Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 40
Ședința publică de la 25 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitrescu Daniela
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Ghideanu Anca
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal promovat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din data de 17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv luată față de aceștia.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul precizează că își menține recursul formulat și nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind de formulat alte cereri, curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că față de actele și lucrările dosarului, consideră că nu se justifică menținerea măsurii de arest preventiv față de acesta. A aflat de la inculpat că acesta are antecedente penale,și urmează a se aprecia cu privire la acestea, însă, raportat la conținutul dosarului, nu este justificată menținerea măsurii de arest preventiv.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, recursul nefondat, și solicită respingerea lui.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 1 an și 5 luni, că în cauză sunt 7 coinculpați care sunt liberi și nu înțelege de ce nu poate beneficia și el de același tratament, pentru că "toți suntem egali în fața legii, și este o discriminare". Nu există părți vătămate, declarații de părți vătămate, este vorba doar de trecere frauduloasă. În cauză sunt 7 coinculpați, unii cu acuzații mult mai grave, este un lucrător de poliție acuzat de acceptare de mită. El doar a spus că pe acolo se poate trece și cu ajutorul cărei persoane se poate trece granița. Consideră că poate fi judecat în stare de libertate.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 17 ianuarie 2008, Tribunalul Iașia dispus următoarele:
In temeiul disp. art. 300 ind. 2 si art.160 ind. b alin. 1 Cod procedura penala constata ca fiind legală si temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.
In baza disp. art. 160 ind. b alin. 3 din Codul d e procedura penală menține măsura arestării preventive fața de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.05.1972 în localitatea, raionul, Republica M, cu domiciliul în orașul Chișinău,-, Republica M, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță I sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 166/U din 09.09.2006 emis de Tribunalul Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 160 alin.1 Cod proc. penală, în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv instanța are obligația să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv.
Cu această ocazie, instanța are două posibilități, respectiv:
- să revoce măsura arestului preventiv atunci când constată că temeiurile care au determinat-o au încetat și nu au apărut altele noi care să justifice privarea de libertate;
- - să mențină măsura arestului preventiv atunci când constată că temeiurile arestării inițiale impun în continuare privarea de libertate sau constată că au apărut alte temeiuri care impun același lucru.
În cauza de față, temeiurile care au determinat luarea măsurii de arest preventiv față de inculpatul sunt cele prevăzute la art.143 și 148 lit.f din Codul d e procedură penală.
Analizând întregul material probator administrat în cauză până la acest moment, prin prisma temeiurilor avute în vedere la arestare, se constată că nu au apărut elemente noi care să fi determinat încetarea respectivelor temeiuri, sau, eventual, modificarea acestora.
Mijloacele de probă existente la dosar justifică bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, fapte pentru care pedeapsa prevăzută de lege este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Deosebit de relevant în aprecierea pericolului pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului este împrejurarea că la momentul când se pretinde că acesta a comis faptele ce formează obiectul prezentei cauze se afla sub puterea unei alte măsuri preventive, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi țara, luată într-o altă cauză penală în care inculpatul era și este judecat și în prezent pentru săvârșirea unor fapte de trafic de persoane.
În condițiile în care inculpatul nu s-a conformat și nu a înțeles să respecte dispozițiile legii penale române, concluzia care se desprinde este aceea că lăsat în libertate, acesta, din nou, ar putea comite alte fapte încriminate de normele de drept penal.
Pentru toate aceste considerente, s-a constatat îndeplinită cerința înscrisă la art.160 alin3 Cod procedură penală, care justifică menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpatul sus-menționat.
Verificând toate actele și lucrările dosarului prin prisma legalității și temeiniciei măsurii preventive luate față de inculpatul, s-a constatat că această măsură a fost luată, prelungită și apoi menținută succesiv, cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penal incidente în materie.
Încheierea a fost recurată de inculpatul ce a susținut că menținerea arestării preventive este rezultatul neanalizării complete a probelor dosarului, analiză care ar fi arătat că punerea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere și principiul echității justiției, recurentul a solicitat punerea sa în libertate în condițiile în care ceilalți inculpați cercetați în aceeași cauză sunt în prezent în stare de libertate.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale în materie, constată următoarele:
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă de Tribunalul Iași prin încheierea din 9 septembrie 2006, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de - Biroul Teritorial Iași pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 71 din OUG105/2001 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal, reținându-se, în fapt, că în perioada august - septembrie 2006, inculpatul împreună cu alții a constituit în municipiul I un grup infracțional organizat ce s-a ocupat cu racolarea mai multor cetățeni din republica M, îndrumarea și organizarea trecerii frauduloase a acestora peste frontiera de stat a României.
Fiind investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Iașia procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului și a constatat în mod corect că aceasta este legală și temeinică.
Măsura procesuală a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, art. 148 lit. "f" Cod procedură penală și art. 136 Cod procedură penală.
Prima instanță a făcut o corectă și completă analiză a probelor arătând în mod expres și pericolul concret pe care l-ar prezenta punerea în libertate a recurentului pentru ordinea publică.
temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive - existența probelor în sensul art. 143 Cod procedură penală - combinată cu întrunirea condițiilor prevăzute de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală duc la concluzia că susținerile recurentului privind nelegalitatea și netemeinicia încheierii atacate nu pot fi primite.
Lăsarea în libertate a inculpatului continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică ce rezultă din analiza tuturor datelor oferite de probele administrate în cauză: gravitatea presupuselor fapte, natura și importanța valorilor pretins lezate, circumstanțele în care se reține că ar fi reacționat inculpatul.
Pericolul pentru ordinea publică se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice și rezonanța faptelor, elemente pe baza cărora, în speță, prima instanță a apreciat în mod just că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă la 9 septembrie 2006, reținându-se în sarcina sa că ar fi participat la comiterea faptelor de trafic de migranți și constituirea unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni - ce au creat o stare de insecuritate, prin suscitarea unei reacții publice privind săvârșirea lor.
Anterior arestării sale, în perioada în care se reține că ar fi comis aceste fapte, inculpatul era cercetat într-o altă cauză penală fiind acuzat de comiterea unor fapte de trafic de persoane, cauză aflată în prezent pe rolul Curții de APEL IAȘI în faza apelului și în care fusese dispusă împotriva sa măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Așadar, pe fondul tulburării sociale create de faptele imputate inculpatului, acesta a dovedit prin conduita sa și comportamentul său că lăsarea sa în libertate ar afecta grav valorile sociale și relațiile sociale care constituie conceptul de ordinea publică, neputându-se reține că pericolul cerut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală s-ar fi atenuat prin stingerea interesului și a reacției publice.
Ca urmare, având în vedere situația inculpatului raportat la situația celorlalți inculpați cercetați în stare de libertate în aceeași cauză - respectiv temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive în cazul său și necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal - soluția de menținere dispusă de prima instanță este corectă.
Pentru aceste considerente, legalitatea și temeinicia încheierii recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în baza art. 385 ind. 15 pct.1, lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul promovat de inculpat împotriva încheierii din 17 ianuarie 2008 Tribunalului Iași, ce va fi menținută.
Văzându-se și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, fin Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex. 30.01.2008
Judecător de fond:
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 30.01.2008
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 40 din 25.01.2008 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 28 Mai 1972), pentru a fi înmânat acestuia.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 25.01.2008
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 40 din 25.01.2008 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 28 Mai 1972), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Curtea de APEL IAȘI
Dosar nr-
Copia dispozitivului deciziei penale nr. 40 din 25.01.2008
DECIDE:
"Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, fin Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 ianuarie 2008."
Urmează semnăturile,
Pentru conformitate,
Grefier,
Președinte:Dumitrescu DanielaJudecători:Dumitrescu Daniela, Ciubotariu, Ghideanu Anca
