Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 36/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 36/2008
Ședința nepublică de la 24 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba - I reprezentat prin procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal și în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat apărător ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța, din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată.
Reprezentantul parchetului susține că în cauză se impune declararea ședinței nepublice.
Aceleași concluzii pune și apărătorul ales al inculpatului.
Instanța, raportat la obiectul dosarului declară ședință nepublică și constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru ca dezbaterile să se desfășoare în ședință nepublică.
S-a procedat la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind atașată la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheieri penale atacate și rejudecând cauza în baza art.160/b alin.2 Cod procedură penală raportat la faptul că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu subzistă și nu sunt temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în libertate iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Prin încheierea penală pronunțată la 25 ianuarie 2007 s-a luat față de inculpatul măsura arestării preventive în baza art.148 lit.e și f Cod procedură penală și în ce privește prima condiție cea prevăzută la lit.e reținută la arestare susține că nu există probe concrete cum că inculpatul exercită presiuni asupra părții vătămate și chiar dacă ar exista în această fază procesuală nu mai au relevanță, cu privire la cea de a doua condiție a arestării, respectiv faptul că pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani - lit.f susține că este adevărat că pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani dar această condiție nu se interpretează singular ci coroborată cu cea a pericolului concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea atacată se menține măsura arestului preventiv a inculpatului cu motivarea că: " lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de neliniște și insecuritate în rândul societății civile datorită împrejurării că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate sporită, sancționată ca atare de lege sunt cercetate în stare de libertate" - o formulare generică și inculpatul este arestat din ianuarie 2007, iar starea de arest este o stare excepțională și starea de normalitate este starea de libertate pentru ca inculpatul să aibă posibilitatea să-și facă apărarea, mai mult decât atât impactul asupra societății civile s-a diminuat.
În concluzie solicită admiterea recursului și punerea inculpatului în libertate temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și solicită a se avea în vedere și motivarea orală făcută de inculpat.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, în cauză nu au încetat temeiurile care dus la arestarea inculpatului și care persistă până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare în cauză.
Inculpatul, în ultimul cuvânt artă că lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța.
CURTEA DE APEL
Constată că prin încheierea pronunțată la data de 21 aprilie 2008 Tribunalul Alba - Secția penală a dispus, printre aletele, în baza disp. art. 300/2 Cod proc. penală rap. la art. 160/b din același cod menținerea măsurii preventive a inculpatului, fiul lui și al lui, născut la data de 17 noiembrie 1968.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de apel că, din probele administrate în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate ar prezenta pericol public datorită împrejurării că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate sporită sunt cercetați în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs în termen inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea orală motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul ales, a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheieri penale atacate și, rejudecând cauza, în baza art.160/b alin.2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în libertate iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că încheierea penală atacată este nelegală întrucât, inițial, prin încheierea penală din 25 ianuarie 2007 Tribunalului Alba s-a luat față de inculpatul măsura arestării preventive în baza art.148 lit. "e" și "f" Cod procedură penală și că nu există probe concrete cum că inculpatul exercită presiuni asupra părții vătămate și chiar dacă ar exista în această fază procesuală nu mai au relevanță, astfel că nu mai subzistă cazul prev. de art. 148 lit. e) Cod proc. penală iar cu privire la cea de a doua condiție a arestării, respectiv faptul că pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani - lit.f ) susține că este adevărat că pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani dar această condiție nu se interpretează singular ci coroborată cu cea a pericolului concret pentru ordinea publică.
Se mai arată că încheierea penală atacată este nelegală întrucât nu este motivată, considerentele conțin o formulare generică și inculpatul este arestat din ianuarie 2007, iar starea de arest este o stare excepțională și starea de normalitate este starea de libertate, că inculpatul trebuie pus în libertate ca să aibă posibilitatea să-și facă apărarea, mai mult decât atât impactul asupra societății civile s-a diminuat.
Analizând legalitate i temeinicia hot rârii atacate prin prisma criticilor formulate de tre inculpat, precum i din oficiu, conf. art. 385/6 alin. 3 Cod proc. penal, cu referire la disp. art. 136 alin. 1, 143 i 148 lit. e) i f) din Codul d procedur penal i art. 139 din acela i cod, art. 160/1 i urm. Cod proc. penal, se apreciaz în cauz recursul declarat în cauză nu este fondat pentru cele ce se vor ar ta în continuare:
Curtea de apel constată în principal că prin sentința penală nr. 226/2007 din 20.09.2007, reținând vinovăția inculpatului, Judecătoria Blaj în baza disp. art. 202 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal l-a condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de corupție sexuală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Blaj.
S-a stabilit un prim termen de judecată la data de 22.10.2007, când cauza, datorită lipsei inculpatului arestat a fost amânată la data de 26.11.2007.
La data de 15.11.2007, tribunalul, ca instanță de apel, a stabilit termen intermediar pentru verificarea legalității și temeinicie măsurii arestării preventive a inculpatului, conf. art. 300/2, rap. la art. 160/b Cod proc. penală.
Prin încheierea penală pronunțată la 15.11.2007 de Tribunalul Alba - secția penală în dosar nr-, rămasă definitivă prin respingerea recursului inculpatului, s-a dispus în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, născut la data de 17.11.1968, aflat în prezent în Penitenciarul Aiud. Ulterior, în baza dispozițiilor amintite, măsura arestării preventive a fost menținută la termenele de judecată din 7 ianuarie 2008 ( hotărâre rămasă definitive prin respingerea ca nefondat a recursului inculpatului), și, respectiv, din 3 martie 2008 și 21 aprilie 2008 când s-a pronunțat încheierea penală supusă actualului control de legalitate.
Examinând considerentele încheierii penale atacate, Curtea constată că instanța de apel a motivat hotărârea judecătorească prezentând argumente suficiente pentru a permite instanței de control verificarea lor, astfel că invocarea nulității relative a încheierii recurate nu este întemeiată.
Tribunalul a reținut că din probatoriul administrat în cauză până la acest moment a rezultat existența unor indicii temeinice privitoare la săvârșirea unei infracțiuni, fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În conformitate cu disp. art. 160/b alin. 3 Cod proc. penală, menținerea arestării preventive în cursul judecății are caracter legal atunci când instanța constată că temeiurile care au justificat această măsură impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în caz, contrar, arestarea preventivă trebuie revocată cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, potrivit alin. 2 al textului de lege amintit.
Inițial, inculpatul a fost arestat preventiv în baza disp. art. 143,146 și 148 lit. e) și f) Cod proc. penală, texte de lege ce sunt în deplină concordanță cu art. 5 pct. 1 lit. c) CEDO, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani - art. 202 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, iar lăsare în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și că există date că inculpatul exercită presiuni asupra victimei.
Ulterior, inculpatul recurent a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de corupție sexuală în formă continuată prev. de art. 202 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, subzistând astfel temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive.
În acest context, în mod corect, Tribunalul a apreciat că temeiuri care au stat la baza arestării preventive subzistă și în prezent și, având în vedere disp. art. 5 CEDO, existența unei condamnări, chiar în primă instanță a inculpatului, conduce la bănuiala verosimilă că inculpatul recurent a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele textului de lege -art. 148 lit.f) Cod procedură penală, în contextul existenței unei sentințe de condamnare chiar nedefinitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă.
Curtea precizează că și în ipoteza în care am aprecia că nu mai subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. e) din Codul d e proc. penală, arestarea preventivă a inculpatului continuă să fie legitimă, fiind îndeplinite exigențele art. 5 CEDO, raportat existenței unei sentințe de condamnare chiar nedefinitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă.
În ce privește susținerile recurentului inculpat referitoare la nevinovăția sa, Curtea constată că ele exced cauzei de față, acestea putând fi invocate în fața instanței de apel singura competentă să se pronunțe în actuala fază procesuală asupra temeiniciei sau netemeiniciei acuzațiilor ce i se aduc inculpatului.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prizma motivului de recurs referitor la depășirea duratei rezonabile a detenției provizorii, Curtea constată că nici acest motiv de recurs nu este fondat raportat la sentința de condamnare de 4 ani, cu executare în regim de detenție, chiar în contextul în care aceasta nu este definitivă.
Curtea are îns a preciza i în condi iile existen a acestei prime condamn ri,judectorii instana de control judiciar sunt obligaiivegheze la derularea procedurii într-un termen rezonabil, mijloacele alese pentru atingerea acestui rezultat fiind sate la latitudinea lor.
Trebuie evitate perioadele lungi de inactivitate ale "instrucției deoarece pe terenul convenției acestea nu pot fi justificate în nici un fel"( a se vedea CEDO Philis contra Greciei, hotărârea din 27 iunie 1997).
Ca atare, menținerea arestării preventive în cursul soluționării apelurilor declarate în cauză este legală și temeinică, aflându-se în deplină concordanță cu disp. art. 300/2, rap. la art. 160/b alin. 3 Cod proc. penală și art. 5 CEDO.
Nu este de neglijat a se arăta că, pentru motivele expuse mai sus și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, se apreciază că nu se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Față de aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursului recurentului inculpat, conf. art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod proc. penală.
Ca o consecință a acestei soluții, în baza disp. art. 192 alin.2 Cod proc. penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.T/dact.
2ex/29.04.2008
și
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIEI PENALĂ Nr. 36/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
ssDana - ss- - - ss - -
Pentru conformitate,
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
