Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 404/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.404/
Ședința publică de la 03 Iulie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Constantin Cârcotă
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de
PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F, împotriva încheierii de ședință din 25.06.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.3346/02.07.2008 emise de baroul Galați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată; inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 25.06.2008 a Tribunalului Vrancea prin care a fost menținută măsura arestării sale preventive, după care;
Curtea, potrivit disp.art.294 alin. ultim Cod procedură penală, acordă recurentului-inculpat posibilitatea de a lua legătura cu apărătorul său.
Ulterior, recurentul-inculpat, prin apărător, precizează că menține recursul promovat și nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin apărător, având cuvântul în susținerea recursului promovat împotriva încheierii de ședință din 25.06.2008 a Tribunalului Vrancea, învederează că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa și dorește să se judece în stare de libertate. Precizează că nu există posibilitatea ca inculpatul să influențeze administrarea probelor, inculpatul este infractor primar, sunt dubii puternice cu privire la autorul faptei, la împrejurările comiterii faptei, dubiu ce profită inculpatului și face inutilă măsura arestării preventive a acestuia.
Arată că a trecut o perioada foarte lungă de timp în care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv, iar durata rezonabilă a acestei măsuri preventive a fost depășită.
Lasă la aprecierea instanței recursul formulat.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpatul este nefondat, încheierea de ședință din 25 iunie 2008 Tribunalului Vrancea este legală și temeinică.
Instanța de fond, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală. astfel, instanța a arătat că la dosarul cauzei există indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care s-a luat măsura arestării preventive și ulterior s-a dispus trimiterea sa în judecată. În acest sens au fost avute în vedere declarațiile constante ale părții vătămate, precum și ale martorilor, Stănel, audiați atât în cursul urmăririi penale dar și în fața instanței de judecată, coroborate cum actele medico-legale care stabilesc mecanismul producerii leziunilor, obiectul cu care s-a lovit și urmarea produsă în urma săvârșirii faptei.
Instanța a arătat că având în vedere fapta săvârșită, tentativă la omor - infracțiune contra vieții, urmarea produsă, împrejurările concrete în care s-a produs, în plină stradă, în mod corect instanța de fond în mod corect a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Apreciază ca fiind neîntemeiată susținerea inculpatului în sensul că a fost depășită durata rezonabilă a măsurii arestării preventive. Rezonabilitatea trebuie apreciată de la caz la caz și ar putea fi discutată doar în cazul în care s-ar constata o culpă din partea instanței, o stare de inactivitate din partea acesteia. Or, din actele dosarului rezultă că instanța a administrat probe la fiecare termen, a răspuns la toate cererile care au fost formulate de inculpat privind o nouă expertiză la raportul medico-legal, proba cu testarea la aparatul poligraf.
Apreciază că recursul formulat este nefondat, solicită respingerea acestuia cu obligarea la cheltuieli.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3. Cod procedură penală, se consideră nevinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Arată că a fost o victimă, aflându-se la locul săvârșirii faptei dintr-un accident. Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 25.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vranceaa dispus, în temeiul art.3002, în referire la art.160 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în mod legal și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o ca nelegală și ca netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, că arestarea preventivă a depășit o durată rezonabilă și că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul este nefondatpentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.326/P/14.11.2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art.20 Cod penal, raportat la art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.i Cod penal, constând în aceea că la data de 16.09.2007, în timp ce se afla pe o stradă din com.S, a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit părții vătămate, în zona toracică, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața.
Împotriva inculpatului s-a luat, în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive, în temeiul art.143 alin.1 combinat cu art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, avându-se în vedere că sunt indicii temeinice în sensul că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa și că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Contrar celor susținute de inculpat prin motivele de recurs, probele administrate până în acest moment (respectiv: declarațiile martorilor, Stănel, și, declarațiile părții vătămate și raportul de constatate medico-legală) confirmă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată.
Lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, pericol determinat de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, de modalitatea și împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de importanța relațiilor sociale lezate, precum și de starea de insecuritate pe care ar determina-o în rândul cetățenilor lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți că au săvârșit astfel de fapte.
În raport cu gradul ridicat de complexitate a cauzei, care a presupus o amplă cercetare judecătorească, nu poate fi primită favorabil nici critica formulată de inculpat, în sensul că arestarea preventivă a depășit o durată rezonabilă.
Întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu deplina respectare a dispozițiilor legale, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și impun în continuare privarea de libertate, în mod corect prima instanță, având în vedere disp.art.3002în referire la art.160blin.1 și 3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă.
Față de aceste considerente, văzând și disp.art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 30.09.1979 în F, județul V, domiciliat în S, județul V, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F) împotriva încheierii de ședință din 25.06.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul-recurent la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi virată din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 08.07.2008
Tehored.- 08.07.2008
2 ex
Fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Constantin Cârcotă
