Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 379/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 379/R
Ședința publică din data de 23 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își însușește recursul declarat de avocatul ales în numele său și îl menține.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că prezentul recurs vizează nelegalitatea hotărârii de menținere a arestării preventive în ceea ce îl privește pe inculpat pentru următoare considerente:
Apreciază că măsura arestării preventive dispusă în lipsa inculpatului și pusă în executare la data de 27.03.2008, a expirat, în sensul că a încetat de drept, în conformitate cu disp. art. 140 Cod procedură penală. Instanța de fond a respins această apărare a inculpatului motivând că mandatul european de arestare, în baza căruia inculpatul a fost încarcerat de către autoritățile italiene la data de 27.03.2008, nu este momentul executării mandatului de arestare preventivă emis de către Tribunalul Galați, ci este momentul la care inculpatul a fost adus în țară, a fost audiat de către tribunal și a fost confirmat mandatul de arestare preventivă.
Această interpretare și aplicare a legii de către Tribunalul Galațis -a făcut în contradicție vădită cu dispozițiile legale privind arestarea preventivă pentru următoare considerente:
În primul rând, instanța de fond a reținut că înscrisurile pe care inculpatul le-a depus pentru a face dovada că a fost arestat în data de 27.03.2008, nu ar fi certificate de autorități. Solicită să se observe că aceste înscrisuri sunt la filele 68-80, că sunt certificate "conform cu originalul" și poartă ștampila Curții de Apel din care a dispus arestarea provizorie în baza mandatului de arestare emis de Tribunalul Galați, motiv pentru care apreciază că această reținere a instanței nu corespunde adevărului.
În al doilea rând, solicită să se observe faptul că data de 27.03.2008 este data la care a fost pus în executare mandatul de arestare, pentru că, chiar dacă în legea română, respectiv în codul d e procedură penală, nu este prevăzută această situație, este clar că s-a început executarea acelui mandat de arestare în momentul în care inculpatul a fost privat de libertate, la cererea statului român prin intermediul mandatului european de arestare emis în baza mandatului de arestare al Tribunalului Galați.
Instanța de fond arată în motivarea încheierii că dispozițiile art. 81 din Legea 302/2004, care constituie fundamentul emiterii și executării mandatului european de arestare, nu prevăd dacă momentul începerii executării este momentul la care inculpatul a fost prins de italieni sau dacă este momentul la care este adus în fața instanțelor din România.
Consideră că și aceasta este o interpretare eronată și atâta timp cât este vorba de o măsură restrictivă, fiind vorba de libertatea unei persoane, dispozițiile trebuie interpretate în sensul pe care inculpatul l-a prezentat instanței de fond și solicită să fie avut în vedere de instanța de recurs, și anume: momentul la care inculpatul a fost încarcerat de autoritățile din Italia.
Mai mult decât atât, instanța, în motivarea încheierii, la fila 84, arată că momentul când inculpatul a fost încarcerat în Italia se deduce din pedeapsa la care va fi condamnat, în situația în care va fi găsit vinovat. Dacă se va realiza acest lucru, înseamnă că acela este momentul la care a început executarea potrivit mandatului de arestare.
Depune la dosar o hotărâre a Curții de APEL GALAȚI pronunțată într-o cauză oarecum asemănătoare. În acea cauză era vorba despre situația în care un cetățean român, urmărit internațional, a formulat contestație în anulare după momentul la care a fost arestat în Italia. În această hotărâre Curtea de APEL GALAȚIa motivat că momentul începerii executării este momentul la care persoana respectivă este privată de libertate, chiar și o singură zi. În aceste împrejurări, este clar că momentul la care inculpatul a început executarea acelui mandat este 27.03.2008, și nicidecum 26.05.2008.
După calculele sale inculpatul a stat privat de libertate 78 de zile, de la momentul 27.03.2008 până la momentul la care a fost audiat de către Tribunalul Galați. La momentul audierii de către Tribunalul Galați nu s-a menținut, nu s-a prelungit măsura, pentru că a fost doar formalitatea audierii sale. În aceste condiții, timp de 78 de zile, nu s-a verificat și nu s-a menținut starea de arest a inculpatului de nicio instanță judecătorească.
În susținerea celui de al doilea aspect care vizează nelegalitatea încheierii recurate, arată că instanța de fond a dispus menținerea arestării preventive, după părerea sa, pur formal.
Având în vedere că dosarul de fond lipsește din momentul la care inculpatul a fost adus în fața Tribunalului Galați, pentru că această cauză a fost suspendată și trimisă Curții Constituționale pentru soluționarea unei excepții de neconstituționale, se pune întrebarea cum a putut instanța de fond să analizeze care sunt probele și să verifice dacă se mai mențin temeiurile, atunci când a dispus menținerea stării de arest. Consideră că nici instanța de recurs nu poate să verifice și să efectueze controlul judiciar, în condițiile în care lipsește dosarul de fond, unde sunt administrate probele (în motivare, instanța de fond face referire la niște martori, la niște părți vătămate, aspecte care nu pot fi verificate).
Susține că instanța de fond nu a făcut altceva decât să preia din motivarea încheierii Tribunalului Galați pronunțată la momentul când s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, oricum nu avea ce altceva să facă nefiind alte dovezi. A susținut în mod expres că, practic, va fi o nelegalitate evidentă, în situația în care se va menține măsura arestării fără să fie atașat dosarul de fond.
Trecând pe acest aspect, precizează că are copii de pe declarațiile părții vătămate în care aceasta arată că nu îl cunoaște pe inculpat, că nu l-a văzut în viața lui. De asemenea, are și copii de pe declarațiile martorilor; nici un martor din această cauză nu arată că inculpatul ar fi lovit partea vătămată. În condițiile în care nu este atașat dosarul, instanța nu poate verifica aceste susțineri. Aceleași aspecte le-a invocat și în fața instanței de fond, dar nu i s-a răspuns în nici un fel pentru că nu era dosarul.
Față de această situație, consideră că este evident faptul că s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive cu încălcarea dreptului la apărare, a principiilor fundamentale.
Învederează faptul că în această cauză sunt trimiși în judecată opt inculpați: șapte au fost arestați de către tribunal și au fost puși în libertate de Curtea de APEL GALAȚI la o săptămână, aspect care este menționat și în rechizitoriu. Cei 7 inculpați au fost eliberați în urmă cu un an de zile și la o lună după eliberarea lor s-a dispus arestarea în lipsă a inculpatului. În condițiile în care s-a apreciat de către Curtea de APEL GALAȚI că cei 7 inculpați, trimiși în judecată pentru aceeași infracțiune, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, consideră că inculpatul, singur, nu poate prezenta pericol pentru ordinea publică.
În motivarea încheierii se reține că inculpatul are antecedente penale. Solicită să se aibă în vedere că, deși rechizitoriu rezultă că inculpatul este recidivist, totuși a fost eliberat de Curtea de Apel. Inculpatul este într-o situație asemănătoare, are și el antecedente penale. Consideră că este de neînțeles de ce nu poate beneficia de același tratament judiciar, de egalitate în fața legii.
De asemenea, consideră că nu poate fi vorba despre faptul că inculpatul s-ar fi sustras urmăririi penale. După momentul la care se presupune că fapta a fost comisă, inculpatul a plecat pentru că lucra în Italia și la o lună după ce a plecat, a fost căutat și, evident, nu a fost găsit. Dar el nu s-a sustras sub nicio formă.
Instanța reține că inculpatul a fost căutat la domiciliu și din acest motiv s-a reținut că s-ar fi sustras urmăririi penale. Nu se știe de unde rezultă că inculpatul a fost căutat la domiciliu, în condițiile în care în momentul de față nu există o dovadă palpabilă pentru a putea fi verificată, nu există nici un proces-verbal.
Precizează că inculpatul nu faptul că a plecat, dar dorește să se aibă în vedere că a plecat ca urmare a faptului că lucra în străinătate.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului și, în principal, să se constate că a încetat de drept această măsură, că nu a fost verificată și menținută în mod legal și că momentul punerii în executare a acestui mandat este 27.03.2008.
Dacă se va înlătura această apărare, solicită să se observe, în urma verificării legalității măsurii arestării, că nu se poate concluziona că, în situația în care inculpatul ar fi lăsat în libertate, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, concluzie la care s-a ajuns și față de ceilalți inculpați.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că, față de actele existente în dosar, instanța a putut aprecia că există indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală. De altfel, instanța este cea care judecă fondul și s-a constat legal învestită cu soluționarea cauzei, dând citire întregului act de sesizare a instanței, care îl privea și pe acest inculpat și a putut să verifice aspectele privind sustragerea acestuia de la urmărirea penală, astfel încât corect a motivat că subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen.
De asemenea, subzistă și temeiurile prev. de art. 148 lit. d și f Cod procedură penală, față de situația antecedentelor penale ale inculpatului și față de pericolul pe care îl reprezintă lăsarea acestuia în libertate raportat la împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, la persoana inculpatului, care s-a dovedit că persistă într-o conduită antisocială și la amploarea pe care a luat-o acest gen de infracțiuni.
În ceea ce privește susținerile inculpatului, prin apărător, referitoare la încetarea de drept a măsurii arestării preventive, consideră că în mod corect, instanța față de disp. art. 150.pr.pen. a motivat că durata inițială a măsurii arestării preventive dispusă în lipsă față de inculpat, se calculează de la momentul prezentării acestuia în fața judecătorului care a emis mandatul, în situația de față de la data de 29 mai 2008, întrucât disp. Legii 302/2004 nu au alte reglementări speciale privind data punerii în executare a mandatului de arestare.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său.
Dorește să precizeze că este arestat de aproape 3 luni de zile și de când a fost arestat și a fost adus în România nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, nu i s-a prezentat nici un dosar. I-a spus avocatul că este acuzat de tentativă la omor, iar din citația pe care o primește la penitenciar rezultă că este vorba despre o infracțiune de omor calificat.
Nu cunoaște actele dosarului, nu știe cine este victima tentativei de omor și nici pe cine ar fi omorât. că sunt 8 persoane acuzate de tentativă la omor, că 7 persoane sunt cercetate în stare de libertate, iar el se află în penitenciar.
Consideră că în mod greșit s-a apreciat că el ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, iar ceilalți inculpați nu.
Lipsa lui de la cercetări este justificată, iar faptul că a plecat nu înseamnă că este vinovat.
Poate că are și el o parte de vină, pentru că a fost la acea discotecă, dar dorește să precizeze că după ce s-a întâmplat acel incident, a stat aproximativ 10-20 minute la discoteca numitului, a venit șeful de post, s-a stat de vorbă, iar a spus că a fost o încăierare la o discotecă.
Arată că nu a fugit, că nu a fost citat să se prezinte la poliție, la instanță să dea declarație. Nu se poate reține că a fugit.
A aflat după 4-5 luni că a fost citat la domiciliu, în calitate de inculpat, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.
Susține că poate să demonstreze că nu s-a sustras de la cercetări și că a primit doar o copie de pe mandatul de arestare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 12.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația dispus, în temeiul art. 3002, cu referire la art. 160 alin. 1 și 3 din codul d e procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
A respins, ca fiind nefondată, cererea formulată de inculpat, de a se constata că a încetat de drept măsura arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 06.03.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosar -, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile, cu începere de la data prinderii efective, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20.pen. rap. la art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i pen. cu aplicarea art. 75 lit. a pen.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că din probele dosarului - procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, rapoartele de constatare medico -legală, declarația părții vătămate, rapoartele de investigații, precum și din declarațiile martorilor ce au fost audiați în cauză rezultă indicii temeinice că în noaptea de 27/28.01.2007, în baza unei prealabile înțelegeri, în loc public, împreună cu mai multe persoane, înarmați cu obiecte contondente, a aplicat părții vătămate, în mod repetat mai multe lovituri peste tot corpul, inclusiv în zona vitală a capului, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața.
S-a reținut totodată că inculpatul se află în situațiile prev. de art. 148 lit. a,d,f pr.pen, în sensul că a fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție, respectiv a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există la dosarul cauzei probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea de ședință din data de 29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar -, după ascultarea inculpatului conform art. 150 alin. 2.pr.pen. s-a confirmat punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 30/U/06.03.2007 emis de Tribunalul Galați pe numele inculpatului.
Inculpatul, prin apărător ales, a solicitat să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept, conform art. 140.pr.pen. întrucât inculpatul a fost încarcerat în Italia, la data de 27.03.2008, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, dată de la care se consideră că a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă.
Prima instanță apreciază cererea formulată de inculpat, prin apărător, ca fiind neîntemeiată.
Astfel, din examinarea actelor depuse la dosar de către inculpatul, ( înscrisuri ce nu sunt certificate de autorități ) s-a reținut că acesta a fost arestat la data de 26.03.2008, pe teritoriul Italiei, în baza mandatului de arestare european emis la data de 27.02.2008 de Tribunalul Galați.
Dispozițiile art. 81 și următoarele din Legea 302/2004, care reglementează emiterea și executarea mandatului european de arestare, nu prevăd ca dată a punerii în executare a mandatului de arestare preventivă emis în lipsă, data arestării în vederea executării mandatului european, iar art. 18 alin. 1 din aceeași lege prevede doar că durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române.
Pe de altă parte, din interpretarea disp. art. 150 pr.pen. rezultă că durata inițială a măsurii arestării preventive dispusă în lipsă față de inculpat se calculează de la momentul prezentării inculpatului în fața judecătorului care a emis mandatul, în situația de față de la data de 29.05.2008. ( încheiere filele 35-36 dosar ). Prin urmare, prima instanță constatat că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul nu a încetat de drept, astfel cum susține acesta.
Analizând actele și lucrările dosarului îndeplinite în cauză până la momentul de față, instanța a apreciat că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul, rezultând indicii temeinice - în sensul art. 143.pr.pen. - de natură a crea presupunerea că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În acest sens sunt procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, raportul de constatare medico- legală privind pe partea vătămată, declarațiile părții vătămate, rapoartele de investigații, declarațiile martorilor, Teni, HG, declarațiile coinculpaților.
Din actele dosarului rezultă că, după săvârșirea faptei, inculpatul
a părăsit domiciliul, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, situație evidențiată de actele de căutare efectuate. De altfel, din înscrisurile depuse la dosar de către apărătorul inculpatului rezultă că acesta a fost depistat pe teritoriul Italiei și arestat la data de 26.03.2008, în baza mandatului european de arestare. Prin urmare, inculpatul se află în situația prev. de art. 148 lit. a pr.pen.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 10 ani închisoare prin sentința penală nr. 84/2000 a Tribunalului Vrancea, iar fapta prezentă se reține că ar fi fost săvârșită mai înainte de împlinirea duratei pedepsei mai sus menționată, astfel că este incidentă situația prevăzută de art. 148 lit. d pr.pen.
Totodată, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunii presupus a fi săvârșită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța valorilor sociale cărora li se aduce atingere, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșită fapta, numărul mare de persoane implicate, rezonanța unei astfel de fapte în rândul comunității, persoana inculpatului care persistă în conduita antisocială și nu în ultimul rând amploarea pe care a luat-o acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp în rândul categoriei de vârstă reprezentată de inculpat, de natură a genera un sentiment de insecuritate în comunitate, prima instanță a apreciat că sunt întrunite cumulativ și cerințele art. 148 lit. f pr.pen. - lăsarea în libertate a inculpatului prezentând și la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o, prin apărătorul ales, ca nelegală, pentru următoarele motive:
- în mod greșit prima instanță i-a respins ca nefondată cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive; în dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut că măsura arestării preventive dispusă prin Încheierea din 06.03.2007 a Tribunalului Galați, a fost pusă în executare la data de 26.03.2008 - dată la care inculpatul a fost arestat în Italia, în baza mandatului european emis în prezenta cauză - și nu a mai fost prelungită legal, astfel că ea a încetat de drept;
- în mod nelegal prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în condițiile în care dosarul cauzei este trimis la Curtea Constituțională, pentru soluționarea unei excepții de neconstituționalitate;
- din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului pentru faptele deduse judecății, astfel că menținerea măsurii arestării preventive este nelegală;
De asemenea, s-a susținut că menținerea măsurii arestării preventive este inechitabilă în raport cu situația celorlalți participanți la săvârșirea infracțiunii, care sunt judecați în stare de libertate.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Din interpretarea dispozițiilor art.152 alin. 2 Cod procedură penală, cu referire la art. 150 Cod procedură penală, rezultă că durata inițială a măsurii arestării preventive dispusă în lipsa inculpatului se calculează de la data prezentării acestuia în fața judecătorului care a emis mandatul.
Dispozițiile Legii nr. 302/2004, care reglementează emiterea și punerea în executare a mandatului european nu conțin vreo prevedere în sensul că arestarea provizorie în vederea predării către statul solicitant echivalează cu punerea în executare a mandatului de arestare preventivă, care stă la baza emiterii mandatului european, ci prevăd doar, prin textul art. 18 alin. 1, că durata arestului efectuat în străinătate se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române.
În consecință, în mod corect prima instanță a considerat, în prezenta cauză, că durata arestării preventive a inculpatului nu a început să curgă de la data când acesta a fost arestat provizoriu în Italia, în baza mandatului european, ci de la data de 29.05.2008, când inculpatul, fiind predat autorităților judiciare române, a fost prezentat judecătorului care a confirmat punerea în executare a mandatului de arestare preventivă.
Așa fiind, durata arestării preventive, de 29 zile, nu a încetat de drept, așa cum susține inculpatul, ci ea se împlinește la 27.06.2008.
2. Împrejurarea că judecarea cauzei a fost suspendată și că dosarul cauzei a fost trimis la Curtea Constituțională, în vederea soluționării unei excepții de neconstituționalitate, nu constituie un impediment pentru instanță, de a se pronunța asupra măsurii arestării preventive a inculpatului.
Această ipoteză este reglementată în mod expres prin dispozițiile art. 303 alin. 6 din codul d e procedură penală, care prevăd că pe durata suspendării judecății, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate, dacă inculpatul este arestat, instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, aplicând în mod corespunzător prevederile art. 3002Cod procedură penală.
În speță, în condițiile în care judecarea cauzei a fost suspendată prin Încheierea din 2.06.2008 a Curții de APEL GALAȚI, prin care s-a dispus trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, prima instanță, conformându-se dispozițiilor art. 303 alin. 6, cu referire la art. 3002din codul d e procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în baza copiilor unor acte relevante, păstrate la "urma" dosarului cauzei.
O interpretare a dispozițiilor legale mai sus menționate în sensul invocat de inculpat prin motivele de recurs ar conduce la concluzia că simpla formulare a unei excepții de neconstituționalitate într-o cauză cu arestați ar avea drept consecință punerea în libertate a acestora - consecință care este în mod vădit contrară spiritului legii.
3. Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, conform dispozițiilor art. 3002din codul d e procedură penală, în mod corect prima instanță a reținut, în baza actelor aflate la dosarul cauzei, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și că ele impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, din actele dosarului nu rezultă că până la data suspendării judecății sau ulterior acestei date ar fi încetat să existe indiciile temeinice - în sensul art. 143 din codul d e procedură penală - care au creat presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății și care au justificat luarea măsurii arestării preventive.
De asemenea, din actele dosarului rezultă că inculpatul s-a sustras urmăririi penale și judecății - fapt ce a determinat emiterea pe numele lui a unui mandat european de arestare - astfel că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. a din codul d e procedură penală, text care a fost reținut ca temei al arestării preventive.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii presupus a fi săvârșită de inculpat, natura și importanța valorilor sociale lezate, rezonanța negativă a unor astfel de fapte în rândul comunității și nu în ultimul rând împrejurarea că inculpatul persistă în conduita antisocială - săvârșind infracțiunea dedusă judecății după ce a mai fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, prin Sentința penală nr. 84/2000 a Tribunalului Vrancea - în mod corect prima instanță a considerat că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că este în continuare incidentă situația prevăzută de art. 148 lit. f din codul d e procedură penală, care a fost avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
4. Nu este întemeiat nici ultimul motiv de recurs invocat de inculpat, în sensul că s-ar impune punerea sa în libertate, pentru egalitate de tratament cu ceilalți inculpați.
În condițiile în care inculpatul are antecedente penale și, spre deosebire de ceilalți inculpați, s-a sustras urmăririi penale și judecății, în mod corect prima instanță a considerat că el se află într-o situație diferită față de ceilalți inculpați, astfel că nu poate invoca egalitatea de tratament juridic cu aceștia.
În consecință, criticile formulate de inculpat prin motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a încheierii recurate, sub toate aspectele, nu se constată motive de natură să atragă casarea acesteia urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul, conform disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 21.09.1976 în G, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii din 12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați (dosar -).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2008.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
Cu opinie separată
În sensul admiterii recursului declarat de inculpat, casării în parte a încheierii de ședință recurată și, în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerii în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.
PREȘEDINTE,
- -
Red. /27.06.2008
Tehnored. /02.07.2008
Fond:
Opinie separată
Pentru început trebuie făcută precizarea că împărtășesc punctul de vedere exprimat în opinia majoritară, în sensul că primul motiv de recurs al inculpatului, prin care se invocă încetarea de drept a măsurii arestării preventive este nefondat.
Contrar susținerilor inculpatului, măsura arestării preventive, respectiv durata de 29 zile închisoare, a început să curgă de la data puneri efective în executare a mandatului de arestare preventivă, respectiv de la data confirmării acestui mandat de către judecătorul care a decis asupra luării măsurii arestării preventive.
Împrejurarea că inculpatul a fost arestat de autoritățile judiciare italiene în vederea transferării în statul român, în baza mandatului european de arestare, nu poate conduce la concluzia că măsura arestării preventive a fost pusă în executare la data de 27.03.2008 și că de la acea dată se calculează durata de 29 zile de arest preventiv, menționată în mandatul de arestare preventivă.
Față de dispozițiile legale în materie nu putem confunda măsura arestării preventive cu măsura arestării provizorii luată de un stat de executare a mandatului european de arestare în vederea predării persoanei solicitate către statul emitent al acestui mandat.
Nicio dispoziție a Deciziei - cadru nr. 2002/584/ din 13.06.2002 și nicio dispoziție a Legii 302/2004 nu prevăd că durata arestării preventive a unei persoane se calculează de la data arestării provizorii a acelei persoane de către statul solicitat să pună în executare un mandat european de arestare.
Așa cum se reglementează în dispozițiile art. 18 din Legea 302/2004 și în dispozițiile art. 89 din codul d e procedură penală, durata arestării preventive executată în afara teritoriului țării se deduce din durata pedepsei aplicate.
Consider însă căeste fondat al doilea motiv de recursinvocat de inculpatul
Analizând actele aflate la dosarul cauzei se constată că la termenul de judecată din data de 15.05.2008 coinculpatul a formulat o cerere de recuzare a judecătorului desemnat cu soluționarea cauzei.
Cererea de recuzare a fost respinsă ( nu există la dosarul cauzei încheierea pronunțată în acest sens ), iar împotriva acestei soluții inculpatul a promovat calea de atac a recursului.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI sub numărul -, iar pe parcursul soluționării recursului declarat împotriva soluției de respingere a cererii de recuzare, inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 6 Cod procedură penală.
Prin încheierea de ședință din data de 02.06.2008 pronunțată de Cutea de APEL GALAȚIa fost admisă cererea inculpatului de sesizare a Curții Constituționale, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției invocate.
Urmare acestei soluții, pentru termenul de judecată din data de 12.06.2008 la dosarul instanței de fond s-au aflat doar următoarele acte în copie: încheierea de ședință din 15.05.2008 a Tribunalului Galați, încheierea de ședință din 02.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr. -, încheierea Tribunalului Galați din data de 29.05.2008 prin care a fost confirmat mandatul de arestare în lipsă a inculpatului, Rechizitoriul nr. 24/P/2007 din 19.03.2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, Referatul cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului din 07.02.2007, Încheierea de ședință din 06.03.2007 a Tribunalului Galați prin care a fost luată măsura arestării preventive a aceluiași inculpat, mandatul de arestare preventivă nr. 30 din 06.03.2007, precum și acte depuse de recurentul inculpat emise de autoritățile judiciare italiene.
Prin încheierea de ședința recurată, prima instanță a dispus conform art. 3002în ref. la art.160 Cod procedură penală, menținerea stării de arest a inculpatului și a respins ca nefondată cererea privind constatarea încetării de drept acestei măsuri.
Conform art. 160 Cod procedură penală, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive".
Pentru a se dispune menținerea arestării preventive este necesar ca la dosarul cauzei să existe probe certe care să confirme atât presupunerea că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, dar și împrejurarea că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri se mențin și în prezent.
Potrivit art. 63 și 64 Cod procedură penală, constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, dacă provine dintr-unul din mijloacele de probă prevăzute de lege.
În speță, actele aflate la dosarul cauzei așa cum au fost menționate mai sus, nu reprezintă în sensul legii mijloace de probă recunoscute de disp. art. 64 Cod procedură penală.
Nu contestăm existența probelor ce confirmă subzistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și care au fost menționate de instanța de fond, însă ca instanță de control judiciar, în lipsa acestor probe de la dosarul cauzei, nu putem verifica legalitatea și temeinicia soluției atacate prin prisma criticelor aduse de inculpat.
Nici rechizitoriul și nici hotărârea de arestare preventivă nu pot confirma împrejurarea că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici nu pot acoperi lipsa întregului material probator administrat până în prezent în cauză. Mai mult, se constată că măsura arestării preventive a fost dispusă la date de 06.03.2007, rechizitoriul a fost întocmit la date de 19.03.2007, iar cauza a fost înregistrată la instanța de fond tot în anul 2007.
Or, este logic că până în prezent au fost administrate mai multe probatorii care ar putea conduce la concluzia unei eventuale schimbări a temeiurilor care au stat la baza luării acestei măsuri, fie la dispariția acelor temeiuri sau poate chiar la apariția unor noi temeiuri.
Considerăm că este necesar ca menținerea arestării preventive a inculpatului să se bazeze pe probe certe aflate la dosarul cauzei, probe care ar trebui verificate de instanța de control judiciar, în scopul asigurării dreptului la un proces echitabil și pentru respectarea dreptului la apărare.
Față de cele de mai sus, consider că sa impunea admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință recurată, cu consecința revocării măsurii arestării preventive și punerii în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
JUDECĂTOR,
- -
Red./tehnored. -
25.06.2008
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Constantin
