Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 350/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 350/
Ședința publică din 13 iunie 2008
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu Judecător
JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru
Judecător: - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07 aprilie 1952, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat, desemnată din oficiu pentru acesta, conform delegației avocațiale nr.2355/2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului, desemnată din oficiu pentru recurent, să ia legătura cu acesta, aflat în stare de arest.
Avocat, depune la dosar motive de recurs și concluzii scrise, din partea recurentului inculpat și arată că nu mai au cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, de asemenea, arată că nu mai are cereri.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat, desemnată din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat. Precizează că inculpatul a încălcat obligațiile ce îi reveneau, respectiv măsura de a nu părăsi localitatea.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu există temei legal pentru reținerea sa. În continuare arată că el nu a cunoscut consecințele faptelor sale în cazul în care părăsește localitatea. Solicită ca instanța să aibă în vedere că el nu mai poate influența ancheta sau vreo parte din dosar și că este grav bolnav având diabet de tip II. Nu prezintă pericol social, are vârsta de 56 de ani și în opinia sa nu a încălcat legea. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea sa în libertate cu mențiunea că se obligă să se prezinte la toate termenele de judecată.
C URTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, s-a dispus mânarea soluționării cauzei și s-a acordat termen la data de 18 iunie 2008. În baza art. 3002rap.la art.160 alin.1 și 3 Cod pr.penală, s-a menținut, ca legală și temeinică, măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și al, născut la 7 aprilie 1952 în orașul H, județul V, CNP--, cu domiciliul în comuna, județul O, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibași, județul
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului continuă să existe, existând indicii temeinice, în sensul prevăzut de art.143 Cod pr. penală, că inculpatul a săvârșit fapte penale reținute în sarcina sa prin actul de sesizare și există probe potrivit cărora acesta s-a sustras de la urmărirea penală și că a încălcat cu rea-credință măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În același timp, infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată sunt pedepsite de legea penală cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura faptelor penale reținute, împrejurările și modul în care acestea au fost săvârșite.
Ca atare, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 3002rap. la art.160 alin.1 și 3 Cod pr.penală, tribunalul menținut măsura arestării preventive.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul a susținut că măsura arestării a fost luată în mod nelegal și, în consecință, a fost menținută în mod greșit, deoarece nu s-a sustras de la urmărire penală și nu a fost citat de către organele de cercetare penală, nu a părăsit țara, nu a influențat în nici un fel părțile sau martorii din dosar, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care are vârsta de 56 de ani, este bolnav de diabet tipII, cardiopatie ischemică dureroasă și alte afecțiuni și nu a săvârșit faptele de care este acuzat.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
Față de inculpat, prin ordonanța nr.1381/P/2007 din 11 decembrie 2007, Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara.
Având în vedere că acesta nu a adus la cunoștința organelor de urmărire penală părăsirea domiciliului cunoscut și că nu a putut fi identificat decât cu mare greutate într-o altă locație decât domiciliul său, curtea a reținut în mod corect că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală, cu atât mai mult cu cât inculpatul a și determinat un medic să-i recomande repaus la pat două săptămâni, fără a suferi de afecțiunea care ar fi determinat această perioadă de repaus.
Pentru a se reține că inculpatul nu a respectat măsurile impuse de art.145, la care trimite art.145/1 Cod pr.penală, nu trebuie ca inculpatul să fi părăsit efectiv țara, ci este suficient ca acesta să încalce oricare dintre obligațiile de la alin.1/1 sau dintre cele prevăzute la alin.1/2, în cazul în care au fost dispuse.
Or, inculpatul nici nu s-a prezentat la organele de urmărire penală, nici nu a adus la cunoștința acestora, în vederea încuviințării, schimbarea de locuință, acestea fiind suficiente pentru a se reține încălcarea cu rea-credință a măsurii preventive prevăzută de art.145/1 Cod pr.penală, situație în care legea impune luarea măsurii arestării preventive.
Din procesul verbal întocmit la data de 12 ianuarie 2008 de către procurorul de caz, rezultă că, din convorbirile telefonice purtate de inculpat și înregistrate urmare autorizării dată de Tribunalul Vâlcea, rezultă că inculpatul a cunoscut că urmează să se prezinte la data de 11 ianuarie 2008 la organele de urmărire penală, știind încă din data de 10 ianuarie, când s-au purtat convorbirile și, în vederea împiedicării anchetei, s-a prezentat la medic pentru a i se elibera un act medical din care să rezulte că nu este a se deplasa.
In aceste condiții în care inculpatul a făcut demersuri și s-a și comportat în așa manieră încât a devenit evidentă intenția sa de a se sustrage urmăririi penale, măsura arestării a fost luată în mod temeinic, iar menținerea acesteia se impune în continuare din aceleași considerente care țin de interesul instrucției penale.
De asemenea, se menține temeiul vizând pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere că acesta este acuzat că, într-o perioadă relativ scurtă de timp, a reușit să inducă în eroare mai multe societăți comerciale, producând un prejudiciu ce a determinat reținerea consecințelor deosebit de grave.
Pentru toate aceste considerente, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07 aprilie 1952, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata a 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.2/2.07.2008
Jud.fond
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Marioara Dumitru
