Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.41/MP
Ședința lipsită de publicitate de la 28 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Adriana Ispas
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 22 aprilie 2009, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință se prezintă:
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebații fiind, recurenții inculpați și, arată că nu doresc să facă declarații astăzi, în ședință publică, aspecte consemnate în procesele-verbale atașate la dosar.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, învederează instanței că temeiurile juridice avute inițial în vedere, la această fază de demarare a cercetării judecătorești, nu mai subzistă. În cauză au fost audiați inculpații, inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei care nu ar fi avut loc dacă nu ar fi contribuit și partea vătămată. Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar impieta cu nimic desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Solicită a fi avute în vedere dispozițiile art.28 alin.8 din Constituție, art.51și art.66 din Codul d e procedură penală și să se dispună admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, arată că la instanța de fond au fost administrate probe suficiente și consideră că nu mai este cazul ca măsura arestării preventive să fie menținută. Precizează că martorii au adus acuzații mai mult părții vătămate decât inculpaților. Nu există pericol pentru ordinea publică, dacă inculpatul va fi pus în libertate. Nu există indicii temeinice că în cauză s-ar produs infracțiunea de viol. Apreciază că după administrarea probelor, scopul măsurii arestării preventive nu se mai justifică. Scopul procesului penal poate fi atins și cu inculpatul în stare de libertate. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, urmând a se avea în vedere dispozițiile art.136 alin.8 Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpații și și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală. Apreciază că în cauză temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, nu s-au modificat, nu au apărut elemente noi se constată existența indiciilor temeinice. De asemenea, consideră că nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pentru aceleași motive.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită judecarea în stare de libertate.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită judecarea în stare de libertate.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2009 pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa dispus:
"În baza art.3002raportat la art. 160 Cod de procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpaților - fiul lui și, născut la data de 29.12.1990- și - fiul lui și, născut la data de 16.09.1990, deținuți în Arestul
În baza art.139 Cod procedură penală, respinge cererea inculpatului, privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată.
În baza art.139 Cod procedură penală, respinge cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată."
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
La acest moment procesual, instanța a constatat că temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpaților subzistă în continuare, fără ca acestea să fi încetat sau să fi suferit modificări, în raport de stadiul actual al cercetării judecătorești impunându-se menținerea pe mai departe a măsurii arestării preventive.
Astfel, față de exigențele impuse de art.143 Cod de procedură penală, în referire la art.681, din analiza actelor de urmărire penală și probelor administrate în mod nemijlocit în fața instanței, Tribunalul a constatat existența indiciilor temeinice care justifică presupunerea rezonabilă de existență a faptei pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de examinare medico-legală a minorei, declarațiile părții vătămate și cele ale reprezentaților săi legali, depozițiile martorilor, și, coroborate cu declarațiile inculpaților, prin care aceștia recunosc fapta, dar susțin că minora și-a dat consimțământul să întrețină raporturi sexuale.
Deși în fața instanței au fost audiați inculpații, partea vătămată și reprezentanții legali ai acesteia, precum și o parte a martorilor din lucrări, nu se poate aprecia cu certitudine asupra schimbării situației de fapt deduse judecății, având drept consecință înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau revocarea măsurii arestării, în lipsa altor elemente suplimentare care ar rezulta din actele de cercetare judecătorească ce urmează a fi efectuate.
Prin urmare, câtă vreme în cauză urmează a fi audiați ceilalți martori din lucrări, precum și o serie de martori a căror prezență rezultă din dezbateri, privarea de libertate a inculpaților ajută bunei desfășurări a procesului penal, prin asigurarea prezenței lor la termenele de judecată, conservării materialului probator și respectării termenului rezonabil de soluționare a cauzei, fiind îndeplinit scopul prevăzut de art.136 alin.1 Cod de procedură penală.
Împotriva acestei încheieri în termen legal au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele invocate se susține în esență că, în această fază a cercetării judecătorești, lăsarea inculpaților în libertate nu ar influența negativ desfășurarea procesului, întrucât în cauză nu există indicii temeinice cu privire la comiterea infracțiunii de viol, de către cei doi inculpați.
Se solicită admiterea recursurilor casarea încheierii recurate și rejudecând să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă.
La Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza fost înregistrată sub nr-.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, în raport de criticile aduse și din oficiu conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile declarate de cei doi inculpați sunt nefondate.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului inculpații și alături de inculpații și A, sun trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.1 și 2 lit."a" și alin.3 Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de .01.2009 prin amenințări și violențe fizice au întreținut un raport sexual cu o minoră.
Arestarea recurenților inculpați s-a dispus prin încheierea de ședință nr.1 din 3.01.2009 a Tribunalului Constanța, fiind menținută succesiv prin respingerea de către instanța de control judiciar a recursurilor declarate.
În prezent, în raport de stadiul cercetării judecătorești se constată că în cauză subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, respectiv art.143 Cod procedură penală în referire la art.68 Cod procedură penală - existența indiciilor temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta dedusă judecății și art.148 lit."f" Cod procedură penală întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de modalitatea comiterii prin constrângere și amenințări asupra unei persoane lipsită de apărare, minoră de 13 ani și 9 luni.
Având în vedere momentul arestării inculpaților nu se poate pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunii și nici cea înlocuirii măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă mai blândă.
Reținând că încheierea atacată este legală și temeinică în lipsa unor cauze de nulitate Curtea în baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va respinge recursurile inculpaților ca nefondate cu consecința obligării inculpaților la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală;
Respinge penale declarate de inculpații și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 22 aprilie 2009, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Obligă recurenții la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
jud. fond.:
red.dec.jud.: -
tehnored.gref.
2 ex./4 mai 2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Maria Uzună, Adriana Ispas
