Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 344/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 344/
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 1 iunie 2009, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 1 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și judecarea inculpatului în stare de libertate. Apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive întrucât nu există temerea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului întrucât el a recunoscut fapta. Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 494 din 8 aprilie 2009, Judecătoria Constanțaa respins cererea formulată de apărătorul inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c cod penal cu aplicarea art. 74 lit. c cod penal și art. 76 lit. b cod penal a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 08.10.1989, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c cod penal cu aplic. art. 74 lit. c cod penal și art. 76 lit. b cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 83 cod penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 133/2006 a Tribunalului Neamț, definitivă prin decizia nr. 291 din 3.10.2006 a Curții de Apel Bacău.
A adăugat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată, rezultând pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
A adăugat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată, rezultând pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b cod penal a contopit cele două pedepse de câte 4 ani și 6 luni închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.
În baza art. 350 cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului și în baza art. 88 cod penal, a dedus din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, perioada reținerii și arestării preventive de la 1.02.2006 până la 4.10.2006 inclusiv și de la 7.01.2009, la zi.
S-a luat act că, părțile vătămate și I nu s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, Parchetul și inculpatul au declarat apel, înregistrat pe rolul tribunalului sub nr-.
Până la soluționarea fondului, sesizat cu cele două apeluri, prin încheierea din 1 iunie 2009, Tribunalul Constanțaa menținut, în baza art. 3002în ref. la art.160 al.3 cod procedură penală, măsura arestării preventive față de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, tribunalul a constatat că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă în raport cu actualul stadiu procesual, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului în vederea judecării în bune condiții a apelului declarat de către Ministerul Public, calea de atac promovată vizând agravarea situației acestuia.
În continuare, sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f proc.pen. în sensul că inculpatul este judecat, fiind condamnat în primă instanță pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultat din natura infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, din modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, din circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în minorat pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie.
În prezent, asupra inculpatului planează bănuiala rezonabilă că a comis două infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, și, raportat și la valorile sociale pretins a fi lezate, prin lăsarea sa în libertate, s-ar crea pericol pentru ordinea publică.
Așadar circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost sancționat penal pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte, precum și starea de insecuritate care s-ar crea în comunitate, în cazul în care inculpatul, bănuit a fi comis infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, ar fi judecat în stare de libertate, sunt împrejurări suficiente care dovedesc, la acest moment procesual, privarea sa de libertate este necesară și se impune pentru a proteja ordinea publică.
Totodată, măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, până la rămânerea definitivă a hotărârii, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni, fără a se face vreo referire la vinovăția acestuia, și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unei eventuale pedepse, ce i-ar putea fi aplicată, măsura arestării preventive nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil.
În termenul legal împotriva încheierii, inculpatul a declarat recurs, motivând că nu se mai impune menținerea arestării, nemaiexistând temerea zădărnicirii aflării adevărului.
Criticile sunt neîntemeiate.
În baza art.160 alin.(3) Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au stat la baza arestării impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate se menține arestarea preventivă.
Potrivit art.5 pct.1 lit.c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost, inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza probelor de vinovăție, a gravității infracțiunilor generate de natura acestora și a reacției publicului față de acestea.
Pronunțând condamnarea la pedepse cu închisoare, chiar dacă sentința nu este definitivă, dar cu o anumită valoare asupra vinovăției și responsabilității inculpatului, față de probele aflate la dosar până în acest moment, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat și impun în continuare privarea sa de libertate.
Prin urmare, negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii recursul este nefondat și în baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va fi respins.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 Cod procedură penală și a "Protocolului" încheiat între și UNBR, onorariul în sumă de 100 lei pentru avocat se va plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge recursul penal declarat de inculpatul -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 1 iunie 2009, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul în sumă de 100 lei pt. av. se va plăti, potrivit art.189 cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.06.09.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. apel: /
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./09.06.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Adriana Ispas, Răzvan Anghel
