Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 369/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 522/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.369
Ședința publică de la 12 MARTIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 3: Ion Tudoran
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM a fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 6 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales-avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat, invocând disp art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.23 din Constituția României, art.136 și art.143 Cod pr penală arată că măsura arestării este o măsură excepțională, care poate fi dispusă numai în cazul în care se apreciază că într-adevăr există temerea că, odată pus în libertate, inculpatul reprezintă un real pericol pentru ordinea publică cât și dacă există indicii că va îngreuna buna desfășurare a procesului penal. Or, în raport de poziția procesual sinceră a inculpatului, circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că nu ar prezenta pericol pentru ordina publică în cazul în care se va dispune cercetarea în stare de libertate, mai mult, nu există indicii sau probe că se va sustrage cercetării or va impieta buna desfășurare a procesului penal. Mai arată că, în cazul în care instanța ar aprecia ca, pentru buna desfășurare a procesului penal se impune luare unei măsuri, apreciază că se poate dispune o măsură mai puțin restrictivă și anume măsura preventivă a obligări de a nu părăsi localitatea.
Față de aceste considerente, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului, iar, în subsidiar, a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod pr penală pune concluzii de respingere a recursului promovat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică. Arată că instanța de fond în mod corect a apreciat asupra circumstanțelor reale ale săvârșirii faptelor cât și a celor personale ale inculpatului, iar, în raport de natura și gravitatea faptelor, de împrejurarea că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, atitudinea violentă avută față de organele de cercetare, se impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat si respingerea cererii privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit temeiuri noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 06.03.2009 a Tribunalului București Secția I Penală, constată:
Prin încheierea din 06.03.2009, în dosarul nr- al Tribunalului București Secția I Penală, s-a admis cererea DIICOT, Biroul Teritorial București și în baza art. 300/1 Cod procedură penală rap la art.160/b Cod procedură penală si următoarele s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 209/D/P/2009 din 05.03.2009 al Ministerului Public, DJ. - Biroul Teritorial Bucureștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut că la data de 09.02.2009 inculpatul a vândut martorului denunțător două doze conținând 0,18 grame de heroină cu suma de 100 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, de la 10.02.2009 până la10.03.2009 inclusiv, emițându-se nr. 26/UP/10.02.2009.
Conform art. 3001Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este datoare să verifice din oficiu, în Camera de Consiliu, legalitatea si temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive. Dacă se constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de liberate, instanța a dispus prin încheiere revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatul. Din contră, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuarea privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală si temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, măsura arestării preventive a fost dispusă cu respect dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 Cod procedură penală, art.1491Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Sub acest aspect, s-a avut în vedere că în cauză există la acest moment procesual suficiente indicii temeinice, în sensul art. 681Cod procedură pe rap. la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, relevante în acest sens fiind: denunțul și declarația martorului, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele-verbale de percheziție corporală asupra inculpatului și a martorul denunțător, procesul-verbal de înseriere a bancnotelor folosite la realizarea flagrantului, procesul - verbal de verificare a apelurilor telefonice, procesul - verbal de percheziție a autoturismului, raportul de constatare tehnico-științifică și declarația martorului.
Totodată, Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este închisoarea cu mult peste 4 ani, iar la dosar există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Această din urmă condiție este analizată nu numai prin prisma naturii și gravității infracțiunii săvârșite (trafic de droguri de mare risc), dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului (care nu este la primul conflict cu legea penală, nu a probat că are vreo ocupație sau altă sursă licită de venituri și care, prin comportamentul avut imediat după intervenția organelor de poliție - încercând să fugă și amenințând apoi martorul asistent - a demonstrat o periculozitate sporită).
Aceste elemente care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului nu numai că subzistă, dar impun în continuare privarea sa de libertate, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpatul apreciind că măsura arestării a fost menținută nelegal și netemeinic.
Recurentul a arătat că a colaborat cu organele de poliție recunoscând și regretând fapta.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun în continuare privarea de libertate, fie dacă exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate, față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive, următoarele condiții:
a) dacă măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)dacă temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive față de s-a dispus la recurent 10 februarie 2009, conform mandatului nr. 26/UP din 10 februarie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului București Secția I penală, fiind prelungita ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatului fiind respinse. S-a apreciat că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior față inculpat, este legală și temeinică.
Din analiza mandatului și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpata din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
Analizând, conform art.155 Cod procedură penală, raportat la art.148 litera f Cod procedură penalăCurtea urmează să verifice dacă existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatului a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
Noțiunea de motive verosimile presupune existența unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, deoarece la 09 februarie 2009 fost surprins după ce a vândut cu suma de 100 lei doua doze de heroină martorului.
Analizând condiția negativă, curtea constata că exista la acest moment procesual date care să justifice temerea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți.
În prezenta cauză, existența motivelor plauzibile de a crede că inculpatul a săvârșit o infracțiune, respectiv că, o dată lăsată în libertate ar putea influența bunul mers al cercetării judecătorești rezultă din natura faptelor comise, dar și din faptul că după ce a fost prins de poliție a încercat fugă și amenințat martorul asistent.
Referitor la susținerea recurentului în sensul că nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii preventive deoarece a recunoscut fapta, Curtea constată că nu poate da eficiență apărării formulate,în condițiile în care banii au fost găsite la percheziție, asupra acestuia.
În ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive, cu obligarea de a nu părăsi localitatea, Curtea constată că recunoașterea inculpatului nu poate avea caracter prioritar față de celelalte probe administrate în cauză, din care rezultă atitudinea violentă avută față de organele de poliție, la momentul surprinderii sale,în timp ce vindea două doze de heroină.
Analiza indiciilor care au determinat menținerea arestării preventive, respectiv fapta care se reține a fi fost comisă de către recurent, pedeapsa prevăzută de lege, comportamentul acestuia la momentul prinderii sale, justifică menținerea arestării preventive, astfel cum a dispus instanța de fond, iar nu înlocuirea acestei măsuri.
În aceste condiții, împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi susținută.
Văzând și art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data 06.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul -
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Obligă pe recurent la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /25.03.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Lefterache Lavinia, Ion Tudoran
