Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 387/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.387/2008
Ședința publică din 14 iulie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Maria Elena Covaciu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 10.07.2008 2007 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată întrucât se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului față de împrejurarea că instanța de fond a pronunțat o soluție de condamnare a acestuia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate. Învederează că întrunește condițiile liberării condiționate, însă a fost amânat de două ori de comisie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea penală din 10.07.2008 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr- s- a dispus, în baza disp. art. 300/2 Cod proc. penală rap. la art. 160/b din același cod, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 18.02.1978, aflat în prezent în Penitenciarul Aiud.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de apel că, din probele administrate în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate ar prezenta pericol public datorită împrejurării că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate sporită sunt cercetați în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs în termen inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul ales, a solicitat admiterea recursului, casarea încheieri penale atacate și, rejudecând cauza, în baza art.160/b alin.2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în libertate, pe considerentul că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Analizând legalitate și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de către inculpat, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 alin. 3 Cod proc. penală, cu referire la disp. art. 136 alin. 1, 143 și 148 lit. f) din Codul d procedură penală și art. 139 din același cod, și art. 160/1 și urm. Cod proc. penală, se apreciază că în cauză recursul declarat în cauză nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea de Apel constată, în principal, că prin sentința penală nr.465/2008 din 13.05.2008, reținând vinovăția inculpatului, Judecătoria Aiud, în baza disp. art. 211 lit.b), c), alin. 2/1 lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal și art. 75 lit. c) Cod penal l-a condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud.
S-a stabilit un prim termen de judecată la data de 4 august 2008.
La data de 10 iulie 2008, tribunalul, ca instanță de apel, a stabilit termen intermediar pentru verificarea legalității și temeinicie măsurii arestării preventive a inculpatului, conf. art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod proc. penală.
Prin încheierea penală pronunțată la 10 iulie 2008 de Tribunalul Alba - Secția penală, s-a dispus în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, aflat în prezent în Penitenciarul Aiud. Aceasta este încheierea penală supusă actualului control de legalitate.
În conformitate cu disp. art. 160/b alin. 3 Cod proc. penală, menținerea arestării preventive în cursul judecății are caracter legal atunci când instanța constată că temeiurile care au justificat această măsură impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în caz, contrar, arestarea preventivă trebuie revocată cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, potrivit alin. 2 al textului de lege amintit.
Inițial, inculpatul a fost arestat preventiv în baza disp. art. 143, 146 și 148 lit. f) Cod proc. penală, texte de lege ce sunt în deplină concordanță cu art. 5 pct. 1 lit. c) CEDO, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani - art.211 lit.b), c), alin. 2/1 lit. a) Cod penal, iar lăsare în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, inculpatul a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă de7 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, subzistând astfel temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive.
În acest context, în mod corect, Tribunalul a apreciat că temeiuri care au stat la baza arestării preventive subzistă și în prezent și, având în vedere disp. art. 5 CEDO, existența unei condamnări, chiar în primă instanță a inculpatului, conduce la bănuiala verosimilă că inculpatul recurent a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele textului de lege -art. 148 lit.f) Cod procedură penală, în contextul existenței unei sentințe de condamnare chiar nedefinitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă.
Ca atare, menținerea măsurii arestării preventive a recurentului inculpat în cursul soluționării apelurilor declarate în cauză este legală și temeinică, aflându-se în deplină concordanță cu disp. art. 300/2, rap. la art. 160/b alin. 3 Cod proc. penală și art. 5 CEDO.
Față de aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursului recurentului inculpat, conf. art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod proc. penală.
Ca o consecință a acestei soluții, în baza disp. art. 192 alin.2 Cod proc. penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 90 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 10.07.2008 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 90 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. 2 ex/ 15.07.2008
-;
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Sanda Trif, Maria Elena Covaciu
