Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 369/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.369
Ședința publică din 25.05. 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa
JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Ecaterina Ene Monica Vadana
- -
GREFIER: - -
*******
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău
- reprezentat legal prin procuror -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s- prezentat recurentul inculpat - în stare de arest, asistat de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri:
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, și judecarea acestuia în stare de judecată, având în vedere că acesta a recunoscut și regretat comiterea faptei, este tânăr are doar 18 ani, martorii au fost deja audiați; este infractor primar și nu a mai cunoscut rigorile legii penale.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău ca fiind legală și temeinică, având în vedere pericol social concret pe care acesta îl prezintă pentru societate, împrejurările î care a comis fapta și vârsta victimei care nu are decât 13 ani și se afla în imposibilitatea de a se putea apăra.
Recurentul inculpat, arată că a recunoscut și regretă fapta comisă și solicită a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față,constată următoarele:
Prin încheierea din data de 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.300 ind 2 Cod procedură penală, raportat la art.160 ind b alin 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, cu ocazia verificării legalității și temeniciei stării de arest a inculpatului,a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin.1 și 3 și 211 alin 1,2 lit. "c" cod penal cu aplicarea art. 33 lit. "a" cod penal constând în aceea că la data de 25-03-2009 l-a deposedat prin violență pe minorul A de telefonul mobil după care prin violență a întreținut raport sexual cu victima minoră în vârstă de 13 ani.
S-a apreciat că din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat continuă să subziste și la menținerea acesteia așa cum s-a stabilit la primul termen de judecată. Sub acest aspect, instanța a reținut și că potrivit dispozițiilor art. 139 și 160 proc.pen. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată ori menținută cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului). În acest sens, se reține că infracțiunile de viol și tâlhărie ce constituie obiectul sesizării instanței, aduc atingere unor valori deosebit de importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului,prima instanță a apreciat că deși detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care să există indicii că a avut loc cu participarea suspectului inculpat trimis în judecată și din consecințele acesteia.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului la cauza ce formează obiectul dosarului în recurs, instanța de fond constatat că privarea de libertate a inculpatului și durata măsurii arestării preventive a acestuia nu au încetat să mai aibă un caracter rezonabil existând și necesitatea desfășurării în bune condiții a cercetării judecătorești care impune asigurarea unor garanții procesuale. În aceste condiții, menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesul inculpatului impune menținerea stării de arest.
. În speță starea de pericol pentru ordinea publică este actuală, rezultând în plus de cele arătate și din împrejurarea că indiciile ce privesc fapta, au produs și continuă să producă o afectare a echilibrului social firesc,stare de indignare și dezaprobare publică, insecuritate socială și sfidarea publică a autorităților. Cum în speță a fost afectată și periclitată viața publică normală rezultă că pericolul pentru ordinea publică este concret. De asemenea este certă apariția unor stări de pericol iminent pentru membrii societății cât și a unei stări de neliniște, a unui sentiment de insecuritate, în cazul în care persoana cărora planează acuzația unor fapte de o gravitate mare, ar fii lăsate în libertate. Modul și mijloacele de comitere reținute prin actul de sesizare, frecvența mare a faptelor de acest gen în zonă cât și reacțiile opiniei publice față de astfel de evenimente determină cu necesitate aprecierea că pericolul creat pentru ordinea publică are caracter actual.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul,care atât personal,cât și prin apărătorul ales, a solicitat judecarea în stare de libertate,motivat de faptul că a recunoscut faptele pentru care este judecat, este foarte tânăr, de-abia a devenit major,nu are antecedente penale,iar pe viitor nu va mai comite fapte antisociale.
Instanța de control judiciar, verificând încheierea atacată,atât prin prisma motivelor invocate de către inculpat, cât și din oficiu, constată următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a două in fracțiuni în concurs,respectiv viol și tâlhărie. Anterior trimiterii în judecată,respectiv la data de 04 aprilie 2009, Tribunalul Bacău,prin încheierea pronunțată în dosarul nr-,a dispus arestarea preventivă a inculpatului,indicându-se ca temei legal disp.art.148 lit.f Cod pr.penală.
Cauza fiind în faza de judecată, instanței de judecată, în conformitate cu disp.art.300/2 Cod pr.penală, îi revine obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 6o de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv,fapt concretizat prin încheierea din data de 21 mai 2009.
Curtea apreciază că instanța de fond a procedat corect atunci când a menținut starea de arest a inculpatului, pericolul social concret pe care îl prezintă acesta subzistă și este dat nu numai de gradul de pericol social generic al faptelor comise de inculpat și de pedepsele prevăzute de lege pentru acestea,ci și de împrejurările concrete în care ele au fost comise, precum și impactul avut asupra comunității unde ele au fost săvârșite. Totodată, un alt element important ce trebuie avut în vedere la aprecierea gradului de pericol social concret,este și vârsta celor două părți vătămate de care a profitat inculpatul, precum și imposibilitatea lor fizică de a se opune agresiunii acestuia, iar judecarea inculpatului în stare de libertate ar avea un impact negativ asupra lor.
Chiar dacă inculpatul, atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței de judecată a recunoscut faptele săvârșite, nu însemnă că s-a diminuat pericolul social al acestora,aspectul acesta urmând a fi apreciat la finalul cercetării judecătorești.
Pentru considerentele expuse mai sus, constatând incidența actuală a temeiurilor de arestare preventivă prevăzute de art. 148 lit. " b și f" cod procedură penală și apreciind că în mod corect instanța de fond în baza art. 300 indice 2 cod procedură penală, raportat la art.160 ind.b alin.3 Cod pr.penală a menținut stare de arest a inculpatului,în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală,urmează ca recursul acestuia să fie respins ca nefondat.
Se va lua act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod pr.penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
In baza art.385/15 pct.1 litera b Cod pr.penală,respinge ca nefodat recursul declarat de inculpatul,împotriva încheierii din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192.2 Cod pr.penală,obligă recurentul să plă-tească statului suma de 1oo lei,cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 25 mai 2009,în prezența recurentului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Ecaterina Ene Monica Vadana
- - - -
- -
GREFIER,
-
Red. Gh.
Red. 26 mai 2009
tehnored. -
Președinte:Ioana VorniceasaJudecători:Ioana Vorniceasa, Ecaterina Ene Monica Vadana
