Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 367/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.367/R/2008
Ședința publică din 4 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
: - -
GREFIER: - -
Direcția Națională Anticorupție C reprezentată prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R împotriva încheierii penale fără număr din data de 22 mai 2008 Tribunalului Maramureș, prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Arată că în decizia penală nr.249/2008 pronunțată în dosar nr- a Curții de APEL CLUJ, la fila 238, minuta este semnată de trei judecători ori la fila 208 aceasta este semnată de alți judecători rezultând o greșită compunere a completului de judecată și inexistența motivării.
Având în vedere dispozițiile Codului d e procedură penală și că prima instanța nu a invocat apariția unor temeiuri noi, apreciază că în cauză trebuie analizate temeiurile inițiale, respectiv trebuie făcută analiza subzistenței temeiurilor de fapt și a temeiurilor de drept, care au stat la baza arestării.
. Motivarea instanței de fond este pur generică, fără a se face trimitere în mod individual la ce acte și lucrări din dosar se referă instanța. Motivarea suspiciunii rezonabile se realizează cu trimitere la probe și nu prin trimitere la simple acte și lucrări din dosar. Apreciază că motivarea reprezintă o condiție pur esențială pentru exercitarea dreptului instanței de recurs de a verifica legalitatea și temeinicia încheierii atacate.
Referitor la temeiurile de drept, constată că arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus și ulterior menținut pentru pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, respectiv temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen, însă în opinia sa, pentru a prezenta pericol pentru ordinea publică, acesta trebuie să fie concret, iar ordinea publică trebuie să fie individualizată concret și pericolul să se bazeze pe probe. Niciuna dintre aceste condiții nu sunt constatate a fi îndeplinite de către prima instanță. Instanța nu arată în niciun paragraf în ce fel, în ce modalitate concretă, ordinea publică este pusă în pericol dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate.
Consideră că trebuie să se analizeze probele de la dosar, să se tragă concluzia că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și să se indice ce fel de pericol. În mod constant în jurisprudența instanțelor s-a susținut că pericolul pentru ordinea publică nu este echivalent cu gradul de pericol social al faptei. Pericolul pentru ordinea publică este creat prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Apreciază că încheierea instanței este nelegală întrucât nu arată care este forma concretă a pericolului pentru ordinea publică, nu motivează prin probe subzistența pericolului concret pentru ordinea publică, nu motivează în raport cu buna desfășurare a procesului penal, obiectivul menținerii arestării, utilizează în aprecierea pericolului pentru ordinea publică criterii ce derivă din pericolul social al faptei și nu criterii specifice pericolului pentru ordinea publică ce provin din aprecierea persoanei inculpatului, instanța încalcă prezumția de nevinovăție a inculpatului.
Reprezentanta DNA - Serviciul Teritorial Cluj, raportat la motivele de recurs solicită a se avea în vedere cadrul procesual în care ne aflăm. Susținerile referitoare la o decizie a Curții de APEL CLUJ dată anterior nu pot fi primite întrucât instanța de recurs nu este investită cu aceste chestiuni juridice iar faptul că nu a făcut parte din completul de judecată un judecător incompatibil, acesta exced cadrului procesual în care ne aflăm.
Solicită respingerea recursului apreciind că hotărârea Tribunalului Maramureș de menținere a măsurii arestării preventive este temeinică și legală, în concordanță deplină cu probatoriul existent la dosar din care rezultă că sunt îndeplinite toate condițiile legale care impun privarea de libertate a inculpatului și pentru viitor. Solicită să se aibă în vedere că deși pericolul social al infracțiunii de corupție nu trebuie confundat cu pericolul social pentru ordinea publică, totuși nu pot fi disociate. Apreciază că nu se poate trece peste aspectul că pericolul izvorăște din natura și gravitatea faptei săvârșite, câtă vreme există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Lăsarea în libertate a inculpatului ar duce la concluzia că organele abilitate sunt impasibile în fața unei asemenea infracțiuni. Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu este de natură a duce la aflarea adevărului în cauză. Hotărârea pronunțată în cauză este temeinică și legală și solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii pronunțate de Tribunalul Maramureș.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că instanța este investită cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive care implică verificarea deciziilor anterioare.
Inculpatul R, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului așa cum a fost susținut, cu consecința cercetării sale în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând reține că prin încheierea penală din data de 22.05.2008 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Maramureș, în temeiul art.300/2 și 160/b pr.pen. s-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului R (fiul lui G și, ns. la 15.01.1975 în B M, jud. M), arestat preventiv prin încheierea penală nr. 76/R/4.09.2007 a Curții de APEL CLUJ în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 2 din 4.09.2007 a Curții de APEL CLUJ și s-a menținut această măsură.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanță a reținut că, prin ordonanța nr. 67/P/2007 din 23 august 2007 Direcției Naționale Anticorupție- Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul Raf ost reținut preventiv pentru 24 de ore cu începere de la 23 august 2007 ora 22,50până la data de 24 august 2007 ora 16,40.
Prin încheierea penală nr. 76/R/4 septembrie 2007 Curții de APEL CLUJs -a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 29 de zile cu începere de la 4 septembrie 2007 până la data de 2 octombrie 2007 și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 2 din 4 septembrie 2007.
La luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a avut în vedere temeiul prevăzut de art. 148 lit. f proc.pen.referitor la presupunerea că a comis o infracțiune pentru care se prevede de lege închisoarea mai M de 4 ani și că există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
S-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului prin încheierile penale din 20.09.2007, 06.11.2007, 18.12.2007, 7.02.2008, 31.03.2008 și 23.04.2008 ale Tribunalului Maramureș.
Pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului conform dispozițiilor art. 148.proc.pen. cu referire la art. 143.proc.pen trebuie să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există unul din cazurile prevăzute de lit. a-f ale art. 148.proc.pen.
Dispozițiile legale menționate sunt în concordanță cu cele ale art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în sensul cărora privarea de libertate se dispune când există motive plauzibile de a se lămuri că s-a săvârșit o infracțiune.
Existența bănuielilor plauzibile în temeiul cărora se dispune arestarea, presupune prezența unor fapte sau a unor informații care să convingă că persoana în cauză a putut să comită infracțiunea pentru care este arestată.
Faptele ce au dat naștere la bănuielile legitime nu trebuie să fie de nivelul celor necesare pentru justificarea unei condamnări sau pentru a fundamenta o anumită acuzatie, acestea urmând să fie probate.
În raport de dispozițiile legale arătate și pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, deoarece nu a fost posibilă efectuarea propriu zisă a cercetării judecătorești datorită invocării unor excepții și declarării recursului împotriva încheierilor de menținere a arestării preventive, s-a reținut că există indicii temeinice în sensul presupunerii că inculpatul a săvârșit infracțiunea de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 calificată prin actul de sesizare al instantei.
Din cuprinsul denunțului formulat de numitul și al declarațiilor date în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea că la sfârșitul anului 2006 inculpatul a pretins și a primit de la acesta în mai multe tranșe suma de 10.500 euro pentru a-i înlesni câștigarea unei licitații organizată de Compania Națională a Prețioase și B M, pentru încheierea unui contract de dezafectare a unei conducte subterane.
Se presupune din declarațiile denunțătorului și a martorilor și că predarea sumei de bani a fost în trei tranșe.
Din cuprinsul notei de redare a discuțiilor ambientale (filele 54-58 dosar urmărire penală) purtate de inculpat cu denunțătorul rezultă presupunerea că la data indicată de denunțător, s-au purtat discuții legate de predarea sumelor de bani în mai multe tranșe.
După pretinsa plată a sumei de bani, societatea denunțătorului a fost declarată câștigătoarea licitației și s-a procedat la încheierea contractului, însă la executarea acestuia s-au întâmpinat dificultăti, astfel că a fost reziliat.
In aceste împrejurări, se presupune că inculpatull-a sfătuit pe denunțător să participe la o nouă licitație ce urma să fie organizată și se presupune că a condiționat pentru suma de 7.000 euro (filele 72-75 dosar urmărire penală), câștigarea acesteia.
În actul de sesizare s-a menționat că la data de 23 august 2007, inculpatul Raf ost prins în flagrant când a primit suma de 2.000 euro, care se presupune că ar fi fost un avans din 7.000 euro pretinși pentru câștigarea licitatiei.
În raport de conținutul denunțului, cuprinsul declarațiilor denunțătorului, a martorilor și (filele 148-151 dosar urmărire penală), cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor ambientale dintre denunțător și inculpat (filele 57-95 dosar urmărire penală), planșele fotografice cu momentele operative ale întâlnirii dintre denunțător și inculpat (filele 96-102 dosar urmărire penală) și procesul verbal de prindere în flagrant (filele 131-133 dosar urmărire penală) se justifică prepunerea că există indicii temeinice că inculpatul a comis o faptă penală.
Deoarece se presupune că inculpatul a comis o infracțiune în formă continuată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și raportat la natura și gravitatea pretins ei infracțiuni, urmările acesteia și rezonanța socială negativă produsă în comunitate, subzistă temeiul arestării preventive conform art. 148 lit. f pr.penală, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, care se reflectă la nivelul întregii ordini sociale, pe motivul că se așteaptă o reacție promptă și eficientă a organelor judiciare în lupta împotriva corupției.
Deși s-a invocat de inculpat prin apărătorul său ales că s-a depășit termenul rezonabil al arestării sale, se constată că față de existența indiciilor presupunerii că s-a comis fapta penală reținută prin actul de sesizare, în raport de particularitățile cauzei și faptul că a fost imposibilă începerea cercetării judecătorești, nu se poate considera că s-a redus pericolul pentru ordinea publică, deoarece nu a fost efectuată cercetarea judecătorească și nu au fost răsturnate indiciile care continuă să fie susceptibile alături de alte elemente și să perturbe ordinea publică.
Împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii și punerea sa în libertate, iar în subsidiar, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că măsura arestului preventiv a încetat de drept deoarece la soluționarea recursului în urma căruia s-a pronunțat decizia penală nr. 249/2008 a Curții de APEL CLUJ completul de judecată a fost alcătuit prin includerea unui judecător incompatibil, ceea ce atrage nulitatea absolută a acestei decizii.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a invocat apariția unor temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest a inculpatului, că motivarea încheierii este generică fără a se face trimitere la acte și lucrări din dosar, că nu este probat pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului și că, prin aprecierea acestui pericol prin utilizarea unor criterii ce derivă din pericolul social al faptei, se încalcă prezumția de nevinovăție, că nu motivează, în raport cu buna desfășurare a procesului penal, obiectivul menținerii arestării, iar prin menținerea măsurii arestării preventive s-a depășit termenul rezonabil al privării de libertate, iar instanța anticipează asupra unei pedepse privative de libertate.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Inculpatul recurent Raf ost arestat la 4 septembrie 2007 pe timp de 29 de zile, conform mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 4 septembrie 2007 emis de către Curtea de APEL CLUJ.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, DNA - Serviciul Teritorial Cluj din 14 septembrie 2007 emis în dosar nr. 67/P/2007, a fost trimis în judecată inculpatul R, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 alin.1,2 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000.
Potrivit rechizitoriului, se reține în sarcina inculpatului că a săvârșit infracțiunea de luare de mită, constând în aceea că, în calitate de director comercial al Companiei Naționale a Prețioase și B M, în perioada octombrie 2006-august 2007 pretins de la denunțătorul suma de 27.000 euro, din care a primit efectiv 12.500 euro în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, și anume, de a încheia un contract câștigat în urma unei licitații organizate de Compania, respectiv pentru a asigura în favoarea denunțătorului câștigarea unei licitații.
În virtutea dispozițiilor art. 300/1 pr.pen. și, ulterior, a dispozițiilor art. 300/2 și art.160/b pr.pen. instanța investită cu soluționarea cauzei a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și, prin încheierile Tribunalului Maramureș din 20.09.2007, 06.11.2007, 18.12.2007, 07.02.2008 și 23.04.2008 s-a menținut această măsură.
La fel s-a procedat și prin încheierea din 22.05.2008 când instanța în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor legale privind verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, în acest sens fiind denunțul și declarațiile numitului din cursul urmăririi penale (filele 1-4, 11, 8-10, 12-14, 16-19 dosar ), declarațiile martorilor, ( filele 171-172, 167-168, 165-166,183-184, 169-170 dosar ), procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a înregistrărilor ambientale dintre denunțător și inculpat (58-99), planșele fotografice privind momentele operative ale întâlnirii dintre denunțător și inculpat ( filele 100-106, 147-150,154-161), procesul-verbal de constatare a flagrantului ( filele 151-153).
Critica potrivit căreia instanța de fond nu a motivat încheierea atacată și nu a făcut trimitere punctuală la probele dosarului nu poate fi primită deoarece, în această procedură, instanța nu poate avansa asupra fondului, ci trebuie doar să stabilească existența datelor din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prezumției de nevinovăție. În aceste condiții, simpla referire la o serie din probele dosarului, fără a se face o analiză a acestora, nu echivalează cu nemotivarea soluției, atâta timp cât se impune doar justificarea bănuileii plauzibile, legitime că s-a comis infracțiunea pentru care inculpatul este arestat.
De altfel, motivarea unei încheieri prin care instanța se pronunță strict pe legalitatea și temeinicia arestării preventive - se limitează, așa cum arată și obiectul cauzei de judecat, doar la a arăta dacă temeiurile arestării subzistă sau nu și, dacă da, dacă acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Este inutil a se relua, de fiecare dată când se verifică această măsură, analiza tuturor indiciilor, în sensul art.143 pr.pen. care au stat la baza arestării, atâta vreme cât instanța le apreciază ca întemeiate și face trimitere la momentul arestării. Alte este situația când apar temeiuri noi care justifică privarea de libertate sau când se constată că cele care au determinat arestarea au încetat - situații când instanța este obligată să le menționeze și să le argumenteze.
De vreme ce, încă nu a fost demarată cercetarea judecătorească, este firesc a se reține de către instanță subzistența temeiurilor de fapt avute în vedere la data arestării, dat fiind că, presupunerea rezonabilă privind comiterea faptei de către inculpat nu a cunoscut nici un fel de modificare, nefiind administrată nicio probă până în prezent în fața instanței de judecată.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Având în vedere că inculpatul este judecat pentru o faptă deosebit de gravă de pericol și rezultat, sancționată de legea penală, faptă comisă de către o persoană având o funcție de conducere și care implică o anumită probitate morală a deținătorului, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestei fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
În final, este de observat că durata arestării preventive a inculpatului nu poate constitui motiv de a se aprecia că instanța se antepronunță asupra vinovăției inculpatului și sancțiunii aplicabile, după cum nu poate constitui nici nu temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
Totodată, Convenția europeană a drepturilor omului în în art. 5 par.3 se referă la termenul rezonabil în care trebuie judecată o persoană arestată și, în plus, acest text prevede și posibilitatea acesteia de a fi eliberată în cursul procedurii. Dar cu privire la legitimitatea menținerii detenției provizorii, Curtea a decis, ca fiind suficientă persistența indiciilor de vinovăție, precum și a tulburării sociale (determinată de reacția publicului față de săvârșirea unor infracțiuni grave) - pe o anumită perioadă de timp.
Ori, în speță, pentru motivele mai sus arătate, se apreciază că, perioada "considerabilă" de timp de care vorbește Curtea, nu a fost depășită, prin trecerea intervalului de timp de la data arestării inculpatului având în vedere natura și gravitatea concretă a faptei presupuse a fi comise de inculpat, condițiile concrete în care aceasta s-a desfășurat și imposibilitatea începerii cercetării judecătorești (neimputabilă instanței ori inculpatului).
În final, nu poate fi primită nici critica potrivit căreia s-au încălcat dispozițiile referitoare la alcătuirea instanței, cu referire la componența completului de judecată care care a pronunțat decizia penală nr. 249/2008 a Curții de APEL CLUJ. Pe de o parte, decizia menționată este definitivă și nu este supusă niciunei căi de atac, iar instanța investită cu judecarea prezentului recurs este mărginită a verifica doar hotărârea atacată. Pe de altă parte, critica este și nefondată deoarece în alcătuirea completului de judecată respectiv nu au figurat judecători incompatibili, fapt probat cu originalele minutelor, a deciziilor și condicelor de ședință.
Așa fiind, Curtea concluzionează că în mod judicios s-a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă și menținută față de inculpat, iar pentru buna desfășurare a procesului penal menținerea arestului preventiv al acestuia se justifică și se impune cu necesitate.
Pentru aceste motive curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. menținând în totalitate încheierea atacată.
Potrivit art.192 alin.2 proc.pen. inculpatul va fi obligat să plătească câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R (fiul lui G și, ns. la 15.01.1975 în B M, jud. M, arestat în Penitenciarul Gherla ) împotriva încheierii penale din data de 22 mai 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar penal nr-
Obligă recurentul să plătească în favoarea statului 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red. /
3 ex./19.06.2008
Jud. fond:
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
