Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr. 2172/2/2009
545/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 389
Ședința publică de la 18 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu JUDECĂTOR 2: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 3: Liliana Bădescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București -
este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 9 martie 2009 Tribunalului București Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, cu împuternicirea avocațială depusă la fila 6 dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales, susține oral recursul declarat de inculpatul -. Critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică întrucât, deși nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, tribunalul a dispus prelungirea stării de arest a inculpatului. Subliniază faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond, corect considerând că sunt îndeplinite cerințele art.143 Cod procedură penală și că este incident cazul reglementat de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Recurentul inculpat susține că nu este vinovat și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.160 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și, totodată, respinsă - ca nefondată - cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i Cod penal, reținându-se că la data de 08.03.2007, în fața complexului comercial Lotus, a participat alături de alte persoane la un conflict violent pornit de la un diferend legat de folosirea locului de parcare, punând cuțitul la gâtul părții vătămate, după care l-a lovit în torace provocându-i o plagă ce a pus în primejdie viața acestuia.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (la data de 6 noiembrie 2008), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, se remarcă faptul că și condițiile prevăzute de art.148 literele1, b și f Cod procedură penală, avute în vedere la data instituirii arestului preventiv au rămas neschimbate, în sensul că inculpatul a încălcat obligațiile impuse cu ocazia luării inițial față de acesta a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara și a încercat - în mod indirect - să ia legătura cu unul dintre ceilalți inculpați, în scopul de a influența conduita procesuală a acestuia.
În același timp, sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat - în principal - de starea de insecuritate pe care a putea să o producă prezența inculpatului în rândul membrilor comunității, prin comportamentul său marcat de violențe fizice și verbale (amenințările grave adresate coinculpatului) și - pornind de la aceleași considerente - se relevă teama pe care o generează modul de săvârșire a faptei ce i s-a reținut în sarcină.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 09.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /13.04.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Sofica Dumitrașcu, Liliana Bădescu
