Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 386/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.386
Ședința publică din 01 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Vadana Monica
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă J- Baf ost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii din data de 28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat și recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având pe rând cuvântul, recurenții inculpați și precizează că înțeleg să mențină recursurile declarate și sunt de acord să fie asistați de apărători desemnați din oficiu.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Bacău prin care s-a menținut arestarea preventivă. Solicită lăsarea în libertate a inculpatului, care nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Arată că la urmărirea penală inculpatul a recunoscut faptele, dar ulterior în declarația de la Tribunal a revenit, în sensul că a precizat că intenția sa a fost de a da minorii spre adopție. Față de poziția inculpatului, antecedente și fapta săvârșită, solicită lăsarea în libertate a inculpatului, dat fiind că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită plata onorariului pentru apărător din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului - inculpat, avocat, arată că înțelege să formuleze concluzii identice, față de împrejurările comiterii faptei și pericolul inculpatului. Pentru celelalte situații decât flagrantul, solicită să se aprecieze asupra lăsării în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.38515pct.1 lit.b CPP, pune concluzii de respingere a recursurilor, menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Bacău la data de 28.05.2009 ca fiind legală și temeinică, dat fiind că subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit.f CPP, avut în vedere la luarea măsurii, față de natura faptei, modalitatea de săvârșire precum și față de faptul că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice și nemulțumire față de modul de îndeplinire a actului de justiție.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat solicită lăsarea sa în libertate, pentru a putea aduce dovezi, dat fiind că ceea ce s-a scris în mass - media nu corespunde adevărului. Precizează că a vrut să înfieze, nu să vândă.
Recurentul - inculpat arată că soția sa trebuie să nască, părinții sunt bătrâni. Solicită să fie pus în libertate întrucât nu reprezintă un pericol public.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 28.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților și.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive potrivit dispozițiilor art.300/2 Cod procedură penală, cu referire la art.160/b alin.3 Cod pr.penală, constată că aceasta este legală și că nu au dispărut până în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii respectiv cele prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală cu privire la cei doi inculpați.
Din datele dosarului rezultă că inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001 modificată, constând în aceea că în cursul lunii martie a anului curent, în calitate de părinți naturali ai minorilor și B, profitând de imposibilitatea acestora de a se apăra sau de a-și exprima dorința datorată minorității, pentru a obține venituri materiale, au acceptat să-i transfere la o clinică în vederea prelevării unui organ (rinichi), care urma a fi transplantat unei persoane ce avea nevoie de un asemenea organ.
Prin încheierea din 14 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pe o durată de câte 29 de zile, începând cu data de 14.03.2009, temeiurile legale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive fiind dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală.
Instanța verificând legalitatea și temeinicia măsurii preventive luată cu privire la inculpații și, consideră că aceasta este legală, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, se constată că sunt îndeplinite cumulativ condițiile pe care art.148 lit. f din Cod pr.penală - temeiul legal al arestării inculpaților - le impune, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de care sunt acuzați aceștia sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pericolul public pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, acesta rezultă din mijlocul de realizare a acțiunii de traficare, respectiv abuz de autoritate și profitând de imposibilitatea victimelor de a se apăra sau de a-și exprima voința. Se reține că victimele infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată au vârste cuprinse între 7 și 8 ani, ceea ce accentuează vulnerabilitatea acestora. Acest aspect imprimă faptelor și făptuitorilor un grad sporit de pericol pentru ordinea publică, având în vedere că în special copiii sunt considerați ca fiind cei mai vulnerabili și prin urmare comportă un risc mai mare de a cădea victime ale traficului. În acest sens există și interpretarea cuprinsă în Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 19.02.2002, adoptată la, privind combaterea traficului de ființe umane.
De asemenea, faptele de trafic reținute în sarcina inculpaților pin actul de sesizare, în modalitatea concretă de săvârșire - aceea de exploatare pentru prelevare de organe - sunt apreciate drept una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate cu impact social deosebit, iar lăsarea în libertate a acestora ar echivala cu încurajarea tacită a autorilor și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției. Tot astfel, ar crea și făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Rezultă că temeiurile care au impus privarea de libertate a inculpaților și subzistă, de la data arestării și până în prezent, neintervenind nici un motiv care să fi condus la înlăturarea acestora.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, au declarat recurs inculpații.
Recursurile nu au fost motivate în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorii desemnați din oficiu, a fost criticată încheierea recurată pentru motivele prezentate în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursurile urmează a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate.
Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă aplicarea a prevederilor art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală și a motivat în mod corespunzător menținerea măsurii arestului preventiv pentru cei doi recurenți-inculpați, motivare pe care instanța de control judiciar și-o însușește.
În conformitate cu dispozițiile art.300/2, cu art.160/b Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Potrivit acestor texte, instanța, în cursul judecății, are obligația de a verifica dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și dacă nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Verificând, în temeiul art.300/2, cu art.160/b Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia luării măsurii arestului preventiv, în raport cu gravitatea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată recurenții-inculpați, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat de prima instanță că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv se mențin și impun în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați.
În cauză sunt probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Recurentul-inculpat,după ce în cursul urmăririi penale a recunoscut săvârșirea infracțiunii, la instanța investită cu soluționarea fondului cauzei a negat săvârșirea infracțiunii, susținând că a intenționat să dea spre adopție pe copilul său, însă din lecturarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că în cauză sunt probe și indicii temeinice din care presupunerea că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care este judecat.
Potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În cauza dedusă judecății nu numai că sunt indicii temeinice, dar, așa cum prezentam mai sus, sunt probe temeinice din care rezultă, în mod necesar, presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
Referitor la condiția conformității dreptului intern cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie observat că dispozițiile art.143 alin.3 Cod procedură penală, "să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală" se constată că aceste dispoziții sunt echivalente cu cele din art.5 & 1 c) din Convenție, respectiv"motive verosimile".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile Convenției și a practicii CEDO, rezultă că menținerea măsurii arestului preventiv este conformă cu și aceste dispoziții.
De asemenea, din probe rezultă că recurenții-inculpați se află în situațiile prevăzută de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală avute în vedere la luarea măsurii arestului-preventiv.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurenților-inculpați trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența CEDO care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.
motivelor plauzibile de a crede ca o persoană a săvârșit o infracțiune este o condițiesine qua nona conformității lipsirii de libertate cu dispozițiile articolului 5 din CEDO, condiție îndeplinită și în cauza dedusă judecății.
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul deosebit de pericol social al infracțiunilor pentru sunt judecați recurenții-inculpați, care sunt infracțiuni de trafic de persoane, de împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise, recurenții-inculpați fiind învinuiți că abuzând de autoritate și profitând de imposibilitatea propriilor copii în vârstă de 7 și respectiv 8 ani, de a se apăra sau de a-și exprima voința, i-au traficat, în scopul prelevării de organe, modalitate de săvârșire a infracțiunii apreciată ca fiind una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care recurenții-inculpați sunt cercetați trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat, dedusă și prin reacția opiniei publice, aceste infracțiuni suscitând o tulburare deosebită a societății noastre democratice și de necesitatea unei prevenții generale.
De asemenea, Curtea constată că,în această etapă a soluționării cauzei penale în care sunt judecați recurenții-inculpați,lăsarea în libertate recurenților-inculpați ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că scopul procesului penal și buna lui desfășurare, justifică menținerea acestora în stare de arest preventiv.
Desigur că, având în vedere prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, instanța de fond va verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive și în condițiile în care va aprecia că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, sau că aceste temeiuri au schimbat, va putea dispune revocarea măsurii arestului preventiv, sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Celelalte aspecte invocate în motivele de recurs, urmează a fi avute în vedere de instanța investită cu soluționarea fondului cauzei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați.
În conformitate cu prevederile art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a onorariilor avocat oficiu.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții - inculpați și, împotriva încheierii din data de 28.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariilor avocat oficiu în sumă de 200 RON (100 lei x 2), avocați și.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.06.2009, în prezența recurenților - inculpați.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
GREFIER
- -
Red.înch.
Red.
Tehnored.
Ex.2
02.06.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru, Vadana Monica
