculpatului. In speță sunt supuse analizei infracțiuni complexe cu privire la care inculpatul are o anumită atitudine procesuală, evidenta contabilă a societății acestuia, presupus implicate in activitatea infracțională este incertă iar probatoriile adminJ. pana in acest moment nu modifica prin nimic împrejurarea dedusa judecății.
Cu privire la detenția preventivă a inculpaților, Petro, și, instanța de fond a apreciat temeiurile legale neschimbate, depoziția martorului audiat la ultimul termen de judecata neaducând nici o modificare in contextul prev de disp. art. 143 Cod procedură penală.
In consecință, temeiurile legale procedurale prev de art. 143 și 148 lit f Cod procedură penală care au determinat adoptarea măsurii preventive in privința inculpaților mai sus menționați subzistă, impunându-se a se da eficiență dispozițiilor. art. 160bal. 3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și susținând că motivarea instanței de fond este necorespunzătoare întrucât nu arată temeiurile concrete pentru care s-a apreciat că lăsarea lor în libertate ar prezenta și la acest moment un pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, inculpații au susținut că au o implicare redusă în activitatea infracțională reținută prin actul de sesizare și că judecata s-ar putea desfășura și fără menținerea stării de arest preventiv, fiind vorba despre infracțiuni economice, al căror prejudiciu poate fi acoperit, neexistând pericolul influențării martorilor sau al celorlalte mijloace de probă ce urmează a se administra în cauză.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Analizând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859alin.2, 3 Cod procedură penală, constată că aceasta este temeinică și legală.
Astfel, Curtea reține că inculpații recurenți sunt judecați pentru săvârșirea unor infracțiuni extrem de grave (constituire a unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală și spălare de bani) și că la dosar există probe din care rezultă că inculpații au desfășurat o vastă activitate infracțională, întinsă pe o perioadă de aproape trei ani, în baza unui plan infracțional ingenios și bine pus la punct, activitate nu a putut fi descoperită și probată decât după ample activități de cercetare penală.
În plus trebuie evidențiat că din actele aflate la dosar până la acest moment procesual rezultă producerea unui prejudiciu uriaș pentru bugetul de stat ( 2.244.141 lei în cazul inculpatului și 597.506,06 lei în cazul inculpatului și 1.515.717,06 lei) sume obținute și însușite în mod nelegal de inculpați.
Aspectele mai sus evidențiate, ce conferă faptelor de săvârșirea cărora sunt acuzați inculpații un caracter cu totul deosebit și extrem de grav, sunt dintre cele ce pot produce o reacție particulară în rândul opiniei publice în sensul că pot determina o tulburare a societății care să justifice și să impună chiar cu necesitate plasarea și ținerea celor acuzați de comiterea unor astfel de fapte în stare de detenție preventivă.
Așa fiind Curtea nu poate primi susținerea inculpaților referitoare la lipsa de periculozitate a faptelor pentru care sunt judecați constatând că, dimpotrivă, neluarea unor măsuri preventive ferme față persoanele acuzate de săvârșirea unor astfel de fapte grave, ar putea transmite un puternic semnal negativ comercianților care își desfășoară legal activitatea și își plătesc corect obligațiile fiscale către stat și ar crea o stare de neîncredere în rândul opiniei publice privind voința și capacitatea organelor judiciare de stopa asemenea activități infracționale.
Sub un alt aspect, contrar susținerilor inculpaților exprimate prin motivele de recurs, Curtea apreciază că hotărârea recurată este corespunzător motivată în fapt și în drept.
Astfel, în mod corect s-a reținut de prima instanță că în cauză se mențin temeiurile legale ale arestării preventive a inculpaților, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracțională, amploarea acestor fapte, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea infracțiuni ar fi puse în stare de libertate.
Curtea nu poate primi susținerile inculpaților referitoare la precaritatea motivării încheierii recurate întrucât din analiza acesteia se constată că instanța a expus succint care sunt considerentele ce o determină să mențină măsura arestării preventive situație în care exigențele motivării unei încheieri de genul celei recurate, când instanța este ținută să nu se antepronunțe cu privire la fondul cauzei, sunt pe deplin satisfăcute.
Tot astfel faptul că unele dintre argumente au fost avute în vedere de instanța de fond și cu ocazia motivării unor încheieri anterioare nu poate conduce la consecința casării încheierii recurate câtă vreme situația inculpaților nu s-a schimbat iar motivele invocate pentru punerea lor în libertate au fost reiterate la fiecare încheiere în care s-a luat în discuție legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Nici celelalte motive de recurs invocate de inculpați nu sunt întemeiate.
Astfel în cauză nu se poate spune că durata arestării a depășit un termen rezonabil, raportat la complexitatea intrinsecă a acesteia putându-se totodată aprecia că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta și la acest moment procesual un pericol concret pentru ordinea publică.
Este de altfel binecunoscut că în cauzele în care inculpații sunt acuzați de comiterea unor infracțiuni grave, susceptibile să provoace un puternic ecou negativ în rândul opiniei publice, ordinea și securitatea publică, încrederea societății privind posibilitatea combaterii fenomenului infracțional de către organele judiciare și chiar împiedicarea altor persoane de adoptare a unui asemenea comportament infracțional constituie obiective ce pot fi atinse doar prin luarea și menținerea de măsuri preventive ferme, privative de libertate, chiar pe o perioadă mai lungă de față de inculpați.
Pe de altă parte, în cauză nu au intervenit schimbări ale temeiurilor care au condus la luarea și menținerea succesivă a măsurii arestării preventive față de inculpați recurenți situație în care nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură procesuală, conform art. 139 al. 1 Cod procedură penală.
Tot astfel Curtea constată că în mod justificat a respins instanța de fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul câtă vreme există motive temeinice pentru a se dispune ținerea acestuia în stare de detenție preventivă iar liberarea provizorie nu ar fi oportună pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru toate aceste considerente urmează ca recursurile declarate în cauză de inculpații și să fie respinse ca nefondate, conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, cu consecința obligării acestora, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații: (fiul lui și, născut la data de 29.07.1967 în mun. G, jud. G, domiciliat în G, str. -. - nr. 4, jud. G, CNP:-, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) și (fiul lui și, născut la data de 14.05.1970 în mun. B, jud. B, cu domiciliul în mun. B,-, - 3,. 4,. 1,. 66, jud. B, CNP- -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva Încheierii de ședință din 14.01.2010, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații-recurenți la plata sumelor de câte 30 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /29.01.2010
Tehnored. / 2 ex./01.02.2010
:
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
