Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 407/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 407
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Androhovici a
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța aduce la cunoștința inculpatului că poate da o nouă declarație în această fază procesuală, iar în caz afirmativ, tot ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva sa.
În acest context, întrebat fiind, inculpatul arată că își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind cereri prealabile de invocat și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul și judecarea acestuia în stare de libertate, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, nefiind dat pericolul social pentru ordinea publică. În subsidiar, solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Mai mult decât atât, din probele administrate în faza de cercetare penală nu s-a dovedit săvârșirea infracțiunii de către inculpat, iar din declarația dată de martorul la data de 11 iunie 2009 rezultă că în acea zi lucra la locuința lui, la turnat beton. În consecință, solicită admiterea recursului declarat de inculpat.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a încheierii de ședință din data de 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, motivat de faptul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate, măsură necesară pentru buna desfășurare a procesului penal în faza de judecată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, precizează că în ziua de 11 iunie 2009 l-a ajutat la treburi pe fratele său, iar pe la ora 17:00 a plecat în cartierul unde a făcut niște cumpărături, după care s-a întors. A mai luat niște bani de la fratele său și s-a întors la cumpărături, moment în care a fost arestat. Precizează că are un copil de 1 an și 5 luni și mama lui este foarte bolnavă. Nu cunoaște partea vătămată, pe care a văzut-o prima dată în instanță și nici pe martorul. Precizează că ceilalți doi martori audiați în instanță au dat declarații false, afirmând că el le-ar fi arătat în ziua respectivă, la ora 17:00, un inel de aur. Toate aspectele enumerate duc la concluzia că este nevinovat.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 octombrie 2009 Tribunalul Botoșani, fiind sesizat cu judecarea apelului declarat de inculpatul, a menținut starea de arest preventiv a acestuia, în temeiul art. 160 rap. la art. 3002Cod procedură penală.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, existând indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv aceea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
S-a motivat că de la pronunțarea hotărârii de arestare preventivă și până în prezent nu au intervenit elemente noi care să conducă la concluzia că temeiurile care au determinat arestarea s-au schimbat, apreciindu-se că lăsarea inculpatului în libertate prezintă, în continuare, pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul arătând că este nevinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui, cu motivarea că în ziua de 11 iunie 2009 l-a ajutat la treburi pe fratele său, iar pe la ora 17:00 a plecat în cartierul unde a făcut niște cumpărături, după care s-a întors la acesta. A mai luat niște bani de la fratele său și s-a dus din nou la cumpărături, moment în care a fost arestat. Precizează că are un copil de 1 an și 5 luni și mama lui este foarte bolnavă. Inculpatul solicită judecarea sa în stare de libertate, iar în subsidiar solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin rechizitoriul din 30 aprilie 2009, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal. În sarcina acestuia s-a reținut că la data de 08.04.2009, în jurul orei 21.30, fiind în stare de ebrietate, a acostat-o pe partea vătămată G, lovind-o și sustrăgându-i de pe deget verigheta de aur. Urmare loviturilor aplicate, parte a vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 17-18 zile îngrijiri medicale.
Prin încheierea nr. 20 din 10 aprilie 2009 s-a dispus arestarea preventivă a
inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 10.04.2009 până la data de 08.05.2009, reținându-se că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în care acționat și perseverenței sale infracționale.
Prin sentința penală nr. 994/27.08.2009 Judecătoria Dorohoil -a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și a menținut starea de arest.
În apelul exercitat de acest inculpat împotriva hotărârii de condamnare s-a dispus menținerea arestării preventive pe considerentul că temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat, apreciindu-se că lăsarea inculpatului în libertate prezintă, în continuare, pericol concret pentru ordinea publică.
În motivele de recurs, inculpatul arată că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat, însă din probele administrate atât la urmărirea penală cât și la instanța de fond, rezultă indicii temeinice că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care este cercetat. Astfel, martorii, și confirmă că inculpatul era plin de sânge și le-a oferit spre vânzare o verighetă. Aceste declarații se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare realizate în cauză.
În consecință, urmare interpretării și analizării pe larg a probelor efectuate până în prezent în cauză aceste indicii temeinice de săvârșire a faptelor de către inculpat, există.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, acesta este dat în cauză și rezultă din modul în care inculpatul a săvârșit infracțiunea, din urmările produse și perseverența sa infracțională care susțin menținerea măsurii arestării preventive în continuare.
Probele referitoare la existența infracțiunii și la identificarea inculpaților constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective.
Astfel, pentru buna desfășurare a procesului penal, dar și pentru crearea unei stări de securitate socială a cetățenilor, de siguranță, de menținere a liniștii membrilor comunității și a respectării drepturilor acestora se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În consecință, Curtea constată că instanța de apel a pronunțat o încheiere legală și temeinică, apreciind în mod corect că subzistă temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 141 Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 30.11.1972 în mun. D, cu același domiciliu,-, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Botoșani, CNP: -, împotriva încheierii de ședință din 22 octombrie 2009 Tribunalului Botoșani pronunțată în dosar nr-.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu (av. ) se va avansa din fondurile în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./02.11.2009
Jud. fond:.
Președinte:Cheptene Micu DianaJudecători:Cheptene Micu Diana, Ilieș Titiana, Androhovici
