Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 352/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 352/
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-,având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Constanța și depusă la dosarul instanței de fond.
Traducerea susținerilor inculpatului a fost asigurată de domnul - traducător autorizat de limbă arabă.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 Cod procedură penală.
Recurentul inculpatprin traducător, arată că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale iar dosarul se află în prima fază a cercetării judecătorești și nu au fost administrate probe.
A se avea în vedere că până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitive, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, are un domiciliu stabil, este căsătorit și are un copil minor în întreținere.
Apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au stat inițial la luarea măsurii arestării preventive.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită, în baza art.139 Cod procedură penală raportat la art.1451Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Constanța, care este legală și temeinică.
Solicită a că nu au intervenit elemente și împrejurări noi care să fie în favoarea inculpatului.
De asemenea, solicită a se avea în vedere datele personale ale inculpatului care mai are 2 dosare pe rolul Judecătoriei Oradea.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțată de instanța de fond.
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul în replică, apreciază că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive întrucât inculpatul mai are două dosare penale în curs de soluționare.
Procurorul,având cuvântul în replică, precizează că a făcut referire la aceste dosare penale întrucât a dorit să reliefeze persistența infracțională a inculpatului.
Recurentul inculpat, prin traducător,având ultimul cuvânt, apreciază că arestarea sa preventivă este greșită, i-a fost distrusă familia, distrus el și firmele sale.
De asemenea, consideră că la acest termen, procurorul nu a spus nimic nou iar declarația sa nu a fost corect tradusă de traducător.
Lasă la aprecierea instanței cu privire la menținerea măsurii arestării preventive și speră ca justiția să-i facă dreptate.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA:
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 10 iunie 2009, Tribunalul Constanța, în temeiul prevederilor art.3002cod proc.penală coroborat cu art.160 cod proc.penală, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și al, născut la 1 noiembrie 1980, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, și totodată s-a respins ca nefondată cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, cu nr. 1557/P/2008 din data de 10.02.2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, art. 31 Cod penal rap. la art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în calitate de administrator al SC 2006 SRL, fiind ajutat de coinculpatul, l-a indus în eroare pe reprezentantul SC SRL C cu ocazia încheierii și derulării unui contract de vânzare - cumpărare de tractoare uzate, sens în care a determinat-o în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe soția sa, să completeze în fals și fără vinovăție, două facturi fiscale în valoare totală de 359.400 lei privind achiziționarea unui număr de 47 de tractoare uzate, despre care cunoștea faptul că nu există.
Prin încheierea nr.7 din data de 15.01.2009, pronunțată în dosarul penal nr- a Tribunalului Constanța, s-a dispus, în temeiul art.148 alin. 1 lit. f cod procedură penală luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul consideră că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art. 143 cod procedură penală și art. 148 cod procedură penală.
Astfel, și la acest moment tribunalul apreciază că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat, indicii care se regăsesc în probele aflate la dosarul de urmărire penală.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, tribunalul apreciază că subzistă și la acest moment, în sensul că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar prin lăsarea în libertate a acestuia se creează un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul este determinat de gravitatea deosebită a infracțiunilor, derivată din natura acestora, din împrejurările si modalitatea concretă de comitere, urmarea produsă, respectiv cuantumul ridicat al prejudiciului, rezonanta socială negativă si sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității prin comiterea acestui gen de infracțiuni.
Acest pericol trebuie analizat nu numai prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, care mai este cercetat în două dosare penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, ci și raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute.
Tribunalul are în vedere că, astfel cum s-a reținut prin actul de inculpare, infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului prezintă un grad sporit de pericol social, determinat de împrejurările și modalitățile concrete în care se arată că a acționat acesta, de urmările produse, de rezonanța socială și sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității.
Față de considerentele ce preced, corelate si cu scopul măsurii preventive prevăzut de art. 136 cod procedură penală, în baza art. 3002cod procedură penală coroborat cu art. 160 cod procedură penală, va menține starea de arest preventiv a inculpatului.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpat, prin apărător, instanța constată că la acest moment procesual subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, temeiuri ce impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar din probele existente la dosar rezultă că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin modul și împrejurările de comitere a infracțiunilor, față de gravitatea faptelor și urmarea produsă.
Pentru aceste considerente, urmează a respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul, prin apărător.
Împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- la data de 10 iunie 2009 declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu menținerea măsurii arestării preventive.
În esență, inculpatul recurent a susținut că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de el, că nu există probe privind pericolul concret pentru ordinea publică iar lipsa antecedentelor penale justifică o dată în plus afirmația că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
În concluzie, recurentul a solicitat, admiterea recursului, casarea încheierii recurate și urmare rejudecării să se revoce măsura arestării preventive.
În subsidiar, recurentul a solicitat ca, urmare admiterii recursului și casării încheierii atacate în rejudecare să se înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetului a pus concluzii de respingere a recursului și menținere a încheierii recurate, motivat de subzistența temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului recurent și de faptul că nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea din 10 iunie 2009 Tribunalului Constanța în lumina criticilor din recursul inculpatului, a probelor administrate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3856cod proc.penală curtea constată că este legală și temeinică ia recursul nefondat.
Temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost acelea prevăzute de art.143 cod proc.penală și art.148 lit. f, cod procedură penală.
În prezent, cauza se află în faza cercetării judecătorești, urmare trimiterii în judecată a inculpatului prin rechizitoriul nr.1557/P/10.02.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, fără însă a se intra în dezbaterile propriu-zise.
Potrivit actului de sesizare a instanței inculpatul recurent este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.215 al.1,2,3 și 5 cod penal și art.31 cod penal raportat la art.290 al.1 cod penal cu aplicarea art.41 al.2 cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a cod penal.
Probele pe baza cărora s-a întocmit rechizitoriul și a fost trimis în judecată inculpatul recurent susțin odată în plus presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat penal.
Având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, așa cum e pretinsă prin rechizitoriu, forma continuată a activității infracționale, consecințele negative produse asupra părții vătămate dar și asupra mediului de afaceri, curtea constată că și în prezent inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
În condițiile în care inculpatul va fi judecat în stare de libertate există temerea justificată că acesta ar fi tentat să săvârșească și alte fapte asemănătoare acelora pentru care este cercetat în prezenta cauză, folosindu-se de firma al cărei administrator este, cu atât mai mult cu cât mai este cercetat și în alte două cauze pentru fapte de aceeași natură.
Raportat la cele ce preced, curtea constată că pericolul concret pentru ordinea publică există și în prezent.
Infracțiunile pentru care este cercetat penal inculpatul recurent, fiind sancționată de lege cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul pentru ordinea publică subzistând, curtea constată că sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit.f, cod proc.penală.
Întrucât faza cercetării judecătorești nu a început, pentru a asigura prezența la judecată a inculpatului și desfășurarea în condiții optime a procesului penal se impune constatarea că, în speță sunt întrunite și cerințele art.143 cod proc.penală.
Prezumția de nevinovăție nu constituie, potrivit legii, un element de analiză asupra temeiniciei și legalității măsurilor preventive dispuse față de inculpatul recurent.
De asemenea, lipsa antecedentelor penale nu prevalează în raport de necesitatea asigurării desfășurării în condiții optime a procesului penal și a apărării ordinii publice.
Măsura arestării preventive a inculpatului recurent fiind luată la data de 15.01.2009 se constată, că nu a fost depășită durata rezonabilă a acesteia.
Pentru considerentele menționate, și cum alte elemente noi în favoarea inculpatului nu au intervenit, curtea constată că cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara este nefondată.
Criticile din recursul inculpatului dovedindu-se a fi neîntemeiate iar în urma examinării din oficiu a încheierii atacate neidentificându-se cauze de reformare a acesteia, va fi menținută ca legală și temeinică iar recursul va fi respins ca nefondat.
Potrivit prevederilor art.189 cod proc.penală onorariul cuvenit avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați C, pentru avocat.
Onorariul traducătorului autorizat, în sumă de 60 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției către traducător.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 cod proc.penală curtea îl va obliga pe inculpatul- recurent la plata sumei de 260 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală;
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați C, pentru avocat.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală,
Obligă pe recurent la plata sumei de 260 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Onorariul traducătorului în sumă de câte 60 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției către acesta.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond:
Red. Jud. -/ 25.06.2009
Tehnodact. /1.07.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Zoița Frangu, Claudiu Răpeanu
