Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 409/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.409/
Ședința publică de la 02 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Viorica Lungu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.3090/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive. Motivează cererea formulată pe împrejurarea că a trecut o lungă perioadă de timp de când inculpatul este arestat. Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, are un copil minor în întreținere, în vârstă de o lună de zile, a avut un comportament sincer, beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare. Consideră că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. În hotărârea instanței de fond se face referire doar la modalitatea de săvârșire a faptei, ori la acest moment ar trebui să se discute despre pericolul pe care-l prezintă inculpatul.
Solicită în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Menționează că inculpatul se va prezenta la toate termenele de judecată.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul și de menținere a hotărârii pronunțată la instanța de fond, ca temeinică și legală. Urmează a se avea în vedere că inculpatul este condamnat de către instanța de fond la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare și au fost avute în vedere modalitățile de săvârșire a faptei și pericolul social pe care-l prezintă inculpatul.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită să fie judecat în stare de libertate.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea penală din data de 26.06.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa dispus următoarele: " în baza art.160/ alin. 1 și alin. 3 Cod proc. pen.în referire la art. 300 / 2 Cod proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul. În baza art. 189 Cod proc. pen. onorariu avocat oficiu, către Baroul Constanța, pentru av.,în sumă de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției. Cu recurs în termen de 24 de ore. Se comunică locului de deținere."
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a retinut următoarele: Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, instanța apreciază că măsura preventivă a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că această măsură este și temeinică, impunându-se în continuare, privarea de libertate a inculpatului, întrucât subzistă motivele avute în vedere la momentul arestării acestuia.
Astfel, sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. f proc.pen. în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultat din modalitatea concretă de săvârșire a faptelor reținute în sarcina acestuia (care a pătruns în mai multe rânduri, prin escaladare, în clădiri de unde a sustras mai multe bunuri ).
În prezent, asupra inculpatului planează bănuiala că a comis infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, raportat și la valorile sociale, pretins a fi lezate - proprietatea privată, inviolabilitatea domiciliului, instanța apreciază că, prin lăsarea în libertate a inculpatului, s-ar crea pericol pentru ordinea publică.
Această soluție este în acord și cu prevederile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în jurisprudența sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat că, deși regula este judecarea inculpatului în stare de libertate, măsurile privative de libertate având un caracter cu totul excepțional, în anumite împrejurări, particulare, are prioritate protejarea ordinii publice.
Circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost condamnat pentru săvârșirea de fapte îndreptate contra patrimoniului și pentru comiterea unei infracțiuni de viol, precum și starea de insecuritate care s-ar crea în comunitate, în cazul în care inculpatul, bănuit a fi comis infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, ar fi cercetat în stare de libertate, sunt împrejurări suficiente care dovedesc, la acest moment procesual, că privarea de libertate a inculpatului este necesară și se impune pentru a se proteja ordinea publică.
Totodată, măsura arestării preventive se justifică în continuare, nedepășind, la acest moment procesual, limita rezonabilității, mai ales că față de acesta s-a pronunțat în primă instanță o hotărâre de condamnare.
In termen legal, împotriva încheierii din 26.06.2009 a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie susținând in esență, că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nerezonabilitatea termenului de arestare preventive și lipsa pericolului concret pentru ordinea publică. Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate si rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive având in vedere si circumstanțele personale ale inculpatului, care are în întreținere un copil minor in vârstă de o luna, și a avut un comportament sincer până la acest moment procesual.
Verificând legalitatea si temeinicia hotărârii recurate in raport de criticile aduse și din oficiu, conform art. 385/6 al.3 p, curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Potrivit art. 300/2 rap.C.P.P. la art. 160/b al. 3 p, instanța verificând legalitatea arestării.
Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzista, și impun in continuare privarea de libertate,dispun menținerea stării de arest.
In cauza, având in vedere ca exista indicii temeinice așa cum sunt definite in art. 143 alin. ultim C.P.P. curtea constată că instanța de apel a reținut corect subzistența temeiurilor arestării și că se impune menținerea stării de arest, neexistând motive de revocare sau înlocuire a măsurii preventive, câtă vreme prin sentința penala nr.565 din 30.04.2009 a Judecătoriei Constanta, recurentul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
Nici critica recurentului in sensul ca prin menținerea in continuare a arestării preventive s-ar încălca dreptul inculpaților de a fi judecați intr-un termen rezonabil, nu justifică revocarea măsurii arestării preventive și punerea lui in stare de libertate, având in vedere că in cauză se urmărește judecarea apelului cu celeritate, prezenta inculpatului fiind necesara pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente in lipsa unor cauza de nulitate a hotărârii care sa fie invocate din oficiu curtea in baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală; v-a respinge recursul penal declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din data de 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat. În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală; V-a obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art.189 Cod procedură penală; Onorariu pentru avocat oficiu în sumă de 100 lei va fi decontat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală;
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală;
Onorariu pentru avocat oficiu în sumă de 100 lei se decontează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
jud. fond.:
jud.apel:,
red.dec.jud.: uzună
tehnored.gref.
2 ex./02.07.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Maria Uzună, Viorica Lungu
