Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 387/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 387/R/2009
Ședința publică din 17 septembrie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și al lui, născut la 26 iunie 1985, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 11 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor,în dosar penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.160 Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale, emisă de Baroul Bihor - Cabinet " ".
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent - avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune în principal, revocarea măsurii arestări preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate, iar în subsidiar înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Arată că, inculpatul a fost arestat pe o perioadă de 10 zile, iar ulterior, pe baza unei constatări criminalistice, care a concluzionat că pe bețișoarele cu care s-au prelevat urme din autoturismul victimei există ADN-ul inculpatului, acesta a fost arestat din nou. La dosarul cauzei în afara acestei constatări, nu mai există alte probe să-l incrimineze pe inculpat, fiind arestat doar pe baza acestei constatări. De menționat faptul că la dosar cauzei, deși acea constatare face referite la urmele ridicate din autoturism, nu există dovada evidențierii fiecărei urme prelevată, ci doar s-a făcut o analiză a probelor în general și nu a fiecăruia în parte. De altfel, inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize biocriminalistice la Institutul de Medicină Legală "Dr. Minovici", cu privire la stabilirea ADN-ului, însă organul de urmărire penală a conchis ca nu mai există din probele prevalate pentru a se face o nouă expertiză, astfel că a respins cererea ca fiind neconcludentă și neutilă cauzei. să precizeze că expertiza ADN nu a fost efectuată intr-un laborator specializat ci în laboratorul IGPR și că nu sunt certitudini cu privire la mostrele ce au fost prevalate din autoturism. Dacă acele mostre ar fi fost prevalate în mod legal atunci expertiza trebuia efectuată de către un institut de medicină legală respectiv, IML Minovici. Este adevărat că fapta reținută în sarcina inculpatului este gravă, însă trebuiesc avute în vedere și probele pe care se întemeiază această măsură privativă de libertate, dacă mai sunt temeiuri care să impună în continuare menținerea acesteia. Instanței îi incumbă obligația de a verifica dacă mai sunt indicii temeinice pentru a menține măsura preventivă, să constate dacă sunt lovite de nulitate absolută probele efectuate în cursul urmăriri penale, potrivit art. 197 alin 2 și 3 Cod de procedură penală. Astfel, la prevalarea mostrelor din autoturism, conform noilor modificări ale art. 171- 172 Cod de procedură penală și a dispozițiilor Curții Constituționale "în cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penala si poate formula cereri si depune memorii".apărătorul nu a fost prezent, ca atare, această probă este lovită de nulitate absolută. Mai arată că cercetarea judecătorească nu a început, însă nu din motive imputabile inculpatului, că acesta se află arestat de mai multe luni, astfel că apreciază că buna desfășurare a procesului penal se poate înfăptui și cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și, ca atare, menținerea ca legală și temeinică a încheierii Tribunalului Bihor, prin care sa menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Apreciază că, în mod just, Tribunalul Bihor a menținut măsura arestării preventive a inculpatului constatând că există indicii și temeiuri că inculpatul a săvârșit infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie, dat fiind probele administrate care sunt concludente pentru evidențierea vinovăției inculpatului. Cu privire la susținerile apărătorului inculpatului că nu sunt probele la dosar care să impună menținerea măsurii privative este nefondată, cu atât mai mult cu cât au apărut elemente noi care urmează a fi analizate și administrate și care reclamă menținerea inculpatului în continuare în stare de arest, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol serios și concret pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită să fie pus în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 11 septembrie 2009, Tribunalul Bihora respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art.300/2 rap. la art.160/b Cod de procedură penală a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 26 iunie 1985, în O, jud. B, cu domiciliul în Mun. O,-, -. A,. 9, jud. B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr. 17/2009 a Tribunalului Bihor în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 23/20.03.2009.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat la data de 20 martie 2009 în baza mandatului de arestare preventivă nr.23/2009, emis de Tribunalul Bihor în baza încheierii de arestare preventivă nr. 17/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării lui libertate, motiv pentru care văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b al.3 Cod de procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar pentru aceleași considerente, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune în principal, revocarea măsurii arestări preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate, iar în subsidiar înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În susținerea motivelor de recurs, prin apărătorul ales, inculpatul arată că, inculpatul a fost arestat pe o perioadă de 10 zile, iar ulterior, pe baza unei constatări criminalistice, care a concluzionat că pe bețișoarele cu care s-au prelevat urme din autoturismul victimei există ADN-ul inculpatului, acesta a fost arestat din nou. La dosarul cauzei în afara acestei constatări, nu mai există alte probe să-l incrimineze pe inculpat, fiind arestat doar pe baza acestei constatări. De menționat faptul că la dosar cauzei, deși acea constatare face referite la urmele ridicate din autoturism, nu există dovada evidențierii fiecărei urme prelevată, ci doar s-a făcut o analiză a probelor în general și nu a fiecăruia în parte. De altfel, inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize biocriminalistice la Institutul de Medicină Legală "Dr. Minovici", cu privire la stabilirea ADN-ului, însă organul de urmărire penală a conchis ca nu mai există din probele prevalate pentru a se face o nouă expertiză, astfel că a respins cererea ca fiind neconcludentă și neutilă cauzei. A mai precizat că expertiza ADN nu a fost efectuată intr-un laborator specializat ci în laboratorul IGPR și că nu sunt certitudini cu privire la mostrele ce au fost prevalate din autoturism. Dacă acele mostre ar fi fost prevalate în mod legal atunci expertiza trebuia efectuată de către un institut de medicină legală respectiv, IML Minovici. Este adevărat, că fapta reținută în sarcina inculpatului este gravă, însă trebuiesc avute în vedere și probele pe care se întemeiază această măsură privativă de libertate, dacă mai sunt temeiuri care să impună în continuare menținerea acesteia. Instanței îi incumbă obligația de a verifica dacă mai sunt indicii temeinice pentru a menține măsura preventivă, să constate dacă sunt lovite de nulitate absolută probele efectuate în cursul urmăriri penale, potrivit art. 197 alin 2 și 3 Cod de procedură penală. Astfel, la prevalarea mostrelor din autoturism, conform noilor modificări ale art. 171- 172 Cod de procedură penală și a dispozițiilor Curții Constituționale "în cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penala si poate formula cereri si depune memorii", apărătorul nu a fost prezent, ca atare, această probă este lovită de nulitate absolută. Mai arată că cercetarea judecătorească nu a început, însă nu din motive imputabile inculpatului, că acesta se află arestat de mai multe luni, astfel că apreciază că buna desfășurare a procesului penal se poate înfăptui și cu inculpatul în stare de libertate.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivului de recurs declarat, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, raportat la art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive, potrivit art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală, existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. "f" din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit. "c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat.
În mod corect, Tribunalul Bihora reținut în sarcina inculpatului săvârșirea unor fapte penale grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din gravitatea infracțiunilor de omor și tâlhărie reținută în sarcina acestuia. pentru ordinea publică rezidă și din faptul creării unei stări de insecuritate socială, o reacție colectivă a comunității față de aceste stări de lucruri negative, lipsa unei reacții ferme din partea organelor judiciare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de infracțiuni creând posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane.
Susținerile inculpatului cu privire la lipsa unor indicii temeinice în sensul săvârșirii de către inculpat a faptelor de care este învinuit, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate, câtă vreme probele de la dosar, lucrarea biocriminalistică efectuată în cauză de specialiști conduc la concluzia verosimilă de a bănui că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii reținute în sarcina sa.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, menținând în totalitate încheierea atacată.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, mpotriva încheierii penale din 11 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /23.09.2009.
Jud. fond
AS./23.09.2009
2 ex.
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Munteanu Traian, Popovici Corina
