Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 399/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.399/
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații,și - deținuți în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii de ședință din data de 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.3060/2009, emisă de Baroul Constanța;
- recurentul inculpat -, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.3062/2009, emisă de Baroul Constanța;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.3061/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebații fiind, recurenții inculpați, - și, arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Tulcea cu consecința revocării măsurii arestării preventive, întrucât la acest moment nu se mai impune menținerea acesteia. Măsura arestării preventive a fost dispusă în cursul urmăririi penale și a fost menținută pentru o bună desfășurare a procesului penal. Probele au fost administrate, inculpatul nu are antecedente penale, nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Consideră că păstrarea inculpatului în stare de arest preventiv constituie o anticipare a executării pedepsei. Instanța de apel când a dispus menținerea măsurii arestării preventive, în motivarea acesteia a făcut referiri globale, cu privire la toți inculpații, nu s-a precizat punctual, pentru fiecare în parte de ce se dispună acest lucru. Apreciază că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este nejustificată.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Tulcea și, în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Tulcea și, în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Consideră că nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv și că lăsat în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Tulcea și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării, în principal, iar în subsidiar, în baza dispozițiilor art.139 alin.(1) Cod procedură penală, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Consideră că nu s-a dat eficiență dispozițiilor art.6 și 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Deși pentru fapta reținută în sarcina inculpatului legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de inculpații, - și și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Tulcea, ca temeinică și legală. Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea a patru infracțiuni, iar celorlalți doi li s-au reținut câte o infracțiune de tâlhărie pentru fiecare. În cauză nu au fost administrate probe care să ducă la schimbarea situației de fapt, astfel încât se impune menținerea măsurii arestării preventive.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat - solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică și precizează totodată că regretă faptele.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Menționează că se afla în stare foarte avansată de ebrietate și că regretă faptele.
- CURTEA -
Cu privire la recursurile penale de față constată următoarele:
Tribunalul Tulcea prin încheierea pronunțată la 24 iunie 2009 în dosarul nr- a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:
- - fiul lui și, născut la 15.06.1990;
- - fiul lui și, născut la 03.11.2987;
- - fiul lui și, născut la 17.04.1989;
începând cu 24 iunie 2009, în conformitate cu prevederile art.3002Cod procedură penală.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate Tribunalul Tulceaa reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.507 din 15 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr-, inculpați, - au fost condamnați la câte o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.211 alin.(1), alin.(2) lit.b) și c) și alin.(21) lit.b) și c) Cod penal. Inculpatul - a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.192 alin.(2) Cod penal, la o pedeapsă de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.180 alin.(1), la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 alin.(1)- 209 alin.(1) lit.g) Cod penal, iar pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin.(1), alin.(2) lit.b) și c) și alin.(21) lit.b) și c) Cod penal la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru ca în urma contopirii celor 4 pedepse să execute în final pedeapsa de 10 ani închisoare.
Totodată, s-a menținut starea de arest a inculpaților și li s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu arestării preventive până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, cât și cei trei inculpați, cauza fiind înregistrată la această instanță la numărul - la data de 19 iunie 2009.
Potrivit dispoz.art.3002Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Examinând, din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive luate față de cei trei inculpați, tribunalul constată că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și în prezent, având în vedere modul de săvârșire a faptelor și încadrarea juridică pe care acestea o comporta și pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare.
Dacă este cert, în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite, că este mai mare de 4 ani, cu privire la a doua condiție cerută de lege, tribunalul apreciază că s-a făcut dovada faptului că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret rezidă, în primul rând din împrejurările în care aceștia au comis fapta și din faptul că inculpații au premeditat fapta, urmărind noaptea pe partea vătămată. În concluzie prin comiterea faptei au adus o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la integritatea persoanei, astfel creându-se un sentiment de insecuritate în rândul comunității din care provin și nu numai.
Împotriva încheierii Tribunalului Tulcea au declarat recurs, în termen legal, inculpații, - și criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Inculpatul recurent a susținut că, în prezent, nu se mai justifică menținerea în stare de arest preventiv, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile arestării sale, probele au fost administrate, iar lăsarea lui în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Tulcea și revocarea măsurii arestării sale preventive, iar în subsidiar, înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Inculpatul recurent - a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Tulcea și revocarea măsurii preventive a arestării lui, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nemaifiind în ființă temeiurile avute în vedere la luarea respectivei măsuri.
În subsidiar, a solicitat ca urmare admiterii recursului să se înlocuiască măsura arestării preventive cu aceea obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Inculpatul-recurent a criticat încheierea recurată pentru faptul că nu a dat eficiență prevederilor art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, totodată a menținut măsura arestării sale preventive deși nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea ei, în sensul că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în principal, revocarea măsurii arestării sale preventive, iar în subsidiar înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Examinând încheierea Tribunalului Tulcea din 24 iunie 2009 în lumina criticilor din recursurile inculpaților, de probatoriul administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3856alin.(3) Cod procedură penală, Curtea constată că este legală și temeinică, iar recursurile inculpaților nefondate.
În condițiile în care, prin sentința penală nr.507 din 15 mai 2009 Judecătoriei Tulcea, inculpații recurenți au fost condamnați, chiar nedefinitiv, la câte o pedeapsă de 10 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.(1), alin.(2) lit.b) și alin.21lit.b) și c) Cod penal, rezultă că există probe pe baza cărora să se presupună în mod rezonabil că au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați penal.
Modalitatea în care se reține că au fost săvârșite faptele de către cei 3 inculpați, prin hotărârea de condamnare în primă instanță, furt prin întrebuințare de violențe, asupra părții vătămate, care este o persoană în vârstă și bolnavă, cu premeditare și pe timp de noapte, vine să contureze periculozitatea socială concretă pentru ordinea publică a fiecărui făptuitor.
Infracțiunea de tâlhărie este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Raportat la cele ce preced Curtea constată că și în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de fiecare dintre cei trei inculpați.
În prezent, cauza se află în faza judecării apelului declarat de inculpații recurenți și, în condițiile în care durata măsurii arestării preventive a acestora nu a depășit limitele prevăzute de art.140 Cod procedură penală, iar împotriva lor s-a pronunțat o hotărâre de condamnare în primă instanță, nu se poate susține cu temei că s-a depășit termenul rezonabil al măsurii preventive.
Constatând subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și că, termenul rezonabil al acesteia nu a fost depășit, Curtea nu poate primi cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Cum în urma examinării din oficiu a încheierii recurate nu s-au identificat alte motive de reformare a acesteia, iar criticile s-au dovedit neîntemeiate se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, - și.
În temeiul art.189 Cod procedură penală se va dispune ca onorariile avocaților din oficiu, în sumă de câte 100 lei, să se plătească din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului C pentru avocații, și.
Totodată, recurenții vor fi obligați să plătească statului câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În conformitate cu dispozițiile art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondate, recursurile penale declarate de inculpații,și - deținuți în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii de ședință din data de 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-.
În temeiul art.189 Cod procedură penală;
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului apărătorilor din oficiu, avocat, avocat și avocat, în sumă de câte 100 lei.
Obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 200 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - -
Grefier,
jud. fond.:
jud. apel:,
red.dec.jud.: -/3.07.2009
tehnored.gref./3 ex./6.07.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure, Mihaela
