Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 377/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 377
Ședința publică de la 10 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Juverdeanu Tatiana
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Ancuța Gabriela
Judecător - -
Grefier -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași - a fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind judecarea recursului penal formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 03.06.2009 pronunțate de Tribunalul Vaslui, prin care a fost menținută măsura de arest preventiv luată față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul învederează instanței că își retrage recursul formulat încheierii din data de 03.06.2009 pronunțate de Tribunalul Vaslui, prin care s-a menținut măsura de arest preventiv, declarația lui în acest sens fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
Față de poziția procesuală a inculpatului recurent, curtea acordă cuvântul la concluzii.
Av. pentru inculpatul recurent solicită instanței a se lua act de retragerea recursului declarat de acesta.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpat, urmând a se dispune în consecință.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că nu mai are nimic de spus.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 3 iunie 2009 Tribunalului Vaslui, s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpatul prin încheierea nr.36/10 noiembrie 2008 Tribunalului Vaslui, în baza căreia s-a emis mandat de arestare preventivă nr.51/U din 10 noiembrie 2008, este legală și temeinică.
În baza art.300 ind.2 Cod procedură penală raportat la art.160 ind. b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În baza art.300 ind.2 Cod procedură penală raportat la art.160 ind. b alin.3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art.174 Cod penal, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art.160 ind. b Cod procedură penală.
Pentru a pronunța încheierea tribunalul a reținut:
Verificând, din oficiu, conform dispozițiilor art. 300 ind.2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b alin.1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului, instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat cu nimic, ele subzistă și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia. Din probatoriul administrat în cauză până la acest moment, rezultă indicii temeinice că inculpatul comis faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată, fiind incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Măsura arestării preventive în cazul infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 Cod penal se impune prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă din partea societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate să prezinte pericol social concret pentru ordinea publică, prevăzută de art.148 lit. "f" Cod procedură penală, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însăși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Regula este ca judecarea inculpatului să se realizeze cu persoana în stare de libertate, iar excepția este privarea de libertate. Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege (art. 23 din Constituția României).
În raport de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În consecință, instanța de judecată este obligată să interpreteze dispozițiile art. 148 lit. "f" Cod procedură penală în strânsă legătură cu aceste reglementări constituționale și internaționale, direct aplicabile, care garantează libertatea persoanei.
Tribunalul reține că măsura arestării preventive este o restrângere a libertății persoanei recunoscută de CEDO în scopul bunei desfășurări a procesului penal, subsumată însă respectării riguroase a garanțiilor procesuale recunoscute persoanei acuzate. Luarea unei astfel de măsuri față de o persoană nu este echivalentă cu încălcarea prezumției de nevinovăție, persoana arestată având aceleași drepturi procesuale ca și o persoană cercetată în stare de libertate, nefiindu-i încălcat în niciun fel dreptul la apărare, având posibilitatea de a-și administra probe în dovedirea nevinovăției chiar dacă se află în stare de arest preventiv.
Este prematur să se discute în această fază despre vinovăția inculpatului însă tribunalul apreciază că există indicii temeinice și probe din care să rezulte presupunerea, bănuiala rezonabilă că acesta comis fapta prevăzută de legea penală pentru care fost arestat preventiv.
Raportat la faza procesuală a cauzei, la scopul măsurii arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal, prevăzut de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, cum temeiurile inițiale de arestare prevăzute de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală nu au încetat, nu s-au modificat, iar protejarea ordinii publice prin privarea de libertate a inculpatului rămânând importantă și relevantă în raport cu persoana acestuia și a infracțiunii presupus săvârșite, tribunalul va constata legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă în cauză față de inculpatul, măsură pe care o va menține și care va fi verificată sub aspectul legalității și al temeiniciei, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din 10 iunie 2008 inculpatul a declarat că retrage recursul formulat împotriva încheierii de ședință din 3 iunie 2009, Tribunalului Vaslui, prin care i s-a menținut arestarea preventivă, declarație dată în fața Curții, consemnată în scris și semnată de inculpat, atașată la dosarul cauzei.
Conform art.385 ind.4 raportat la art.369 Cod procedură penală părțile pot retrage recursul în condițiile art.369 Cod procedură penală care se aplică în mod corespunzător.
Așa fiind, conform art.385 ind.4 raportat la art.369 Cod procedură penală va lua act de manifestarea de voință de retragere a recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosar nr-.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul, aflat în Penitenciarul Vaslui, împotriva încheierii de ședință din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei către Baroul Iași reprezentând onorar apărător din oficiu va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
17.VI.2009.-
2 ex.-
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 22.06.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL VASLUI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 377 din 10.06.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 31 Iulie 1967), pentru a fi înmânat acestuia.
Președinte, Grefier,
- -
Tehnored.
2 ex.
22.06.2009
Președinte:Juverdeanu TatianaJudecători:Juverdeanu Tatiana, Obreja Manolache Ancuța Gabriela
