Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 350/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.350/
Ședința publică de la 09 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - - -
Cu participare procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații, și- toți deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă:
- recurenții inculpați și, ambii in stare de arest și asistați de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Se prezintă traducător de limba spaniolă, doamna, autorizat de Ministerul Justiției, pentru a asigura traducerea susținerilor inculpatului, din limba română în limba spaniolă și invers.
Întrebați fiind, recurenții inculpați, și, arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurenții inculpați și, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța din data de 5 mai 2009 și rejudecând, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Ceea ce a reținut instanța de fond după ce ambii apărători ai celor trei inculpați au adus acuzații cu privire la legala sesizare a instanței și ilegalitatea unor probe, dezarmat judecătorul de criticile aduse, care au fost întemeiate, în motivarea încheierii încearcă să justifice într-un fel și să rețină că, - Serviciul Teritorial Constanțaa fost sesizat potrivit Legii nr.508/2004 fără să argumenteze pe fiecare aspect pe care la invocat de la momentul la care procesul-verbal de sesizare din oficiu s-a înregistrat sau nu s-a înregistrat și cum a fost repartizat unui procuror care să efectueze urmărirea penală, nu găsește decât să spună că la acest moment pentru inculpatul, deși nu există nici un mijloc de probă care să ateste în vreun fel această activitate infracțională, totuși la acest moment judecătorul nu trebuie să examineze probele. Ori, dacă nu se examinează probele pe ce se justifică unul din temeiurile care se au în vedere la luarea și la verificarea măsurii arestării preventive ulterior din perspectiva existenței infracțiunii.
Fapta nu poate fi dovedită decât cu mijloace de probă. Prin Legea nr.356/2006 - cu privire la indiciile temeinice, legiuitorul având în vedere legislația europeană, prevede probe certe, vorbește de presupunere verosimilă, dar judecătorul spune "am doar o bănuială", există bănuiala că acest inculpat - cetățean spaniol a săvârșit această infracțiune. La nici un mijloc de probă nu face trimitere judecătorul pentru a dovedi că într-adevăr există această infracțiune. Tot ceea ce a reținut judecătorul, a fost cantitatea care a făcut obiectul acestei infracțiuni - o tonă și 100 kg de cocaină și ce consecință ar fi avut.
Dacă la început când s-a luat măsura arestării preventive exista o simplă bănuială și s-a cerut prelungirea măsurii arestării preventive pentru a administra a se administra o serie de probe, respectiv solicitarea unor relații de la autoritățile spaniole, la un moment dat nu s-au cerut aceste relații, nu mai sunt utile și într-un termen de 30 de zile s-a prezentat materialul de urmărire penală, s-a renunțat la toate probele și se ajunge la situația de îi trimite în judecată numai în baza convorbirilor telefonice - singurul mijloc de probă, din care nu se desprinde nici cel puțin o aluzie a inculpatului că ar fi fost prezent undeva sau ar fi cunoscut ceva despre această activitate infracțională. Simpla prezență a lui într-un autoturism în momentul în care au fost depistați împreună cu inculpata nu face dovada pentru a susține că acesta este participant la săvârșirea infracțiunii, la prima condiție a existenței faptei.
Inculpatul nu a participat la nicio discuție cu inculpatul și nici la ceea ce s-a întâmplat cu comisionarul vamal, nu a participat la înregistrarea video prin care s-a susținut că s-a avansat o sumă de bani investigatorului, pentru a face demersuri la autoritățile vamale. Inculpata nu a avut decât o cantitate de marfă, în valoare de 30.000 euro, la începutul afacerii era destul de importantă și ca atare, era și firesc ca aceasta să-și facă probleme, întrucât pentru urgentarea scoaterii mărfii avea nevoie de o anumită persoană care să-i faciliteze vămuirea rapidă a acestor mărfuri pentru că trebuia să înceapă activitatea la firma acesteia.
Atâta timp cât cu privire la inculpatul, nu există nicio probă, iar judecătorul spune că nu se află în situația în care trebuie să examineze probele și că vor fi examinate la momentul pronunțării pe fond. Ori, la acest moment, după 4 luni de arest preventiv, judecătorul spune că nu are nici un minim de date nu se mai poate spune că după această perioadă acest inculpat avea cunoștință de acest trafic de droguri. De asemenea, solicită a se avea în vedere ilegalitatea probelor, faptul că Serviciul Teritorial Constanțaa permis să fie scoase din Portul C cunoscând că aceste droguri există, să fie plimbate.
Solicită a se avea în vedere și concluziile scrise depuse la dosar. Judecătorul spune că la acest moment din perspectiva argumentelor pe care le-a adus nu au încetat temeiurile și că nici nu mai există noi temeiuri. Ori, nu mai există noi temeiuri, iar acelea care au existat la momentul când s-a început urmărirea penală, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a luat măsura arestării preventive față de acea presupunere care trebuia să existe la acel moment, în prezent acestea s-au modificat, astfel încât se impune în condițiile art.139 alin.(1) lit.b) Cod procedură penală și art.145 Cod procedură penală să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive.
De asemenea, mai argumentează judecătorul că, cele două condiții de la art.148 lit.f) Cod procedură penală, ca temei al măsurii arestării preventive se trece dincolo de circumstanțele personale ale inculpaților și faptul că ei nu sunt cu antecedente penale și că inculpatul este student se ajunge din nou la pericolul pentru ordinea publică tot prin natura infracțiunii. Dacă există această infracțiune și trebuie avut în vedere că traficul de droguri este o infracțiune care se săvârșește cu intenție directă, ori nu s-a făcut dovada că inculpații cunoșteau că în acele containere se aflau droguri. Nu se poate reține că ei au avut această reprezentare a activității în condițiile în care nu există un contact cu cu o firmă care a furnizat această marfă, există numai o comandă de livrare a unei cantități de lemn. Nu există un contact telefonic cu niciunul dintre inculpați prin care să țină legătura sau firma furnizoare să ia legătura cu aceștia, astfel încât să se poată spună că a existat o legătură. În momentul în care au fost găsite aceste containere și inculpații au rămași surprinși că în interiorul acestora s-au găsit droguri.
Pe cale de consecință, după o perioadă de 4 luni de arest preventiv, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive care au justificat la acel moment luarea măsurii din lipsa altor probe, care nici nu au mai fost administrate parte dintre ele de către organul de urmărire penală și a considerat că este suficient pentru a-i trimite în judecată nu mai justifică menținerea măsurii, motiv pentru care, solicită să se constate că s-au modificat temeiurile și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Precizează că inculpatul, a avut afaceri foarte mari în Spania. Aflându-se în stare de arest preventiv societatea deja se află în stare de faliment, de aceea s-au solicitat relații și cu privire la activitatea firmei, nu s-a mai așteptat venirea acelor documente și toate acestea au grave repercursiuni asupra activității acestuia. De aceea solicită înlocuirea măsurii arestării preventive. Inculpatul nu are ce probe să zădărnicească buna desfășurare a procesului penal pentru că nu există nici un mijloc de probă care să susțină acuzarea, martori sau interceptări de convorbiri telefonice, astfel încât, solicită a i se da posibilitatea ca în stare de libertate să poată păstra legătura telefonic cu familia și a coordona activitatea firmei care este în domeniul silviculturii.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică și consideră că în mod greșit subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și că aceste temeiuri justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului. În ceea ce privește temeiul prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală, instanța de fond a concluzionat că pericolul concret pentru ordinea publică este justificat și acoperit în totalitate de gradul dep ericol concret al faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, înlăturând greutatea argumentelor care țin de circumstanțele personale ale inculpatului.
Pericolul concret pentru ordinea publică, fiind justificat în totalitate pe gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată consideră că trebuie analizat mai temeinic, temeiul prevăzut de art.143 -146 cu referire la art.148 alin.(1) Cod procedură penală. Consideră că nu este nici corect și nici legal să fie trasă o concluzie în sensul că sunt indicii temeinice privind săvârșirea faptei, după care să se precizeze că de fapt problema indiciilor a fost lămurită de către instanța de fond când a fost luată și prelungită măsura arestării preventive, sunt hotărâri judecătorești rămase definitive, lăsând să se înțeleagă practic ideea că este autoritate de lucru judecat în privința existenței indiciilor temeinice și mai arată că de fapt analiza mijloacelor de probă de la urmărirea penală nu se poate face la acest moment procesual.
Apreciază că temeiurile menționate trebuie constatate nu pe o analiză profundă, însă trebuie avut în vedere, de aceea existând și obligativitatea atașării dosarului de urmărire penală. Este evident că nu se poate constata existența acelor acte de urmărire penală din care să rezulte presupunerea rezonabilă că există temeiurile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată decât având în vedere fondul cauzei.
Solicită a se avea în vedere rechizitoriul. Cu privire la inculpatul referitor la subzistența temeiului prevăzut de art.143 Cod procedură penală pentru că existența acestui temei de fapt, îl face pe inculpat să rămână în starea de arest. au fost aduse în port cu un vapor din, pe data de 21.12.2008 - fila 28 paragraful 4 - rechizitoriu. Potrivit practici judiciare, instanța supremă a lămurit aspectul privind cu consumarea infracțiunii de trafic internațional prevăzută de art.3 din Legea nr.143/2000, care justifică arestarea preventivă. Se prevede că infracțiunea se consumă în momentul trecerii frontierei de stat. La C, pe Marea Neagră teritoriul României începe la limita apelor teritoriale - 12 marine, au ajuns containerele, au fost descărcate, astfel încât, infracțiunea s-a consumat. Ori, inculpatul, apare implicat în această infracțiune pe date de 21 ianuarie 2009, după ce această infracțiune s-a consumat. Astfel încât, nu există elemente care să justifice o eventuală implicare a inculpatului înainte de data de 21.12.2008.
Nu s-a făcut dovada faptului că inculpații cunoșteau împrejurarea că în interiorul celor două containere se aflau droguri în materialul lemnos. Nu s-a făcut dovada că aceștia au participat la încărcarea containerelor, sigilarea lor în, nu s-a interceptat vreo convorbire telefonică în care să fie informați cu privire la cele două containere, nu se poate face dovada că aceștia știau. Sarcina probei revine organului de urmărire penală atât în ceea ce privește latura obiectivă cât și în ceea ce privește latura subiectivă. Analizarea existenței temeiurilor prevăzute de art.143 și art.148 lit.f) Cod procedură penală, așa cum se face la momentul luării arestării preventive sau prelungirii în faza de urmărire penală este greșită. Nu pot exista aceleași puncte și repere ca în faza de urmărire penală.
În concluzie, solicită a se constata că nu există nicio bănuială legată de săvârșirea infracțiunii de trafic internațional prevăzută de art.3 alin.(2) din Legea nr.143/2000. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art.2 alin.(2) din Legea nr.143/2000, inculpatul n-ar i putut săvârși în calitate de autor, în modalitățile alternative prevăzute de textul de lege vreun act sau acțiune ce poate constitui infracțiunea reținută în sarcina. Solicită a se constata că elementele dosarului, inclusiv rechizitoriul nu fac dovada existenței temeiului prevăzut de art.143 Cod procedură penală, că cel puțin din această perspectivă, temeiurile s-au modificat și că pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, achiesează la concluziile apărătorului precedent și solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art.145 Cod procedură penală cu referire la art.139 Cod procedură penală, obligându-l totodată să respecte toate restricțiile prevăzute de art.1451Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurenții inculpați și referitor la existența infracțiunii, arată că, întrucât organul de urmărire penală a conștientizat că inculpații nu aveau cunoștință despre această activitate infracțională au recurs la un mijloc de probă ilegal în sensul că, un procuror căruia nu i-a fost repartizat dosarul pentru a efectua acte de urmărire penală - procurorul, care a autorizat și interceptarea convorbirilor telefonice, încheie un proces-verbal în care nu se află consemnarea cu privire la informația dată de investigatorul sub acoperire, la acel moment din 22 ianuarie, în care consemnează că i s-a adus la cunoștință investigatorului sub acoperire că se oferă o anumită sumă de bani - 20.000 euro, pentru a se asigura scoaterea containerelor din port. Niciun moment nu existat o discuție cu privire la această sumă, prin această probă ilegală pe care o consemnează doar procurorul, nefurnizată de investigatorul sub acoperire. Este vorba numai despre un proces-verbal întocmit de procurorul care duce instanța în eroare. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive.
Procurorul, având cuvântul, învederează instanței că, Tribunalul Constanța, ca instanță de fond nu avea cum să nu țină seama de pericolul social concret al faptei atunci când analiza pericolul pe care îl prezintă persoana inculpaților pentru societate. Consideră că s-a procedat corect. Precizează că a formulat și concluzii scrise depuse la instanța de fond. Apreciază că Tribunalul Constanța, a constata în mod legal și temeinic și motivat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și se impunea menținerea măsurii arestării preventive.
Referitor la împrejurarea că u ar exista nici un fel de probă care să susțină vinovăția inculpaților și că doar în situația în care ar fi demonstrat că cei trei inculpați ar fi participat la săvârșirea faptei. Apreciază că ceea ce s-a administrat pe timpul urmăririi penale se coroborează cu declarațiile date de inculpați și convorbirile telefonice și conduc la susținerea vinovăției acestora. Urmează ca inculpații să administreze probe care să răstoarne probele efectuate de procuror. Menționează că sumă de bani s-a și dat pentru a se facilita trecerea containerelor fără control fizic, interior. Consideră că se fac afirmații fără suport. A depus conform cu originalul înscris din care rezultă că inițial chiar procurorului i-a fost repartizată cauza, ulterior acesta a plecat în concediu, și printr-o altă dispoziție a fost repartizată altui procuror.
Apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, nu se impune înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură, întrucât nu au fost schimbate temeiurile inițiale.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, prin traducător, arată că nu are nimic de adăugat și că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
Având ultimul cuvânt, recurenta inculpată arată că lasă la aprecierea instanței, cu privire la soluția ce urmează a se pronunța în cauză.
- CURTEA -
Cu privire la recursurile penale de față constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la 25.05.2009 în dosarul nr- al Tribunalului Constanța, în temeiul art.300 Cod procedură penală s-a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței privind pe inculpații:
, fiul lui și, născut la 07.08.1965;
, fiul lui G și, născut la 25.04.1982;
, fiul lui și, născut la 24.03.1981, deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, iar potrivit prevederilor art.300 alin.(2) Cod procedură penală, coroborat cu art.332 alin.(2) Cod procedură penală s-a respins ca nefondată cererea de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
Conform prevederilor art.3002Cod procedură penală coroborat cu art.160 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații, și potrivit prevederilor art.139 alin.(1) Cod procedură penală cu referire la art.1451Cod procedură penală s-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de cei trei inculpați.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța cu nr. 3/D/P/2009, din data de 26 martie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, și, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.(2) din Legea nr.143/2000, art.3 alin.(2) din Legea nr.143/2000 și art.7 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
În sarcina inculpaților, și s-a reținut că s-au constituit într-un grup infracțional organizat și au introdus în România, la data de 29.01.2009, prin Punctul Vamal Port C - Sud, cantitatea de 1.080 kilograme cocaină, disimulată în două containere care conțineau cherestea din lemn cedru, importată din, și au dispus cu privire la transportul cocainei pe teritoriul României, cu intenția de a fi livrată în Spania.
Prin încheierea nr. 12 din data de 01.02.2009 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin încheierea nr.11/P din 06.02.2009 a Curții de APEL CONSTANȚA, s-a dispus, în temeiul art.148 alin.(1) lit.f) Cod procedură penală, luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați.
Prin încheierea nr.25 din data de 26.02.2009 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr.26/P din 06.03.2009 a Curții de APEL CONSTANȚA, s-a dispus, în temeiul art.155 și urm. Cod procedură penală, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 02.03.2009, până la data de 31.03.2009.
În legătură cu sesizarea instanței Tribunalul Constanța, urmare examinării actelor și lucrărilor dosarului, a constatat că, aceasta este făcută în condiții de legalitate pentru următoarele considerente:
Conform art.13 alin.(3) din Legea nr.508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, serviciile și organele specializate în culegerea și prelucrarea informațiilor au obligația de a pune de îndată la dispoziția Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism toate datele și informațiile deținute în legătură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art.12.
În atare situație, apreciem că susținerea inculpaților și, în sensul că în mod nelegal C s-a sesizat din oficiu cu privire la indiciile de săvârșire a unei infracțiuni de droguri disimulate în două containere venite din, nu este întemeiată din perspectiva reglementărilor legale enunțate. Astfel, aceste norme legale consfințesc legitimitatea organelor anume specializate în culegerea și prelucrarea informațiilor, cum este și structura, organizată în cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
În ceea ce privește autorizarea investigatorilor sub acoperire, criticată de inculpați sub aspect procedural, reținem că, potrivit art.17 din Legea nr.508/2004, atunci când există indicii temeinice că s-a săvârșit ori că se pregătește săvârșirea unei infracțiuni, din cele atribuite prin prezenta lege în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care nu poate fi descoperită ori ai cărei făptuitori nu pot fi identificați prin alte mijloace, pot fi folosiți investigatori sub acoperire sau colaboratori și informatori ai poliției judiciare.
Dacă în ceea ce îi privește pe investigatorii sub acoperire alineatul 2 al aceluiași articol prevede că sunt ofițeri ori agenți de poliție judiciară special desemnați în acest scop, despre colaboratorii și informatorii poliției judiciare legea nu reglementează că ar trebui să dețină aceeași calitate, de ofițeri sau agenți de poliție judiciară.
De altfel, apreciem că însăși denumirea acestora, de colaboratori și informatori, exclude posibilitatea de a avea calitatea de organe ale poliției judiciare, scopul legii fiind acela ca prin diferite mijloace specifice organele statului să vegheze la menținerea ordinei de drept.
Or, în atare situație nu se poate reține că autorizarea investigatorilor sub acoperire s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie, iar autorizațiile emise de procurorul desemnat să efectueze urmărirea penală nu întrunesc cerințele legii.
Susținerea că procurorul și-a depășit atribuțiile întocmind un proces-verbal în care consemnează că investigatorul sub acoperire i-ar fi oferit lui suma de 20.000 de euro, apreciem, de asemenea, că este nefondată, atâta vreme cât procurorul însuși efectuează urmărirea penală în virtutea competențelor atribuite de codul d e procedură penală, Legea nr.39/2003 și Legea nr.508/2004 și poate întocmi oricare act, pe care nu îl deleagă organelor de poliție judiciară.
Referitor la susținerile că deși autorizarea investigatorului sub acoperire a fost dată de un procuror din cadrul Serviciului Teritorial Constanța, iar urmărirea penală a fost efectuată de procurorul-șef al acestui serviciu, pe de o parte, iar ordonanțele de autorizare cu titlu provizoriu a interceptării și înregistrării telefonice, pe de altă parte, au fost date de același procuror, deși urmărirea penală a fost efectuată de șeful acestuia, apreciem că nu pot fi reținute drept o cauză de nulitate absolută a urmăririi penale, din perspectiva normelor procesual penale. aceasta întrucât normele procesual penale nu reglementează competențe specifice procurorului-sef serviciu, iar aspectele care vizează organizarea respectivului serviciu sunt de natură administrativă și sunt reglementate de regulamentele de ordine interioară.
Ca atare, solicitarea privind restituirea cauzei la procuror, în temeiul art. 332 alin. 2 cod procedură penală, pentru refacerea urmăririi penale nu este justificată.
Cât privește susținerea că în cauză s-a recurs de către organele de urmărire penală la o livrare supravegheată, aceasta nefiind, însă, efectuată potrivit dispozițiilor legale în materie, constatăm că în speță, ce puțin la acest moment procesual, nu putem vorbi de o livrare supravegheată, în înțelesul Legii nr. 39/2003, întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală, până la desigilarea containerelor nu s-a cunoscut cu certitudine că în interiorul acestora s-ar afla droguri (cerință esențială impusă de art.1 lit.j) din Legea nr.143/2000), discuțiile fiind că se încerca introducerea în țară cu documente vamale false a comprimatelor "viagra".
Referitor la nulitatea absolută a urmăririi penale din perspectiva încălcării dreptului la apărare al inculpaților care nu le-a fost garantat de procuror, în sensul că nu le-a adus la cunoștință că au posibilitatea de a-și angaja un avocat, fiind asistați de avocatul desemnat din oficiu, apreciem că această susținere nu poate fi reținută ca întemeiată.
Și la acest termen de judecată ca, de altfel, și la termenul la care a fost analizată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților conform art. 3001cod procedură penală, argumentăm această opinie prin faptul că, așa cum rezultă din actele de urmărire penală, deși inițial inculpații au fost asistați de avocații desemnați din oficiu, ulterior și-au angajat alți avocați, iar eventualele încălcări ale normelor procedurale (din perspectiva garantării dreptului la apărare) au fost acoperite prin prezența avocaților aleși la toate actele și măsurile dispuse de organele de urmărire penală ulterior angajării acestora.
De altfel, se constată că această eventuală încălcare a drepturilor inculpaților a fost invocată pentru prima dată la termenul de judecată fixat pentru verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, reglementată de art. 3001cod procedură penală, deși după audierea inculpaților în prezența avocaților desemnați din oficiu, în prezența avocaților aleși au fost efectuate și alte acte, inclusiv prezentarea materialului de urmărire penală.
Nu în ultimul rând, argumentăm că inculpaților și nu le-a fost îngrădit dreptul la apărare în condițiile în care, astfel cum rezultă din declarațiile acestora, le-au fost aduse la cunoștință toate drepturile procesuale și, raportat la acestea, au consimțit să dea declarații în prezența avocaților desemnați din oficiu.
În consecință, apreciindu-se că sesizarea instanței s-a făcut în condiții de legalitate, aceasta, conform art. 300 alin.(2) Cod procedură penală va respinge ca nefondată cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în condițiile art.332 alin.(2) Cod procedură penală.
Întrucât dispozițiile art.332 alin.(3) Cod procedură penală prevăd că doar în cazul în care se dispune restituirea, instanța se pronunță și asupra măsurilor preventive și a măsurilor de siguranță, apreciem că, fiind respinsă cererea de restituire a cauzei la procuror, cererile privind revocarea măsurii arestării preventive și restituirea către inculpați a sumelor indisponibilizate, sunt rămase fără obiect, ca efect al respingerii cererii principale.
Cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de fiecare inculpat, verificată în temeiul art. 3002cod procedură penală, apreciem că aceasta a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art.143 cod procedură penală și art.148 Cod procedură penală.
Astfel, și la acest moment apreciem că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, indicii care se regăsesc în probele aflate la dosarul de urmărire penală.
Deși inculpații, prin avocații aleși, au susținut că din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală nu rezultă date ori indicii temeinice, cu atât mai mult probe, în sensul că inculpații ar fi săvârșit faptele penale pentru care sunt trimiși în judecată, se constată că pentru fiecare inculpat, la momentul luării măsurii arestării preventive, dar și ulterior, la data la care a fost prelungită această măsură, instanțele au statuat, în mod definitiv, existența indiciilor temeinice, așa cum sunt definite de dispozițiile art.681Cod procedură penală.
Cu privire la inculpatul, deși se susține că din cuprinsul tuturor actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, mai ales a notelor de redare a convorbirilor telefonice, nu rezultă vreo implicare a acestuia în activitatea infracțională expusă în actul de inculpare, singurele referiri la persoana sa vizând doar relația de concubinaj cu co-inculpata, se apreciază că, la acest moment procesual, este îndeplinită condiția existenței presupunerii rezonabile că ar fi săvârșit faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Pe de altă parte, apreciem că celelalte referiri privind analiza în concret a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, nu pot fi examinate la acest moment procesual.
Și în ceea ce o privește pe inculpata, pentru care se invocă, de asemenea, lipsa indiciilor temeinice privind presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit faptele pentru care este trimisă în judecată, apreciem că la acest moment nu putem analiza în concret pertinența mijloacelor de probă administrate și, implicit, măsura în care ar dovedi implicarea acesteia în activitatea infracțională care formează obiectul prezentei cauze.
Aceleași argumente avem în vedere și referitor la inculpatul, care susține netemeinicia măsurii arestării preventive luată față de sine în faza de urmărire penală.
În atare situație, pentru cei trei inculpați conchidem că la acest moment procesual nu putem reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat ori că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, apreciem că subzistă și la acest moment pentru cei trei inculpați, în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Acest pericol trebuie analizat nu numai prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, inculpatul fiind chiar student, ci și raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute.
în vedere că, astfel cum s-a reținut prin actul de inculpare, infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților prezintă un grad sporit de pericol social determinat de cantitatea și natura drogurilor introduse în România, precum și amenințarea exercitată asupra sănătății publice a persoanelor din spațiul european și mondial, aceste droguri fiind destinate unui număr extrem de mare de consumatori care riscă a "beneficia", în final, de așa-zisa "moarte albă".
Față de considerentele expuse mai sus, ținând cont și de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, în opinia instanței se justifică privarea de libertate în continuare a inculpaților.
Prin urmare, măsura arestării preventive luată față de inculpații, și va fi menținută.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive luată față de inculpații și cu măsura obligării de a nu părăsi țara, apreciem că pentru motivele expuse anterior, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, dar nici nu au intervenit temeiuri noi care să nu justifice privarea de libertate a acestora și, implicit, judecarea lor în stare de libertate.
În susținerea opiniei că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților sunt și prevederile art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, care reglementează cazurile de excepție în care o persoană poate fi privată de libertate, mai precis atunci când există motive verosimile că au săvârșit fapte penale și este necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Împotriva încheierii din 25.05.2009 a Tribunalului Constanța au declarat recurs în termen legal inculpații, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Inculpații și au criticat încheierea Tribuanlului C în legătură cu soluția de menținere a măsurii arestării lor preventive și au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 25.05.2009 a Tribunalului Constanța și, urmare rejudecării să se înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării lor preventive în condițiile inexistenței probelor care să le ateste vinovăția.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și înlocuirea măsurii arestării sale preventive cu cea o obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, întrucât probele de la urmărirea penală nu fac dovada vinovăției sale, iar buna desfășurare a procesului penal se poate asigura prin luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu în ceea ce-l privește.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursurilor celor trei inculpați motivat de subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și de necesitatea asigurării desfășurării în condiții optime a cercetării judecătorești, fază în care se vor examina probele pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată a celor trei inculpați.
Examinând încheierea Tribunalului Constanța din 25.05.2009 în lumina criticilor din recursurile inculpaților, și, a probelor administrate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3856Cod procedură penală, Curtea constată că este legală și temeinică, iar recursurile nefondate.
Temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpaților recurenți au fost acelea prevăzute de art.143 Cod procedură penală raportat la prevederile art.1464Cod procedură penală coroborat cu prevederile art.148 lit.f) Cod procedură penală.
În condițiile în care inculpații recurenți au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, nu se poate susține cu temei că, nu există probe care să justifice presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați penal.
Analiza vinovăției sau nevinovăției inculpaților, în lumina probelor, este apanajul exclusiv al instanței ce va judeca fondul, astfel că, în mod temeinic și legal, prin hotărârea recurată, tribunalul a reținut că instanța investită cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive nu trebuie să se pronunțe decât pe subzistența sau nu a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Prin rechizitoriul - Serviciul Teritorial Constanța, nr.3/D/P/2009 din 26 martie 2009 inculpații recurenți au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.(2) din Legea nr.143/2000, art.3 alin.(2) din Legea nr.143/2000 și art.7 din Legea nr.39/2003, reținându-se că s-au constituit într-un grup infracțional organizat și au introdus în țară, la data de 29.01.2009, cantitatea de 1.080 kilograme cocaină, disimulată în două containere ce conțineau cherestea din lemn de cedru, importată din, și au dispus transportul cocainei pe teritoriul României, cu intenția de a fi livrată în Spania.
Faptele ce fac obiectul trimiterii în judecată a inculpaților sunt sancționate de lege cu pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare.
concretă pentru ordinea publică, rezidă din modalitatea în care se pretinde că au fost săvârșite faptele ( în grup organizat, prin ascunderea cocainei în containere care conțineau o altă marfă) din cantitatea mare de droguri și de punerea în pericol a sănătății și vieții unui număr mare de persoane dacă s-ar fi ajuns la valorificare.
Raportat la cele ce preced se impune constatarea că, în speță subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați recurenți.
Măsura preventivă a arestării fiind luată prin încheierea nr.12 din 1.02.2009 a Tribunalului Constanța iar trimiterea în judecată a inculpaților făcându-se la 26 martie 2009, se constată că termenul rezonabil al acesteia nu a fost depășit.
În condițiile în care cercetarea judecătorească nu a început iar temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpaților subzistă, în vederea desfășurării în condiții corespunzătoare a procesului penal, se impune menținerea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați.
Constatând că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, este evident că cererea de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu este nefondată iar respingerea ei prin încheierea recurată este legală și temeinică.
Criticile din recursurile inculpaților fiind neîntemeiate și cum alte motive de reformare a încheierii recurate nu s-au identificat, în urma examinării din oficiu, se vor respinge recursurile ca nefondate, menținându-se ca legală și temeinică soluția instanței de fond.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.(2) cod proc.penală, curtea îi va obliga pe inculpații recurenți la plata sumei de câte 60 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Întrucât inculpatul a beneficiat de traducător autorizat, onorariul cuvenit acestuia din urmă, în sumă de 300 lei, se va deconta din fondul Ministerului Justiției către traducător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge recursurile penale declarate de inculpații, și- toți deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
În baza art.192 alin(2) Cod procedură penală;
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 60 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru interpretul autorizat în sumă de 300 lei se decontează din fondul Ministerului Justiției pentru traducător.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
jud. fond.:
red.dec.jud.: -
tehnored.gref.
3 ex./24.06.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal Nr-
Data:_________________
CĂTRE,
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
DEPARTAMENTUL ECONOMICO - FINANCIAR
Vă facem cunoscut că, pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA, se află înregistrat dosarul nr-, privind menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului - cetățean spaniol, ce a avut termen de judecată la data de 9 iunie 2009, când doamna traducător, autorizată de Ministerul Justiției a asigurat traducerea susținerilor acestuia din limba română în limba spaniolă și invers
Alăturat, vă înaintăm:
- Copia deciziei penale nr.350/P din 9 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanta, prin care s- acordat onorariu de traducător in sumă de 300 lei pentru doamna traducător, sumă care se avansează din fondurile Ministerului Justiției;
- Cererea de decontare formulată de traducător.
Doamna traducător poate fi contactată la numărul de telefon 0766.629.175.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
- - - -
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Răzvan Anghel, Maria Uzună
