Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 4/
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Eleni Cristina
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror - ta
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații, și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 6 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 276/2010, emisă de Baroul Constanța, recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 277/2010, emisă de Baroul Constanța, și recurentul inculpat G, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 278/2010, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, nemenținerea măsurii arestării preventive și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. În raport de rechizitoriu și data luării măsurii arestării preventive, apreciază că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și, conform art. 136 cod pr. penală, scopul măsurii poate fi atins și prin judecarea inculpatului in stare de libertate. Urmărirea penală a luat sfârșit, inculpatul nu se va sustrage cercetării judecătorești, acesta fiind beneficiar al prezumției de nevinovăție până la pronunțarea unei soluții de condamnare definitivă. Din declarația părții civile, nu rezultă participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Apreciază că, nu sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit. f cod pr. penală, nu există indicii temeinice că, lăsarea in libertate a inculpatului, prezintă pericol pentru ordinea publică, solicitând a se avea în vedere in acest sens, vârsta inculpatului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este la prima abatere, are un copil minor în întreținere, iar pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat odată cu trecerea timpului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Apreciază că, lăsarea în libertate a inculpatului nu poate conduce la zădărnicirea aflării adevărului. El a colaborat cu organele de anchetă, iar din actele și lucrările dosarului, nu rezultă că acesta a participat la săvârșirea faptei. Inculpatul are un copil minor în întreținere și este beneficiar al prezumției de nevinovăție până la condamnarea sa definitivă. Invocă în apărare, disp. art. 6 din CEDO, art. 52cod pr. penală și art. 6 cod pr. penală.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate și, menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Constanța, care este legală și temeinică. In mod corect Tribunalul Constanțaa apreciat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și nu s-au modificat. Expune oral și sumar situația de fapt reținută prin actul de inculpare și apreciază că, inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care solicită și respingerea cererilor formulate în subsidiar.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat G în ultimul cuvânt arată că, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din 6 ianuarie 2010, Tribunalul Constanța, în baza art.3002C.P.P. raportat la art.160 al.1si 3.C.P.P. a menținut masura arestarii preventive a inculpatilor, si.
A respins cererile formulate de inculpatii, si, prin aparatori, de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, ca neintemeiate.
Masura s-a comunicat administratiei locului de detinere.
In baza art.189 proc.pen. s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justitiei in favoarea Baroului Constanta a sumei de 100 lei reprezentand onorariu aparator din oficiu-avocat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 82/16.07.2009 a Judecătoriei Constanțas -a dispus arestarea preventivă a inculpatilor, si pe o perioadă de 29 zile, reținându-se îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143. Pr. Pen. și incidența cazului prev. de art. 148 lit. f Pr. Pen.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța cu nr.4161/p/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatilor pentru săvârșirea infractiunii de talharie, constand in aceea ca, in noaptea de 22/23.03.2009, in jurul orei 2,30, inculpatii au patruns in apartamentul partii vatamate si dupa bruscarea si imobilizarea acestuia si introducerea unui calus in gura, au sustras bunuri in valoare de 600 lei.
Prin nr.1289/23.11.2009 pronunțată de Judecătoria Constanțas -a dispus condamnarea inculpatilor si la pedeapse de 9 ani închisoare pentru comiterea infractiunii de talharie si a inculpatului la pedeapsa de 6 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de talharie.
Tribunalul apreciază în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării inculpatului, și totodată că acestea impun în continuarea privarea de libertate a acestuia.
Astfel, din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă incidența în cauză a dispozițiilor art. 143.și C.P.P. în raport cu actualul stadiu procesual.
De asemenea, în continuare sunt incidente și dispozițiile art. 148 lit.f proc.pen. lăsarea în libertate a inculpatilor prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultat din natura infractiunii de comiterea cărora sunt bănuiti, din modalitatea concretă de săvârșire, respectiv deposedarea prin violenta de bunuri a partii vatamate in propria locuinta, unde s-a patruns pe timp de noapte si introducerea unui calus in gura partii vatamate pentru a nu putea, dar si însăși din circumstanțele personale ale inculpatilor care desi se află la primul conflict cu legea penală, acestia nu au ocupatie si un loc de munca astfel incat sa-si castige in mod licit mijloacele de trai.
Totodată, măsura arestării preventive se justifică în continuare, nedepășind, la acest moment procesual, limita rezonabilității, mai ales că față de inculpati s-a pronunțat în primă instanță o hotărâre de condamnare.
Față de aceste considerente și întrucât privarea de libertate a inculpatilor este necesară în vederea desfășurării în bune condiții a procesului penal aflat în faza apelului, tribunalul va menține măsura arestării preventive dispuse față de acestia, fara a primi insa cererile formulate de inculpati prin aparator de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, intrucat numai aceasta masura ar fi eficienta, de natura garanteze buna desfasurare a procesului penal.
In termen legal, au declarat recurs inculpații, G și prin care solicită casarea încheierii de ședință si revocarea măsurii arestării preventive. In subsidiar s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, întrucât, din probele administrate până in prezent nu există indicii că lăsarea acestora in libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Examinând legalitatea si temeinicia încheierii recurate prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 3 cod pr. penală, curtea constată că, recursurile sunt nefondate, urmând a le respinge pentru considerentele care urmează;
Instanța de fond, respectiv Judecătoria Constanta prin sentința penală nr. 1289 din 23 noiembrie 2009, dispus condamnarea inculpatului G la pedeapsa de 9 ani închisoare, a inculpatului la pedeapsa de 9 ani închisoare si a inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare.
In prezent cauza este inregistrată la Tribunalul Constanta ca urmare a exercitării căii de atac atât de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta cât si de inculpați, cu termen de judecată la 20 ianuarie 2010.
In mod corect, instanța de apel a constatat că, din probele administrate in cursul urmăririi penale, câțt si in cursul cercetării judecătorești, rezultă incidența in cauză a disp. art. 143 cod pr. penală, in raport de actualul stadiu procesual.
De asemenea, se justifică in continuare existența disp. art. 148 lit. f cod pr. penală, in sensul că, lăsarea in libertate a inculpaților, prezintă pericol pentru ordinea publică întrucât sunt bănuiți, din modalitatea concretă de săvârșire a faptei, prin pătrunderea forțată in domiciliul unei persoane, imobilizarea cu căluș la gură, și deposedarea acestora de bunuri, dar și însăși din circumstanțele personale ale inculpaților, care deși sunt la primul conflict cu legea penală, nu au un loc de muncă stabil, neavând o sursă de venit licit a mijloacelor de trai.
Pe cale de consecință, in temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală, curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, în baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală, va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, in cuantum de câte 200 lei fiecare.
În baza art. 189 cod pr. penală, onorariul avocat oficiu, in cuantum de câte 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, in favoarea avocați, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 6 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, in cuantum de câte 200 lei fiecare.
În baza art. 189 cod pr. penală,
Onorariul avocat oficiu, in cuantum de câte 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, in favoarea avocați, și.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./14.01.2010
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Lungu, Eleni Cristina
