Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 349/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 349/R/2009
Ședința publică din 27 mai 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata împotriva Încheierii penale din 22 mai 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev.de art.174, 175 lit.c pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpata, întrebată fiind, arată că-și însușește recursul declarat de apărătorul său ales.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei, apreciind că nu există probe la dosar din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. S-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, cu motivarea că este necesară privarea de libertate pentru finalizarea urmăririi penale. În prezent, instanța de fond a fost deja sesizată prin rechizitoriu cu fapta inculpatei. Aceasta a fost audiată în faza de urmărire penală, a dat declarații sincere, au fost audiați martorii, s-au efectuat rapoartele de constatare medico-legală, apreciind că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive. Măsura arestării preventive nu trebuie interpretată ca o anticipare a unei pedepse privative de libertate, ci scopul acestei măsuri trebuie raportat la disp.art.136 pr.pen. Nu contestă gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, dar din împrejurările comiterii faptei, atitudinea sinceră a inculpatei, există suficiente temeiuri pentru ca instanța să tragă concluzia că în libertate, inculpata nu ar putea să influențeze buna desfășurare a procesului penal. Nu există nici riscul ca inculpata să se sustragă de la cercetarea judecătorească. Aceasta locuiește împreună cu familia și nu a părăsit niciodată localitatea. Pentru fapta săvârșită, inculpata va răspunde când se va pronunța o hotărâre definitivă de condamnare. Se poate lua față de inculpată o altă măsură preventivă, având în vedere că aceasta are un domiciliu stabil, locuiește pe raza județului C și se va prezenta la fiecare solicitare a instanței.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În mod corect s-a apreciat că subzistă temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f pr.pen. raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, la împrejurările în care a fost comisă fapta, iar probele administrate până în prezent nu pot duce la concluzia că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Solicită respingerea recursului și în baza art. 192 alin. 2.pr.pen. obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică și regretă fapta comisă.
CURTEA
Prin încheierea din 22 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în temeiul art. 300/1 pr.pen rap. la art. 160/b pr.pen. s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpata (fiica lui și, născută la data de 11.02.1991 în D, jud. C) măsură pe care a menținut-o în continuare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 27/C/ 29 martie 2009 Tribunalului Cluj - Secția penală - s-a dispus arestarea în calitate de învinuită a numitei, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 25/29.03.2009, iar prin încheierea penală nr. 30/C/ 07.04.2009 a Tribunalului Cluj - Secția penală - s-a dispus arestarea acesteia în calitate de inculpată, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 36/07.04.2009
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpata a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. c pen.
Verificând măsura arestului preventiv a inculpatei la primirea dosarului, s- apreciat de către instanță că există indicii că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, aceste indicii conducând la presupunerea rezonabilă că inculpata a comis-
În cauză este prezent temeiul arestării prev. de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, respectiv că inculpata a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Art. 148 lit."f" teza a II-a pr.pen. referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, trebuie înțeles prin prisma unei reacții colective față de anumite stări de lucruri, care ar avea ca efect perturbații atât la nivelul disciplinei publice cât și la cel al respectului față de lege, existând astfel o stimulare a temerii colective că împotriva unor fapte considerate ca periculoase, organele de stat nu acționează cu fermitatea necesară preîntâmpinării în viitor a unor fapte similare, asigurării unui climat de securitate și liniște în rândul cetățenilor.
Totodată starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului firesc, o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică ce culminează cu o anumită stare de insecuritate socială și care sunt de natură a stârni oprobiul public, care în speță, în opinia tribunalului îl constituie faptul că inculpata a comis o infracțiune de omor calificat, iar pericolul social rezultă din însăși modalitatea de a acționa a inculpatei, chiar dacă abia a trecut de vârsta majoratului.
Conform dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit."c" din Convenția uropeană a drepturilor omului, care face parte integranta din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr. 30/1994 si prin prisma prevederilor art. 20 raportat la art. 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune și fără a aduce atingere prin această apreciere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpata, întrucât doar prin hotărârea care se va pronunța în urma administrării tuturor probelor necesare pentru o justă soluționare a cauzei, se va stabili nevinovăția sau vinovăția inculpatei în această cauză, motiv pentru care, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, există motive serioase de bănuială în sensul convenției.
În acest sens este și punctul de vedere exprimat în recomandarea nr. R (80) 11 Comitetului de miniștrii ai Consiliului Europei potrivit căreia, existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit, este privită ca o condiție generală independentă de temeiurile detenției provizorii, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune, ori în speța de față acestea există indubitabil și se regăsesc în cele menționate anterior.
Din probele administrate până la această data și recunoașterea inculpatei, pe bună dreptate se poate spune că in speță există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 68/1 și art. 143 alin. 1.pr.pen. că inculpata este autoarea faptei pentru care este cercetata, că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și că nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv.
Prin urmare, măsura arestării preventive a fost luată față de inculpata cu respectarea dispozițiilor art. 143 alin. 1-3.C.P.P. iar temeiul prev. de art. 148 lit. f p Cod Penal, impune în continuarea privarea de libertate a inculpatei.
Împotriva încheierii de menținere a arestării preventive, în termen legal a formulat recurs inculpata, prin apărător ales, însușit în fața instanței de recurs și de către inculpată, prin care s-a solicitat casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei.
În motivarea recursului, s-a arătat că nu există probe în cauză din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Instanța competentă a soluționa fondul cauzei a fost deja sesizată prin rechizitoriu, inculpata a fost audiată în faza de urmărire penală, a dat declarații sincere, au fost audiați martorii, s-au efectuat rapoartele de constatare medico-legală, astfel că, nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, măsura preventivă neputând constitui o anticipare a unei pedepse privative de libertate, ci scopul acestei măsuri trebuie raportat la disp.art.136 pr.pen.
Din împrejurările comiterii faptei, atitudinea sinceră a inculpatei, rezultă suficiente temeiuri pentru ca instanța să tragă concluzia că în libertate, inculpata nu ar putea să influențeze buna desfășurare a procesului penal sau că s-ar putea sustrage de la cercetarea judecătorească.
Verificând încheierea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 300/1 alin.1,3 pr.pen. după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei măsurii și, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
În cauză, a procedat întocmai și instanța sesizată cu soluționarea fondului cauzei, respectiv, a făcut aplicarea dispozițiilor art.300/1 rap. la art.160/b pr.pen. constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei și faptul că se impune menținerea acestei măsuri.
Prin rechizitoriul nr.274/P/2009 din 20 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174, 175 lit.c pen.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut că în data de 17 martie 2009, inculpata a născut la termen, într-un loc izolat, un nou-născut și viabil, pe care l-a abandonat pe un câmp, lipsindu-l de îngrijirea necesară și ca atare, intervenind decesul acestuia.
La data de 29.03.2009, ora 5.00 învinuita a fost reținută pe o durată de 24 de ore, până la data de 30.03.2009, ora 5.00. ulterior fiind arestată preventiv pe o durată de 9 zile și respectiv, pe o durată de 20 zile, după care s-a prelungit măsura arestării până la data de 27 mai 2009.
Temeiurile arestării au fost cele prev. de art.143 și art.148 lit.f pr.pen. respectiv, existența probelor și indiciilor temeinice că inculpata a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, iar pentru fapta comisă legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța investită cu soluționarea fondului cauzei, întemeiat a constatat că aceste temeiuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei.
Astfel, se mențin în continuare indiciile temeinice ale comiterii faptei reținute în sarcina inculpatei, respectiv date, în sensul dispozițiilor art.68/1 pr.pen. și art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului - din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata este autoarea infracțiunii pentru care este cercetată - indicii rezultând din probele administrate până la luarea măsurii arestării preventive, dar și ulterior acestui moment și care au stat și la baza trimiterii în judecată: procesul-verbal de cercetare la fața locului; concluziile provizorii formulate de C-N, precum și rapoartele de constatare medico-legală; declarațiile martorilor G, și coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatei.
Apoi, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f articolului 148.pr.pen. inculpata este judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, astfel încât cerința cuprinsă în teza Iat extului de lege sus-menționat, este îndeplinită în continuare.
Relativ la pericolul concret pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatei, acesta rezultă din însăși natura și gravitatea deosebită a faptei imputate - infracțiune contra vieții, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care a fost comisă, inculpata acționând împotriva propriului copil, nou născut, lipsindu-l complet de îngrijirea specifică, necesară în astfel de condiții, acceptând urmările ce s-ar fi putut produce în acest context, și anume moartea nou născutului, care a și intervenit, de altfel.
Acest pericol, corect s-a apreciat că subzistă și în prezent, perioada redusă de la data reținerii inculpatei - 29 martie 2009, nefiind de natură a determina o diminuare a dimensiunilor acestui pericol, în contextul rezonanței sociale a unei astfel de fapte, cu atât mai mult cu cât este vorba despre presupusa suprimare a unei vieți omenești, a unei ființe lipsite de orice posibilitate de apărare și, în condițiile în care sentimentul de indignare, de revoltă, la nivelul comunității, nu se poate aprecia că este cumva alterat, diminuat, prin trecerea timpului.
Așa fiind, temeiurile arestării subzistând, pentru motivele arătate, s-a apreciat corect că, acestea impun în continuare, menținerea arestării preventive a inculpatei.
De precizat că, cel puțin în acest moment procesual, se apreciază că această măsură este necesară pentru buna desfășurarea procesului penal, chiar dacă, așa cum s-a susținut în apărare, inculpata având un domiciliu stabil, bucurându-se de sprijinul familiei, nu există riscul să se sustragă de la judecată, dar având în vedere apărările formulate în cursul urmăririi penale, asupra cărora a revenit ulterior ( că ar fi născut acasă, cu mama sa și nu pe câmp, că ar fi fost ajutată și de alte persoane,etc.), există posibilitatea ca inculpata, în libertate, să îngreuneze desfășurarea cercetării judecătorești, prin încercarea de a-și susține apărările, în sensul celor de mai sus, prin intrarea în legătură cu anumite persoane, ce ar putea fi audiate în calitate de martori.
Față de toate acest considerente, încheierea atacată se constată temeinică și legală, iar recursul în cauză nefondat, astfel că va fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligată inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata (fiica lui și, născută la data de 11.02.1991 în D) aflată în Arestul C, împotriva încheierii penale din 22 mai 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.C/Dact.
3 ex./01 iunie 2009
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Ana Covrig Vasile Goja
