Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 367/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.367/R/2009
Ședința publică din data de 4 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Valentin
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii penale din data de 26 mai 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind, inculpații învederează instanței că-și mențin recursurile declarate iar inculpatul arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi locallitatea conform art.145 pr.pen. Astfel, apreciază că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă, gradul de pericol social al faptei nu se regăsește în teza finală a art.148 lit.f pr.pen. Împrejurările și motivarea instanței de fond nu se încadrează în disp.art.148 lit.f pr.pen. prima instanță nu a motivat pentru fiecare inculpat în parte cu privire la temeiurile arestării. Nu s-a adus nici un argument în ce ar consta pericolul pentru ordinea publică dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate. Consideră că în acest moment scopul măsurilor prev.de art.136 pr.pen. ar putea fi atins în cauză cu atât mai mult cu cât faza de urmărire penală a fost finalizată, martorii au fost audiați. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a avut o poziție constantă, nu are antecedente penale și nu s-a făcut dovada că inculpatul se ocupa cu comercializarea de droguri pe piața românească. Apreciază că singura soluție care s-ar impune în cauză ar fi aceea a obligării de a nu părăsi localitatea care ar fi suficientă. Inculpatului i se poate institui anumite obligații pe care, dacă nu le va respecta, se va putea dispune oriccând rearestarea lui. Cu onorar din.
Apărătorul inculpatului, susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea încheierii penale pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate. Astfel, arată că rechizitoriul a fost finalizat iar cauza a fost înaintată spre soluționare. Există un singur inculpat trimis în judecată pentru trafic de droguri. În privința cererii subsidiare, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât în încheierea de arestare art.136 pr.pen. invocat de DIICOT nu a fost analizat sub nici o formă de către instanță; în a doua încheiere de menținere a măsurii arestării preventive se face o amplă dezvoltare a art.136 pr.pen. iar în cea de-a treia încheiere, motivarea instanței este inexistentă. Articolul 136.pr.pen. este unul care trebuie analizat iar scopul măsurilor trebuie dovedit. Astfel, solicită admiterea recursului în una din cele două variante cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond. Măsura arestării a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art.143 și 148 lit.f pr.pen. temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Astfel, inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol care denotă din modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al acesteia și reacția societății. Apreciază ca vădit nefondată cererea de trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate și achiesează la concluziile puse de apărătorul său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate și achiesează la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA
Prin încheierea penală din 26 mai 2009 a Tribunalului Sălaj, în baza art.300/1 Cod procedură penală s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpații (fiul lui și, născut la data de 07.09.1984 în com., județul S,. în com., nr.285, județul S) și - (fiul lui și, născut la data de 07.10.1984 în Z, județul S,. în Z, str.-, nr.20, --20,.A,.10, județul S) prin încheierea penală nr.8/C/2009 a Tribunalului Sălaj este temeinică și legală.
În baza art.300/1 al.3 Cod procedură penală s-a menținut în continuare măsura arestării preventive față de acești inculpați constatând că în cauză s-a fixat termen de judecată la data de 17.06.2009.
Cheltuielile au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Sălaj au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații și -, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri fapte prev. și ped. de art.2 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.3 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, privind pe inculpatul și art.2 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.26 Cod penal raportat la art.3 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, privind pe inculpatul -, reținându-se că inculpatul a cumpărat din Spania, a introdus și a pus în vânzare în România personal și prin intermediul inculpaților - și -, droguri de risc (hașiș și câteva mlădițe de canabis, în cantitate de aproximativ 250 grame), fără drept, în luna noiembrie 2008 și în luna martie 2009. au fost introduse în țară pentru consumul propriu, acesta fiind un consumator de droguri din anul 2005, și în scopul comercializării.
au fost tranzacționate în localitatea de domiciliu din și de acolo în municipiul Z, la unii consumatori mai vechi de droguri.
Referitor la inculpatul -, s-a reținut că acesta s-a aflat împreună cu inculpatul în Spania, că a consumat droguri, a cumpărat droguri de risc de la inculpatul despre care știa că le-a cumpărat din Spania și a intermediat telefonic circulația drogurilor de risc, fără drept, pentru anumiți consumatori de droguri.
În fapt, s-a reținut că inculpații și - au achiziționat droguri de risc (hașiș) din Spania pe care le-au transportat și introdus ilegal în România, cu intenția de a le valorifica în mun. La începutul lunii martie 2009, învinuitul - a cumpărat aproximativ 50 grame de hașiș de la inculpatul prin intermediul inculpatului -. De asemenea, în cursul lunii martie 2009, inculpatul - și alți doi consumatori au cumpărat diverse cantități de hașiș de la inculpatul.
Apărătorul inculpaților susține că nu împărtășește susținerile procurorului, deoarece inculpații nu prezintă pericol social.Inculpatul a recunoscut faptele comise,însă inculpatul - nu are nici un fel de complicitate în a introduce hașiș în țară întrucât acesta s-a întors în țară cu mult timp înaintea inculpatului. De asemenea susține că inculpatul doar a fumat țigări din hașiș nu a și comercializat droguri.Susține că, Codul d e procedură penală prevede că starea de libertate este cea normală și nu cea de arest preventiv.Inculpații nu au fost niciodată ascultați de către procuror, nu s-a făcut nici o confruntare între aceștia și martorii audiați în cauză.
Contrar acestor susțineri cei doi inculpați au fost audiați în cursul urmăririi penale (39,43,46,47,48,49) iar din întreg dosarul de urmărire penală există indicii că cei doi inculpați au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Referitor la apărarea formulată vis-a-vis de inculpatul - că nu are calitate de complice, aceasta privește fondul cauzei și a fost avută în vedere la soluționarea cauzei.
Potrivit disp.art.300/1 al.1 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest instanța este datoare să verifice din oficiu, în Camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar conform art.300/1 al.3 Cod procedură penală când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere arestarea preventivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept avute în vedere la momentul dispunerii măsurii, instanța a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale respectiv art.143, 148 lit.f Cod procedură penală, corespunzând și scopului prev. de art. 136 Cod procedură penală, constând în buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens s-a apreciat că la momentul dispunerii măsurii au existat indicii în sensul art.143 al.3 Cod procedură penală, indicii din care rezultă că cei doi inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Au fost îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală. Astfel inculpații au săvârșit o faptă penală prev. de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a lor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Comercializarea de droguri, traficul de droguri, consumul de droguri, reprezintă activități care prezintă un grad sporit de pericol social, având în vedere impactul care-l are consumul de produse stupefiante asupra persoanei, pericolele la care se expun astfel de consumatori. Mai mult organismele internaționale în această materie desfășoară o asiduă campanie de prevenire a infracționalității, or lăsarea în libertate a acestor inculpați și aprecierea că nu prezintă pericol pentru ordinea publică vine în contradicție cu principiile acestor instituții.
Aprecierea pericolului public se raportează atât la modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al acesteia, precum și la reacția generală în rândul societății.
Astfel s-a constatat că la această dată subzistă temeiurile care au determinat arestarea, acestea nu s-au schimbat și pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea în continuare a stării de arest a inculpaților.
Existența unor indicii grave privind săvârșirea infracțiunilor de către inculpați constituie conform jurisprudenței CEDO factori pertinenți care justifică o detenție provizorie astfel că măsura arestării preventive este conformă cu scopul instituit de art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva încheierii penale inculpații și au declarat recurs în termen.
Inculpatul recurenta a criticat încheierea atacată susținând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă deoarece nu se regăsește pericolul concret al punerii în libertate al inculpatului.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea deoarece faza de urmărire penală a fost finalizată, inculpatul a avut o poziție procesuală constantă, nu are antecedente penale și nu s-a făcut dovada că a comercializat droguri pe piața românească.
Inculpatul recurent a criticat încheierea susținând că rechizitoriu i-a fost întocmit și există un singur inculpat trimis în judecată pentru trafic de droguri, a precizat că s-ar impune înlocuirea arestării preventive deoarece nu a fost analizat scopul prevăzut de art.136 pr.pen. pentru care este necesară arestarea inculpatului.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a constatat că inculpații recurenți au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul pentru infracțiunea de trafic de droguri prev.de art.2 al.1 din Legea nr.143/200 cu aplic.art.41 al.2 pen. art.3 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. iar inculpatul pentru infracțiunea de complicitate la trafic internațional de droguri prev.de art.26 pen. rap.la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. constând în aceea că ultimul a cumpărat din Spania, a introdus în România și a pus în vânzare inclusiv prin intermediul coinculpatului recurent, 250 grame hașiș în luna noiembrie 2008 și în luna martie 2009.
Susținerea primului recurent că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericolul concret pentru ordinea publică, motiv invocat și de către cel de-al doilea recurent este contrazis de împrejurarea că ambii inculpați au participat la introducerea hașișului în România și l-au pus în vânzare prin acțiuni repetate, faptele fiind reținute în formă continuată; față de acest aspect nu poate fi primită apărarea că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere persistența lor infracțională.
Datorită acestui fapt, măsura arestării preventive nu poate fi înlocuită cu o măsură neprivativă de libertate, independent de absența antecedentelor penale.
Așadar, în mod temeinic prima instanță a constatat că și în prezent subzistă cazul de arestare prev.de art.148 al.1 lit.f pr.pen.
Susținerea că instanța de fond nu a analizat pericolul concret al lăsării în libertate al fiecărui inculpat în parte nu poate fi acceptată din moment ce s-a analizat și s-au prezentat actele reținute în sarcina fiecărui inculpat; fapta fiind comisă împreună de către cei doi recurenți, așa cum rezultă din indiciile temeinice existente la dosar, este evident că și pericolul concret pentru ordinea publică este unul comun ambilor inculpați.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii și, arestati in Arestul IP, împotriva încheierii penale din 26 mai 2009 a Tribunalului Sălaj, pronuntata in dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
RED.VC/MB
15.06.09/5 EX.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Valentin
