Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 408/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 408/R/MF.
Ședința publică din 17 iulie 2008
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu Președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de
inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 31 octombrie 1976, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 10 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, conform delegației avocațiale, depusă la dosar.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea apărătorului ales al recurentului inculpat.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului ales al inculpatului să ia legătura cu acesta deoarece se află în stare de arest.
Avocat, pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestului preventiv.
Susține că, inculpatul nu prezintă pericol social și nu mai există temeiuri care să justifice arestarea acestuia.
Arată că, inculpatul nu are antecedente penale și la dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei.
Solicită în principal revocarea măsurii și în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu aceea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul parchetului precizează că instanța de fond a verificat dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, motivând încheierea în acest sens.
Pune concluzii de respingere, a recursului, ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului său și punerea în libertate.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 10 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr- s-a dispus, în temeiul art.300/2 Cod procedură penală rap.la art.160/b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la 31.10.1976 în T, județul G, domiciliat în O,-,.C,.43, județul B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 17.06.2008, Tribunalul Argeș dispus, în temeiul disp.art.160/10 lit.b Cod procedură penală, revocarea liberării provizorii a inculpatului dispusă prin încheierea nr.431 din 17.11.2006 Tribunalului Argeș și în temeiul disp.art.160/10 alin.3 Cod procedură penală și art.148 lit.a/1 Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile începând cu data încarcerării.
Aceasta deoarece inculpatul lipsit nejustificat la termenele de judecată din datele de 15.01.2008, 25.03.2008 și 17.06.2008, termene de judecată consecutive și, deși la termenul de judecată din 25.03.2008 i s-a pus în vedere să se facă dovada imposibilității de prezentare la instanță, inculpatul nu făcut această dovadă nici personal și nici prin avocat.
Încheierea a rămas definitivă, prin respingerea recursului declarat de inculpat, de către Curtea de Apel Pitești.
Totodată, tribunalul menționează că inculpatul beneficiat de liberarea provizorie sub control judiciar, cunoștea despre obligația de a se prezenta în instanță la fiecare termen de judecată, nu făcut dovada imposibilității de prezentare pe parcursul unei perioade de circa 5 luni de zile și, în consecință, față de aceste situații sau împrejurări a apreciat că se impune menținerea în continuare acestei măsuri.
Cât privește susținerile inculpatului că nu se impunea luarea măsurii arestării preventive, tribunalul a apreciat că acestea au fost analizate de către instanța de recurs, care a menținut hotărârea tribunalului d e revocare a liberării provizorii.
Împotriva acestei încheieri declarat recurs inculpatul criticând soluția sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând, în esență, că se impune revocarea măsurii arestării preventive și, în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât nu prezintă pericol social, nu mai există temeiuri care să justifice în continuare arestarea sa, menționând că nu are antecedente penale și, de altfel, nu există nici probe din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele ce vor urma:
Potrivit prevederilor art.300/2 rap.la art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, instanța dispune menținerea arestării, printre altele, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate.
Având în vedere că în privința inculpatului s- mai dispus anterior înlăturarea stării de arest cu consecința instituirii liberării sub control judiciar și că acesta a nesocotit măsurile la care trebuia să se supună, curtea apreciază că în continuare inculpatul poate avea același comportament sau atitudine de nu respecta obligațiile ce-i revin, și ca atare, menținându-se temeiul arestării și anume prevederile art.148 lit./1 Cod procedură penală se impune privarea sa de libertate și în consecință menținerea stării de arest.
Ca urmare, celelalte aspecte invocate vizând lipsa de antecedente penale, faptul că nu există probe și alte susțineri așa cum au fost prezentate, exced obiectului cauzei, astfel că nu pot fi primite.
Așa fiind, față de cele ce preced și cum nu mai există niciun alt motiv care invocat din oficiu ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul introdus de inculpat, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga, în consecință, pe recurentul-inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul
, fiul lui G și, născut la data de 31 octombrie 1976, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 10 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat să plătească 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iulie 2008, la Curtea
de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Dumitru Diaconu, Elena
